cand cerul tot e rece , si plumburiu si mort
pe marea agitata de valurile vietii
corabia soseste cu sita rupta-n port
si-aduce-n ea tristea si vanturile reci.
Pe mal se-aduna oameni si plang al ei destin , si rau blesteama marea si valui ei hain
ce-n cale a nimicit , lasand acolo-n port un trup vag , pustiit.
Tarziu , cand lumea gonita de-nserare
s-a risipit si-n zare un far stingher vesteste de furtuna
Corabia se smulse din ancora-i si-n mare isi scufunda tristetea in valuri fara glas.
Si-adoua zi pe locul ramas golo , un alt vapor se -nalta si-i pregatit de drum
pe marea ce va merge el are acelasi rol
si-ntr-un tarziu si acesta pierdut va fii in fum.
Si iar va fii durere pe malul inghetat ,
iar calatorii vremii se vor opri in port
sa vada o epava a unui timp uitat
si dragostea ce-n dansa
va fii cu trupul mort.

Voi cei naivi ce credeti
Ca veti iubi pe veci
Feriti-va s-ajungeti
La mal
epave
reci.