agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-16 | [This text should be read in romana] | ÃŽi displăcea amarnic statul la pândă. Să-l pui pe un nestatornic ca el de strajă însemna să-l condamni la o cruntă plictiseală pe care acesta, răsfățat cum era, ar fi putut-o crede mortală. Iar cum în ultima vreme, Stelianos îl trimitea mai ales în misiuni de spionaj, nemuritorul ajunsese la concluzia că È™eful lui chiar îl voia mort… ÃŽnsă, n-avea să-i dea satisfacÈ›ie. Ghemuit confortabil în spatele unui tufăriÈ™, nemuritorul făcea eforturi vizibile să se smulgă din letargia ce-l cuprinsese din pricina atâtor poveÈ™ti auzite. Tocmai când i se lipeau mai bine genele, îl trezi o voce mânioasă. Narcis tresări È™i înlăturând tufările, văzu că celor doi a căror conversaÈ›ie o asculta, li se alăturase o fetiță la care Evlampionis È›ipa cu foarte mult chef. Narcis rămase uluit, văzând reacÈ›ia celor doi la vestea că stăpânul se trezise - om È™i nemuritor deopotrivă fugiseră ca iepurii până în casă, de parcă s-ar fi produs cine-È™tie-ce miracol, ci nu un lucru firesc. Oricum, plecarea lor nu putea să semnifice alta decât că acum curtea era goală, iar el nu mai avea niciun motiv să stea ascuns. Ridicându-se din obiÈ™nuita-i poziÈ›ie turcească, nemuritorul își scutură picioarele să se dezmorÈ›ească, timp în care privea către ferestrele de la catul de sus al castelului. Văzu că toate ferestrele acestuia sunt întunecate, afară de una bogat luminată, în faÈ›a căreia se agita o număr de siluete, probabil servitorii vrăjitorului. ÃŽi urmări puÈ›in, căzut pe gânduri, apoi se îndreptă spre stratul de roze. - AÈ™aaa…. Ia să vedem noi!… Narcis se înarmă cu unealta vraciului, dar tocmai când voia să ridice prima lopată cu țărână, avu impresia că din ea alunecă un bănuÈ›, luat odată cu pământul. Se aplecă să vadă ce este, dar nu găsi nimic. ÃŽnălță o sprânceană a mirare, apoi își reluă săpatul, nestingherit. Luă cărÈ›ile una câte una È™i le aÈ™eză în stânga sa. Pe urmă, se ridică È™i acoperi groapa la loc. Aruncând o nouă privire către fereastra luminată, descoperi numai trei siluete in încăpere. Făcu repede socoteala È™i acuză o prefăcută nedumerire; aflase despre existenÈ›a lui Erin, ce se desfășura dincolo de zidurile fortăreÈ›ei, dar nu-l cunoscuse încă È™i ce nu È™tia, îl intriga la culme. La fel se întâmpla È™i cu cărÈ›ile pe care le dezgropase. Apucă unul din volume, dar când să-l deschidă, se lovi de un impediment, care la început, îl amuză: coperta părea făcută din plumb. Cu puÈ›in efort, reuÈ™i s-o deschidă; ciudat, părea ca È™i cum È™ederea în pământ ar fi încuiat cartea. - Hm, foarte interesant… pentru un talmeÈ™-balmeÈ™. Trebuie să fii nebun ca să înÈ›elegi ce scrie aici!