agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ Music
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-31 | |
Pilcă, Butcaru şi cu mine fuseserăm cantonaČ›i Ă®n sudul stadionului, la intrarea spre peluza a II-a. Nu-ş ce dracu minte creaČ›ă dintre şefii noştri hotărĂ®se să fim postaČ›i la o sută de metri de stadion, ceea ce-nsemna că era nevoie de mai mulČ›i dintre noi, cĂ®nd puteam bine-mersi să stăm, mai puČ›ini, lipiČ›i de gardul din spatele tribunelor. Altminteri, cel puČ›in eu şi cu Pilcă trebuia să fim liberi Ă®n seara aia. Era pe la-nceputul lui decembrie şi-afară era o vreme nenorocită, cum nu se poate mai rea. Eram acolo de două ore, mai erau Ă®ncă două pĂ®n-la meci şi, de ceva vreme, Ă®ncepuse să burniČ›eze urĂ®t. Stropii se vedeau aşa, ca o ninsoare fină, Ă®n lumina cadaverică a nocturnei. Nu erau mai mult de trei patru grade; ce mai, o fericire.
Pe la şapte seara a trecut ultimul control din partea alor noştri, să vadă dacă sĂ®ntem aşezaČ›i corect Ă®n dispozitiv, să nu lăsăm să treacă nici musca, necontrolată. Era nu-ş ce căcat de meci de cupă, undeva prin semifinale, nu mai ştiu, că pe mine nu mă pasionează fotbalul. Oricum, halimai mare, pe viaț㠺i pe moarte, o echipă de fiČ›e, din Capitală, cu una tare, din provincie. V-am spus că nu mă pricep, da’ cam aşa a fost, sigur. Grosul trecuse deja, adică intraseră de vreo oră cei mai sifilitici din galeria oaspeČ›ilor, ăia de veniseră care cu trenul, care cu autocare. I-am controlat la piele. I-am găsit unuia un cuČ›it cĂ®t o sabie, zicea că-i cuČ›it de parizer!? BineĂ®nČ›eles că l-am umflat, ăla n-a mai intrat la meci, nici măcar dezarmat. AlČ›i vreo patru erau beČ›i-pulă, i-am dat afară cu şuturi Ă®n cur. Chiar a zis Pilcă: bă, i-am prins unuia noada cu şutu’, ăla nu mai stă jos fo trei zile! Era bine dacă venise cu trenul – ar fi stat Ă®n piciare, pe culoar, la Ă®ntoarcere. Probabil un tren de noapte. Să mai fi fost vreo juma de oră pĂ®nă să-nceapă meciul, cĂ®nd au apărut ăia doi – blondul şi ăla de care vă spun. Teoretic, nu mai aveam voie să lăsăm pe nimeni să intre, cu o oră Ă®nainte de Ă®nceperea partidei – aşa scrie-n regulament, căca-m-aş Ă®n el – dar asta e, de vreme ce oamenii aveau bilete? Mai lăsasem Ă®naintea lor un grup de zece inşi – paşnici, cuminČ›i, tăcuČ›i, n-aveau nici un fel de bagaj, parcă veneau la priveghi, nu la meci. Tot Pilcă (sau Butcaru?, nu mai ştiu) a zis că tocmai ăştia sĂ®nt cu adevărat suspecČ›i, mamă, ce feČ›e aveau, aČ›i văzut?!, te pomeneşti că Ă®ncep s-apară şi la noi terorişti d-ăia, chiar se spusese ziliele-alea la televizor că-i o ameninČ›are cu atentate, de sărbătorile de iarnă, da’ mă, da’ nu la noi, nu la noi, noi ce le-am făcut?! Da’ nu erau, cu siguranČ›ă nu erau. Ca dovadă, nu s-a-ntĂ®mplat nimic Ă®n seara aia. Deci apar ăştia doi, cu mecle şi mai şi. Blondu’, ce-i drept, mai vesel; chiar dubios de vesel. Avea aşa, ceva isteric Ă®n el, dar era din