Mamă eu vreau să îți scriu o scrisoare. Știu că nu e frumos așa să știe lumea ce facem ce spunem de ce suferim de ce plângi știu că m-ai învățat să nu vorbim la străini despre casa și viața asta a noastră. Dar eu mamă nu te pot asculta.
Eu am rămas cu lumea la drum să stăm cu schimbul la priveghi că uite acum sosește ninsoarea cea de pe urmă și nu se cade să ne purtăm decât cumsecade cu plecările noastre.
Am văzut ieri că ai numărat bulbii de trandafir pe urmă ai pregătit borcanele de sticlă curată pentru iarna aceasta a lor a trandafirilor că mereu te îngrijești mai întâi de ierburile Domnului și apoi de viața aia strânsă la piept micuță și scurtă.
Cred că mâine trec pe acasă. Băieții pleacă și ei pe unde-or vedea pe la școli și biserici că de mâine li se vinde casa și eu ce să fac doar știi am rămas să scriu poezii să devin într-o zi să devin.
Ce mai face Maria?! E bine mamă ce să facă mă întreabă de tine tu de ea tata de mine și tot așa până când ultima noastră întrebare va face loc unui singur răspuns.
Poate trec mâine să te văd. Poate........să nu pleci de acasă! Mai ales că știi de curând unde stau