… È™i cum el nu era, scoase din haină o borselină încăpătoare, de catifea roÈ™ie È™i puse în ea cărÈ›ile. Pe urmă, își petrecu centura peste umăr È™i părea gata de plecare. ÃŽnsă, calicul tot calic rămâne… ÃŽÈ™i aminti de moneda care căzuse din lopată È™i se gândi s-o mai caute o dată; dacă era de valoare, își cumpără pe dânsa o chiflă proaspătă de la han. AÈ™a că lăsă geanta jos È™i cu ajutorul felinarului, cercetă cu atenÈ›ie spaÈ›iul dintre roze. Dar nici acum nu găsi nimic. Folosindu-È™i memoria fotografică, Narcis realiză că nu era vorba de o monedă uzuală sau ieÈ™ită din circulaÈ›ie, de fapt, nici n-o mai credea monedă, ci mai degrabă un semn grafic. MinuÈ›ios ca È™i Rufio, nemuritorul È›inea o agendă cu informaÈ›ii de tot soiul, notate cu cerneală roÈ™ie sau incluse în tăieturile din ziare ce înÈ›esau carneÈ›elul, dublându-i mărimea. De parcă ar fi intuit că-i va fi de trebuință în viitorul apropiat, Narcis copiase din însemnările unui criptolog, pe care-l cunoscuse întâmplător, iar printre ele se afla È™i alfabetul folosit de Evlampionis. - Chiar trebuia să foloseÈ™ti o hieroglifă?!… se plânse el către fereastra luminată, după ce realiză că existau în jur de trei sute de semne în acel limbaj. È™i fără a mai sta pe gânduri, începu să caute o ideogramă asemănătoare cu cea întipărită în minte, acÈ›iune care s-ar fi efectuat lesnicios, dacă eroul, trăind în zilele noastre, ar fi posedat un calculator, căruia i-ar fi dat un simplu “ search “ ; la drept vorbind, cum era el grăbit, dacă vreo zână i-ar fi adus aceasta maÈ™inărie ingenioasă, probabil că Narcis ar fi cerut imediat un manual de utilizare, fără alte comentarii în plus. Dar cum nu avea PC È™i nicio zână nu păreă sa vrea să-l ajute, nemuritorul oftă adânc È™i-È™i prelungi căutarea manuală, în agendă de căpătâi. Astfel se scursera câteva minute de timp preÈ›ios, iar cum Rufio È™i Evlampionis nu erau la curent cu ocupaÈ›ia lui Narcis, își făcură simÈ›ită prezenÈ›a, mai exact, nemuritorul auzi paÈ™ii vrăjitorului, ce se apropia de poarta grădinii. Narcis scoase o exclamaÈ›ie de surpriză È™i gasind semnul protector, un cerculeÈ› în care se afla un pitic cu o gazorniță în mâna stângă, se grăbi să-l deseneze. Nu È™tia la ce foloseÈ™te, dar era sigur că trebuie să fi avut o utilitate, altfel vrăjitorul nu l-ar fi executat cu atata acurateÈ›e. È™i mai apoi, se gândea că dacă tot a comis furtul, măcar să lase locul aÈ™a cum îl găsise, să nu facă È™i alte pagube colaterale… Apoi, ridică geanta È™i alergă la tufiÈ™ul lui. Numai că atunci când vru să treacă dincolo de gard, își agăță cămaÈ™a de o sârmă desprinsă È™i se găsi blocat în acel loc. - A-oleu!… făcu el, înghiÈ›ind în sec. ÃŽncercă să se desfacă, dar îi era teamă să nu-È™i destrame haina, deja smulsă din pantaloni în pripa cățăratului È™i asta È™i din cauza n-ar mai avut timp să meargă acasă să se schimbe cu alte straie. Fluieră uÈ™or, amuzat de situaÈ›ie. Numai de n-ar fi apărut vreun câine pe acolo, căci dacă îi rupea pantalonii, costumul era distrus complet È™i doar ce-l cumpărase… Din locul în care era, nu mai putea să-i urmărescă pe cei doi, dar în caz că ei se uitau intâmplător spre gardul opus, l-ar fi zărit cocoÈ›at acolo, cu spatele la dânÈ™ii È™i n-ar fi fost prea fain. Dar poziÈ›ia asta avea È™i avantajul ei: de unde era, avea o vedere perfectă spre camera lui Erin; nici vorbă de voyerism, numai că pe gard nu putea aÈ›ipi la fel în tufiÈ™, iar el se plictisea extrem de repede… Sub lucirea unei lumânări, apăreau două siluete estompate, una aÈ™ezată în pat, iar cealaltă, pe un scaun, la căpătâiul ei. Oare ce se petrecuse în salon?