agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-21 | [This text should be read in romana] |
Împreună vom merge să cumpărăm roșii. Da, să cumpărăm roșii. Roșii mari, zemoase. Vom alege un cuțit mare, din sertarul cu cuțite. Un cuțit mare, cu mâner de plastic albastru și vom tăia roșiile felii-felii. O sacoșă întreagă, de plastic transparent. Masa va fi plină de roșii feliate. Multe. Toată masa. Nu contează că unele felii vor cădea pe jos. Probabil că vor cădea. Da, mai mult ca sigur. Câteva felii de roșii vor cădea. E normal, e foarte normal să cadă pe parchet. Eu știu că nu toate feliile de roșii au loc pe masă. Oricât de mare e masa unele felii nu-și găsesc locul pe masă. Se poate demonstra matematic. Feliile de roșii la puterea a 4-a, masa, radical din suprafața mesei, plus greutatea mânerului de plastic duc la un rezultat straniu.
Pe mine nu mă intrigă. Sunt obișnuit cu mânere de plastic albastre. La serviciu tai pâinea cu un cuțit cu plăsele albastre. Nu pot tăia roșii la muncă. Nu le pot tăia felii-felii. Îmi tremură mâna. Îmi tremură scandalos de tare. Apuc cuțitul albastru încerc să tai o roșie felii-felii. Mâna începe să-mi tremure. Constant. Vibrează. Colegii mă privesc. Li se pare normal să-mi tremură mâna. Nimeni nu taie roșiile felii-felii la serviciu. Nu poate nimeni. Toți știm că cuțitul cu mâner albastru nu e de vină. Fiecare purtăm în servietă alături de pâine, eugenii și ceapa verde un cuțit albastru. E un sacrilegiu să nu porți cu tine acel cuțit albastru. La piața toți comercianții păstrează sub tejghea un cuțit albastru. E legea cuțitului albastru. Toți o știm. Comercianții pot tăia fără probleme roșiile felii-felii. S-a demonstrat științific că orice cuțit cu mâner albastru poate fi o armă letală în mâna unui comerciant oarecare. Nici un comerciant nu taie roșiile felii-felii, mușcă din ele, mușcă cu zgomot. Sucul de roșii li se scurge încet pe bărbie, pe gât, pe halatul alb de comerciant. Sucul de roșii e roșu. Așa trebuie să fie. Roșu. Cuțitul trebuie să aibă mâner albastru, așa trebuie sa fie, albastru. Iarba e verde. Cerul albastru. Masa e plină de roșii feliate. Sacoșa transparentă de plastic e goală. Am aruncat-o pe jos. Printre feliile de roșii căzute de pe masă. De ce se poate tăia doar cu un cuțit albastru roșiile? Nimeni nu știe. Dar toți tăiem roșiile cu un cuțit albastru. Absolut toți. Chiar și trecătorii de pe stradă folosesc un cuțit albastru pentru a felia roșiile.
În apartamentele lor mizere, pline de gândaci și firimituri căzute sub canapele, există un cuțit albastru și o sacoșă de plastic transparentă. Există și o masă plină de felii de roșii, unele felii sunt căzute pe jos. E normal, e normal. Toți călcăm în apartamentele noastre pe felii de roșii. E un ritual. E o cutumă.
Roșiile se vor tăia felii-felii cu un cuțit albastru. Roșiile sunt de culoare roșie, halatul e de culoare albă, cuțitul e albastru, cerul e albastru, iarba e verde, sacoșa e incoloră. Întotdeauna sacoșa e transparentă. Azi e o zi perfectă pentru a felia roșii. Cerul e albastru, iarba e verde. E o zi perfectă pentru practicarea ritualului. Școlarii învață cum trebuiesc feliate roșiile. Doar cu un cuțit cu mâner albastru. Nu e nimeni atent. Eu sunt cel mai atent. Repet, cuțitul e albastru, cerul e verde, iarba e albastră, sacoșa e plină de roșii feliate. Da. Roșii feliate și cuțite albastre. Multe cuțite. O masă plină de cuțite. Cuțitele stau împrăștiate aleatoriu printre feliile de roșii pe masă. Unele cuțite au căzut sub masă. E o plăcere să călcăm desculți printre cuțite albastre și felii de roșii. Sângele se amestecă cu sucul de roșii. Comercianții sunt în halate albe pline de suc de roșii. Și poartă la brâu, cu mândrie greu disimulată, un cuțit albastru. Pe stradă toți trecători pășesc cu papucii lor chinezești, de vară, printre felii de roșii și cuțite albastre. Unii aleargă. Ca și cum s-ar afla pe o pajiște. Nu e nimeni atent. Eu sunt cel mai atent. Repet, cuțitul e albastru, pajiștile sunt imense, cerul e albastru, iarba e înaltă plină de greieri și cuțite albastre. Trecătorii au papuci. Repet, trecătorii au papucii roșii, ușori, de vară. Se duc spre piețe. Vor cumpăra de la comercianți sacoșe de plastic transparente pline de roșii. Roșii mari, zemoase. Se vor refugia în apartamentelor lor mizere și vor începe ritualul de feliere a roșiilor cu acele minunate cuțite albastre. Mesele vor fi pline de roșii feliate. Multe. Toate mesele. Nu contează că unele felii vor cădea pe jos. E o lege a firii. Ca și cum am spune că iarba e verde. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy