alergase cu globul în brațe pînă se făcuse mai / era noapte și frig / crăpau pietrele / părul o învelea / era veselă și puternică
în dreptul casei părintești / în fața porții aștepta o umbră / se ridica înaltă precum casa / de foame cerînd
ea nu știa ce e frica și ochii ei scriau în lacrimi:
-intră cu mine pe fereastră / să nu trezim pe nimeni / o să te hrănesc pînă-ți va fi cald
dimineața /stătea în dreptul ferestrei / se apleca și-o săruta fără oprire / intrînd în sîngele ei / otrăvindu-l

nouă luni mai tîrziu / străinul din inima ei / spunea / pruncul acesta toată viața ne va despărți

ea surîdea și pleca să care globul mai departe în spate / ieșită din minți / iubindu-l



Iuliei, dragei mele prietene, aflată în comă în urma unui accident de viață...
Lui Leo- neopritul, neîntorsul, în drum căutînd Nimicul pe cele mai înalte vîrfuri ale planetei...