… Erin numai ce se trezise È™i se culcă înapoi, iar cineva îl păzea de parcă l-ar fi furat somnul – la propriu… Uf, cine să-i mai înÈ›eleagă cu ciudățeniile lor cu tot?!… Narcis îi lăsă în pace È™i se întoarse la chestiunea ce-l interesa mai mult atunci, adică biata lui cămașă. Se gândi s-o dezbrace È™i pe urmă avea să vadă dacă o mai poate recupera sau nu. ÃŽÈ™i dădu el jos haina, o puse pe gard alături de gentuță, dar pe când își descheia primii nasturii ai cămășii, auzi o voce în spatele său, care îl făcu să încremenească locului: - ÃŽmi permiteÈ›i să vă ajut?… Glasul masculin îi era necunoscut È™i vădea puÈ›ină ironie. Narcis căuta răspunsul prielnic, căci se È™tia fire expedientă, dar acesta întarzia să apară… - Ãăă, păi, asta depinde… zise el, fără să se uite la intrus, luându-È™i geanta lângă sine. - Da?… È™i de ce, mă rog?… insistă vocea. - Păi, È™tiu că în zilele noastre, oamenii nu mai sunt atât de săritori să ajute pe cineva, nu fără un preț… argumentă nemuritorul, întorcându-se pe jumătate spre intrus. Iar în ultima instanță, nu vă cunosc, iar eu nu obiÈ™nuiesc să discut cu străinii... se fandosi el. - Erin de Worshend, zise acesta cu prefăcută curtoazie, întinzând mâna spre Narcis. - Narcis de…aÈ™ vrea eu… Narcis Flava, domnul meu. Aaa, lăsa-È›i, vă strâng mâna È™i cu dreapta, nu ne mai complicăm acuma… Erin nu-È™i putu retine un zâmbet. - Dar domnia ta nu erai acolo… în dormitorul ăla de sus?… se interesă nemuritorul, arătând cu degetul spre fortăreaÈ›a întunecată. ÃŽl privi, fâstâcit. Domnia ta eÈ™ti “ stafia “ castelului, nu? Erin încuviință, amuzat. - V-am văzut de la geamul camerei mele È™i m-am gândit să vă dau o mâna de ajutor. - Aha. - Mă întrebam de ce nu folosiÈ›i ieÈ™irea prin față, ar fi mai simplu decât să escaladaÈ›i acest gard. - Hm, da, dar aÈ™a e mai sigur… - ÃŽmi fac prea multe griji pentru cărÈ›ile socrului meu, asta e problema. - Păi, dânsul mai studiază la vârsta lui?… Interesant! Sau vă referiÈ›i la cărÈ›i de joc?… A uitat cumva unde le-a lăsat?… È™tiÈ›i, la o anumită vârstă, oamenii devin cam irascibili È™i e greu să te mai înÈ›elegi cu ei – am un amic care m-a acuzat odată că i-aÈ™ fi pierdut ochelarii pe care mi-i dăduse să-i curăț, când colo el îi avea pe nas!… È™i nu m-a crezut până ce nu i-am adus o oglindă, în care l-am rugat să se privească. Deci vă sfătuiesc… MoÈ™ierul nu se lăsă năucit de avalanÈ™a de cuvinte pe care i-o turna nemuritorul in urechi. - È™tiu unde sunt cărÈ›ile, i-o reteză el, pierzându-È™i răbdarea. - È™i atunci de ce vă mai ingrijoraÈ›i?… È™i mai apoi, de ce-mi spuneÈ›i mie asta?!… N-am ajuns atât de apropiaÈ›i încât să-mi expuneÈ›i deja temerile sau visele domniei voastre, nu credeÈ›i? È™i cu tot respectul, nici nu mi-aÈ›i cerut părerea dacă sunt dispus să vă ascult sau nu… - Deci, v-am invadat intimitatea, nu?… zise el, făcăndu-i jocul. - Aici aveti dreptate, îi confimă el. - Nu aveam cum să fac acest lucru odată ce domnia ta sunteÈ›i în grădina mea! ripostă Erin. Grădină din care fugiÈ›i ca un laÈ™ cu bunurile socrului meu! - A, aici greÈ™iÈ›i, nu fug, fiindcă nu pot s-o fac!