În intunericul adânc al sufletului meu,
Apăruse o sclipire de lumină...
Era el,învaluit de razele soarelui
Și apropiindu-se de mine, mă lumina...
Treptat,întunericul adânc a devenit, o frumoasă zi de vară,
Cu cerul albastru...Senin și pur ca ochii lui...
Pentru mine era ca un vis, ce ma făcea să zâmbesc mereu,
În ochii mei era el, mai presus de toate...
Cu el alături, mă simțeam împlinită...
Nu vroiam să văd, sau să cred, că mai există altceva,altcineva,
A fost totul pentru mine...
După un timp,într-o singură noapte, s-a spulberat tot,
Într-o fracțiune de secundă...m-am trezit din acest vis frumos
Și mi-am găsit alinarea...într-un ocean de lacrimi și cuvinte,
Scrise cu sânge-n suflet...și cu pixul pe hârtie...
Iar când inima mea plângea cu lacrimi de gheață
Ai apărut tu, precum un înger, în viața mea,
La început nu credeam că mai pot iubi așa...
Și-ncercam să mă ascund, să fug...
Iar când am crezut că am scăpat de tine,
De sentimentul acela frumos pe care nu vroiam să-l las să-mi pătrundă-n suflet
Mi-ai scris câteva cuvinte...și-am simțit că mă topesc,
Iar într-o secundă mi-am dat seama, că de fapt eu te iubesc...
Am avut puterea să iert, să uit...
Căci fără tine nu mai concep viața,
Tot ce văd, tot ce spun, tot ce simt...îți datorez ție...
Mă simt în siguranță, mă simt iubită, când mă strângi în brațe,
Îmi place să te privesc cum adormi, și cum te trezești in visele mele...
Acum..nu mai știu ce să zic, ce să fac, să scriu...
Știu doar că te iubesc...
Și mai știu că doar tu, mă îndemni să mai trăiesc...