"Vroiam să te întreb, Camil, ce părere ai despre cei care se consideră utili?"
"Sunt ca o floare care se uită la soare atunci când de pe câmp au dispărut urmele albinelor, poete."
"Dar despre lipsa de semnificație, dragă scrib?"
"Nu pot să-ți ofer vreun detaliu în această privință, deși este ceea ce m-a preocupat mult timp. Ce s-ar petrece cu noi dată fiind această absență? Ni s-ar mutila cuvintele? De către ele însele..ah, uneori am impresia că bat pasul pe loc. Eu vroiam doar să fiu poet, dar n-am știut cum."
"Despre mine ce crezi?"
"Că valsezi prea mult cu irișii. Ar fi foarte plăcut pentru mine dacă ai vedea ceva dincolo de ei. Ai reuși asta?"
"Eu, nu, grafologule. Dar tu, da. E drept, cu alt tren al privirilor, dar ai avea succes."
"Bine, mă voi conforma nonconformismului, pentru ca din petale să răsară mai puțină falsitate. Of, unde-s clasicii, suprarealiștii?"
"Caută-i în cărți, cu siguranță nu-i vei găsi."
"..."