… Dar parcă domnia ta, te oferiseÈ™i mai devreme să mă ajuÈ›i… - Hai, gata cu comedia, jos de pe gard!! Erin îl apucă pe Narcis de picioare, cu gând să-l dea jos de acolo. - Nuuu, nu e nevoie de violență!! strigă nemuritorul, È›inăndu-se de marginea gardului. CămaÈ™a mea e nevinovată, domnule, n-o chinuiÈ›i!… - Chiar v-aÈ›i prins în gard?!… făcu Erin cu un amestec de veselie È™i uimire. - Da È™i dacă mai continuaÈ›i, voi striga că mă siluiÈ›i!… amenință el, făcând pe grozavul. De altfel, situaÈ›ia mă favorizează… - Poftim?!! Să È™tiÈ›i că mă enervaÈ›i! - Dar domnia voastra, pe mine?… Lăsa-È›i pantalonii, sunt din stofă fină!… - Coborâți È™i vă las în pace! propuse Erin È™i făcu câțiva paÈ™i îndărăt, cu braÈ›ele încruciÈ™ate pe piept. - Dar nu vreau… adica nu pot!… zise Narcis, plângând fără lacrimi. - Jos de pe gard! Acum! porunci moÈ™ierul. Sau dau alarma… - Cu ce?… Adică, spun că ar trebui să ne învoim. UitaÈ›i, eu vă găsesc adorabil, aveÈ›i calitățiile unui adevărat conducător: stăpânire de sine, sânge rece È™i ton poruncitor. Vă felicit, vă potriviÈ›i de minune cu socrul domniei voastre!… - È™i asta mi-o spune unul care mă tratează cu spatele… - Pardon, fără intenÈ›ie… - Hai, daÈ›i-mi geanta cu cărÈ›i È™i pretind că nu v-am cunoscut, e bine? Sau nu vă mai puteÈ›i despărÈ›i de gardul pe care l-aÈ›i încălecat?… AflaÈ›i că nu e cal È™i n-are să vă ducă nicăieri, rămâneÈ›i aici, cu mine. Narcis, care mânat de ideea fixă de a sări dincolo, rămăsese cu un picior peste gard È™i cu celălalt înauntru curÈ›ii, făcu o grimasă È™i își trase piciorul înapoi, È›inând cu mână de marginea cămășii. - Cu tot respectul, o să-mi dau jos cămaÈ™a înainte de a coborî. - Cum doriÈ›i… Narcis își scoase braÈ›ele din mânecile cămășii, pe care o È™i-o trecu apoi pe după mijloc pentru a putea coborî. Cu o uÈ™urinÈ›a care-l uimi, o desprinse după aceea din sârma buclucașă È™i se îmbracă la loc. Erin îi intinse haina, păstrând însă geanta, pe care nemuritorul o scăpase din vedere pentru o secundă. - Nu-mi faceÈ›i asta!… se milogi Narcis. - De ce, È™i geanta e fină?… CărÈ›ile rămân aici. Acum, puteÈ›i da bir cu fugiÈ›ii, domnule Flava! mai zise Erin È™i se răsuci spre tufiÈ™. Narcis examină neliniÈ™tit gardul, apoi, pe Erin È™i alese cu o schimonosire a feÈ›ei. ÃŽl placă pe moÈ™ier ca la rugby; acesta pierdu borselina, în cădere, dar o recuperă înaintea nemuritorului È™i asemeni unui È™trengar, își introduse geanta sub el ca Narcis să nu mai poată ajunge la ea prea curând. Nemuritorul avu o exclamaÈ›ie de protest È™i începu să tragă de om ca să-l dea deoparte de pe cărÈ›i. ÃŽnsa acesta se lipise de pământ ca un vierme. - AÈ›i înebunit?… urlă Narcis. Da-È›i drumul la geantă! - Vă recomand să încetaÈ›i! făcu el, exasperat, prinzându-se de niÈ™te tulpini de brusture. CărÈ›ile râmân la mine! Cuprins de înfrigurare, Narcis tăbărî asupra lui, îl apucă de păr, îl smuci de cap, dar nu izbuti nimic prin aceasta; omul se zbătea, mârâind, dar nu se clintea din loc. - TerminaÈ›i sau o să vă pară rău! urlă el. Turbat de obraznicia impostorului, Erin se răsuci ca să-l lovească, dar n-avu răgaz, căci nemuritorul îi înlănÈ›ui gâtlejul ca într-o menghină, timp în care fără pic de