O să mă doară ușile tâmplelor când o să-mi ciocnești mintea cu nevoia ta de a cânta tare și asurzitor. Ești un copil gălăgios care încă-și mai caută glasul printre sticle pline de iarbă și grâu. Așa făceai când stăteai în podul bunicii.
Îți era teama să nu dai cu capul de acoperișul găurit de prea multe ploi și vânt. Sau te ascundeai de gângăniile ce puteau să sară pe tine din fân. Erai copil. Dar și mai copil te simțeai când soarele își scotea capul de sub colinele cu miros de flori umede de atâtea ploi în curcubeu.
Alergai, ca să-nchizi în sticla ta, razele luminoase, dar te supărai când vedeai că nu le poți încătușa, nici măcar atinge. Ai renunțat firesc.
Te-ai întins pe fân și ai adormit. Ai visat râset de copil, flori și cuvinte ce-ți zburau deasupra trupului. Te-ai trezit amețit (ca de prea multă bere) și ai văzut-o pe ea la capătul scării. Era cum ai lăsat-o, blânda și sălbatică, cu dor de tine în palme și cântec pe buze. Te striga încet ca să auzi doar tu:"Copile...copile...copile...". Atât de încet încât vântul i-a luat vorbele și le-a dus spre candoarea pământului.
Ai pornit spre ea, dar în marea ta nebunie te tot împiedicai de poduri tot mai înalte și mai dese. Degetele tale se zgâriau de cuie ieșite din lemn așa cum trupu-ți răstignit se grăbea pe scările infinite.
Când i-ai ajuns fața, ți-a mângâiat chipul și și-a înăltat aripile spre alte căi decat cele măsurabile. A lăsat în urma ei miros de sânziene coapte-n amurg și un vis de-o seară.
În genunchi ai plâns atunci și ți-ai jurat că nu o să mai vrei raze, flori sau curcubeu. Doar atingerea ei mută și un lan de grâu cuminte. Nici talia mică, nici urechea și nici obrazul.N imic altceva. Doar ea.


Dar timpul a zburat și ai uitat să mai râzi ca un copil. Ai uitat razele-n sticla din pod iar fânul pe care te rezemai somnoros a hrănit mioarele bunicii.
Acum stai și privești în pământ, tăcut și rece, cu o lacrimă în colțul ochiului, auzind doar bătăile unei inimi care a uitat să mai bată...de-atunci.
Te ridici docil, cu o frică ce-ți murmură prin vene și ieși din curtea bunicii.
Ai abandonat. Din bazar în bazar ai tot căutat o femeie ca să o faci iubita ta. În dreptul unei tarabe cleioase ai găsit femeia din țărână ce, din singurătate, ți-o doreai nespus! Acum împărțiți totul: pozele, sărutările și îmbrățișările!
So lovely!
Dar numeri încet. Minut dupa minut...

Þărână...țărână...țărână...