Orasul


Demult,foarte demult,cand uitarea se impleteste cu incertitudinea ,se afla un oras.Un oras de o frumusete vestita in toate cele patru zari.
Orasul avea ziduri inalte cu fatade impodobite cu gandurile locuitorilor,ganduri frumoase,domestice.Ici colo printre aceste ginduri se mai strecura si cate-un vis.Visele si le permiteau doar indragostitii cei indrazneti,cei carora nu le este frica sa iubeasca si nici sa se arate.Aceste ziduri serveau drept…nu stiu ce,pt ca nu aveau de ce sa se teama locuitorii acestui oras!Aceste ziduri aveau din loc in loc turnuri.Si in fiecare turn se afla cate-un telescop urias spre a scruta cerurile,pentru ca ei iubeau stelele.In fiecare seara turnurile erau vizitate de catre perechi de indragostiti, ori de un dascal impreuna cu elevii sai.Taina stelelor se revela.Strajile orasului erau toate imbracate in armuri argintii impodobite cu fireturi purpurii.Calatorul care se apropia de oras ii parea ca vede ca niste banuti de argint ce stralucesc in razele soarelui.Si erau case foarte frumoase in oras,cu ferestre largi prin care soarele inunda toate icaperile astfel incat nu ramanea un coltisor sub umbra.Nu exista o casa care sa nu aiba o gradina,pentru ca cetatenii acestui oras iubeau florile.Florile nu aveau moarte.Nu erau ca toate florile pe care le stim.De aceea in orasul acesta nimeni nu vindea si nici nu cumpara flori,pentru ca ele erau peste tot.
Casele erau toate zugravite in culori vii si vesele,se banuieste ca insusi soarele cu rocvaivul sau a participat la zugravitul caselor.In centrul orasului se afla palatul regelui acestui oras.Palatul avea sapte porti uriase in mijlocul celor sapte ziduri ce-l strajuiau.Pe fiecare poarta sta scris cu litere de argint:DREPTATE,CREDINTA,FRUMUSETE,CARITATE,INTELEPCIUNE,MODESTIE si IUBIRE. Ele erau cele sapte virtuti si cele sapte legi prin care oamenii orasului isi duceau viata.Regele?! Regele era un OM.
Orasul era vestit pentru frumusetea lui.Negustori din tari fara nume veneau aici ca sa-si desfaca marfurile si sa-si desfate ochii si trupurile ostenite.
Era iubit de toti zeii.Pe strazile lui aveau loc procesiuni religioase pline de fast,oamenii se imbracau in straie de sarbatoare si colindau strazile cantand si laudand pe zeii care le ocroteau orasul .
Numai timpul statea tacut si privea cu stiinta,el stia adevarul,taina lumii ce nimeni n-o cuprinde.Stia ca oamenii sunt inselatori si trufasi.Ca vanitatea le va otravi sufletele.
Nu s-a inselat.
Zeii si-au intors privirile de la ei.Peste oras a inceput a se asterne uitarea.Negustorii au uitat cararile catre oras.El murea.Zidurile se macinau cu fiecare fir de nisip scurs peste duna din clepsidra.Casele au incetat sa mai straluceasca,rocvaivul a fost revendicat de soarele ce se scarbise sa mai straluceasca peste oras.A venit toamna pe ulitele orasului,florile au uitat sa mai fie vesnice.Copii le strangeau petalele in cosuri mari pentru ca mai apoi sa le arunce in raul ce traverseaza orasul,cetele de copii petreceau petalele in agonie pana la iesirea din oras.Stelele se stingeau una cate una parca pentru a aminti orasului ca pacatele se platesc si ca noi oamenii suntem condamnati sa traim in intuneric dar ca exista peste toate si ceva REVERSIBIL!Timpul nu tine cont de,FRUMUSETE,CREDINTA,INTELEPCIUNE,CUMPATARE,CARITATE,DREPTATE,dar mai ales de IUBIRE.
Ce-I drept oamenii incetasera demult sa le ma priveasca.
Orasul se imbraca in straie groase si dese de uitare.Mai tine minte cineva zilele de glorie ale Orasului?Stii tu drumul catre el?Orasul zace in uitare……
TU ia-ti o sapa si un tarnacop,dar mai ales o PENSULA moale de-l curata.Dezgroapa-l cu rabdarea unui arheolog,dezgroapa-l usor,curat si vei gasi lucruri frumoase ce asteapta sa reinvie din colbul otravit.Aduna-le si punele intr-un muzeu,pentru ca cine iubeste iertarea sa le pretuiasca.
Iubito,ORASUL sunt EU!