menajament, își vârî mâna stângă sub toracele omului, bâjbâind după geantă. La un moment dat, Erin se opri din zvârcolire; nemuritorul se înfioră subit la gândul că din întreaga afacere se putea alege cu un cadavru, aÈ™a că slăbi iute strânsoarea È™i îl întoarse cu faÈ›a spre el. Drept mulÈ›umire, primi un pumn zdravăn, apoi moÈ™ierul îl îmbrânci È™i se ridică cu borseta în mâini. Narcis scoase un È›ipăt de surpriză È™i-È™i pipăi hainele; negăsind ce căuta, se opri locului, zgâindu-se la moÈ™ier. Făcu o grimasă de ciudă È™i trase de sub el o altă borselină, ce-l împungea în spate. Dădu s-o azvarle, lehămesit, dar imediat zări ceva anapoda pe suprafaÈ›a genÈ›ii, lucru ce-l contrarie peste măsură. Atunci se holbă la Erin, cu o uimire amuzantă È™i tăcu, punând geanta la loc. - PoftiÈ›i sacoÈ™a domniei voastre! făcu Erin, aruncându-i în ochi borseta goală. ( Narcis se apără de proiectil, râzând. ) Văd că aÈ›i omorî pentru ea, atâta minte aveÈ›i!… PlecaÈ›i acum È™i voi uita tot. Narcis îi răspunse sardonic. Proptindu-se într-o mână pentru a se scula de jos, văzu ca din întâmplare că omul are tălpile goale, căci coborâse doar în papuci, pe care-i rătăcise în toiul încăierării. È™i mai vazu ceva care-l uimi peste măsură: o rană cicatrizată pe glezna stângă a omului. ÃŽl privi cu nedumerire. Erin băgă de seamă È™i se uită È™i el la picior; făcu o grimasă, după care trase de cracul pantalonului ca să acopere urma. ÃŽÈ™i găsi papucii È™i-i încălță la repezeală. ÃŽn tot acest interval, Narcis îl studie cu ferocitate. - Interesant, n-am ce spune… Bag de seamă că înafara calităților pe care vi le-am descoperit, mai aveÈ›i È™i altele cu care n-aveÈ›i a vă lăuda. Degeaba vă feriÈ›i de mine, domnule de Worshend, eu sunt as în această chestiune… - Nu înÈ›eleg ce vreÈ›i să spuneÈ›i… murmură Erin, făcând câțiva paÈ™i îndărăt. Nu mă feresc, chiar nu înÈ›eleg, adăugă el cu sinceritate. Narcis cugetă o secundă È™i zâmbi cu indulgență. - È™tiÈ›i ceva?… Vă cred. Erin avu o clipă de stânjeneală. Dar nu È›inu mult, în momentul următor, încerca fiecare volum în parte ca să vadă dacă sunt cele bune; graÈ›ie tensiunii, deschidea cărÈ›ile foarte uÈ™or, aÈ™a cum făcuse È™i Rufio. - Cam asta ar fii… zise el, oftând, apoi se întoarse spre tufiÈ™. - È™tiÈ›i cum v-aÈ›i rănit? întrebă Narcis, precipitându-se în spatele lui. Erin tresări. Când se întoarse, era palid ca o coală de hârtie. - N-nu… murmură el cu buzele-i lipsite de sânge. - Vă puteÈ›i încrede în mine, È™opti nemuritorul. - Bine, mai spuse Erin È™i-È™i pierdu cunoÈ™tiinÈ›a, pentru a doua oară in acea noapte. Narcis îl prinse repede în braÈ›e. - Ei, aÈ™a pățeÈ™ti când n-ai grijă de tine! îl mustră pe adormit. ÃŽnvață de la mine, amice; sunt zile când nici nu mănânc, doar să nu nimeresc la antipozi, să ajung să ucid… È™i-mi pare mie că asta È›i-ar prinde bine acuma, dar n-ai s-o faci!… Sunt perfect convins că n-ai s-o faci… ÃŽi cercetă pulsul. - Stelianos trebuie să È™tie toată tărășenia asta. Iar dacă n-o È™tie, nu-i nimic, îl fac pe farmazon arÈ™ice È™i tot aflu! Sper numai să se întâmple asta cât mai curând… OCTOMBRIE 2006 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy