Ne scriem pe raza de soare cu privirea aplecată spre apusul unghiei. Ne fărâmițăm idealurile, criticile, ne luăm pungile cu deșeuri, le punem pe masă și reciclăm moartea, de parcă o călătorie în spațiu ne-ar fi de-ajuns pentru a ne scutura plămânii de orgoliu.

Pe lințoliul de la geam am desenat viața mea, mi-e teamă să nu o dau jos și să o reîncep, mi-e teamă că mi s-ar putea replica în dodii și că sub foile reci se ascunde o plantă caldă, exotică, așa cum o vedeam de la al cincisprezecelea etaj al eonului meu.

Duhul nostru se plimba deasupra apei, prin coridoarele vocii gutural-baritonale; eram pe vârful limbii, zoomorf-dar
cvasiprezent.

Pe o treaptă mai încolo de evoluție niște fecioare și-au vândut trupul lui Zeus, iar remarcile la adresa lor se loveau de același sunet metalic, asemănător sunetului de fermoar ruginit de la pantalonii lui Hermes.

M-a transmis prin uterul profetic până în Delphi; era un sat
pe care pictasem coloane de piatră cu degetele grecilor morți.