filmul ăla, cu meciul, nu era deplasat, Ă®n contextul ăla. Ălălalt, mai brunet şi mai Ă®ncruntat, genul de taciturn care se uită urĂ®t la tine, Ă®n tren, cĂ®nd tu povesteşti ceva la tot compartimentul. Mie mi s-a părut de la-nceput sinistru, am evitat să-l controlez eu, din instinct. Parcă mă uitam la o reptilă, nu ştiu. Nasol, oricum. Ţin minte sigur că l-a controlat Butcaru, da’ se uita şi Pilcă la el, că n-avea nici o treabă. Eu l-am luat pe blond la pipăit; era „curat”. M-am Ă®ntrors spre dreapta, spe Butcaru, abia cĂ®nd l-am auzit pe-ăsta, adică pe Butcaru, făcĂ®nd: Ooopa, ce avem aici?! Sanchi, un căcat, găsise Ă®n rucsacu’ lu’ mortu’ ăla brunet o cană de cafea, metalică. Da’ nu d-aia de armată, cum avem noi, Ă®n jandarmerie – una d-aia jmecheră, tată, cu capac, de băut Ă®n maşină, cĂ®nd conduci, să nu dai pe tine. Nichelată, mişto, scria pe ea o marcă de cauciucuri japoneze. Normal că n-avea voie să intre cu ea, dar nici să io confişti parcă nu se făcea, costa ceva şi, mai ales, nu prea se găseau, pe vremea aia, de vĂ®nzare. Ăla s-a-ncruntat o dată şi a zis că nu lasă cana acolo. Cu ea nu intri, tată, ce mai, e clar, noi nu ne riscăm să ne dea ăştia afară, bulangiule! Am crezut că Ă®nČ›elege şi se cară; da’ nu, ăsta o Č›inea pe-a lui, că n-a bătut opt sute de kilometri şi-acum să nu intre, că doar n-o să arunce cu cana pe teren, Ă®n ai noştri, la scumpă. Mai ştii? a-ntrebat Pilcă, dacă te-apucă dracii Ă®n timpul meciului şi nu te mai controlezi, arunci cu cana Ă®n capu’ arbitrului sau la vreun jucător şi pe-urmă picăm noi „mesa”?! Mai ales că sigur mĂ®ncaČ›i bătaie, sĂ®nteČ›i Ă®n deplasare, iar arbitrii... ĂŽn clipa aia l-am văzut pe blond, de care uitasem, că se schimbase la faČ›ă. Adică, nu Ă®n clipa aia se schimbase la faČ›ă, era cred aşa de ceva vreme, dar eu nu Ă®l văzusem. Am crezut că i s-a făcut rău de la inimă, ceva, ne-am speriat. A văzut şi Butcaru, l-a-ntrebat dacă-i e rău, ăla că nu, şi-atunci a zis Butcaru: hai mă, intraČ›i, fir-aČ›i ai dracului cu cana voastră cu tot, da’ dacă faceČ›i vreun pocinog, vă belesc, derbedeilor. Da’ Pilcă n-a vrut şi pace, o Č›inea pe-a lui. Că ce, bă, mama s-a futut cu ursu’, dacă se-ntĂ®mplă ceva, nu vedeČ›i că şefii-s cu ochii pe noi?!? Plus că mi-e frică să nu mănĂ®nce căcat vreunul din ai noştri, s-a mai văzut, şi-aici avea dreptate, se mai Ă®ntĂ®mplase. Pilcă n-a vrut să rişte, ce mai. Blondul se schimbase şi mai rău la faČ›ă, brunetul se uita urĂ®t, da’ urĂ®t, nene, ştii cum, ceva de speriat. Blondu’ cică nu ştiČ›i ce faceČ›i, nu vă jucaČ›i cu aşa ceva, vă expuneČ›i! Ce-a făcut, mă, dacă-Č›i fut una, a zis Pilcă, Ă®nghiČ›i cana aia cu totu’!? Ăla cu cana avea deja o privire ucigaşă, tublure, parcă-şi Ă®nghiČ›ise limba. Mă uitam la el fascinat, ca boul, cĂ®nd ăla blond a-nceput să mă tragă mĂ®necă, de-o parte. Ce faci, mă?!?, ia mĂ®na de pe uniformă, că te lipesc de asfalt, tu-Č›i morČ›ii mă-tii, blondul nu, stai nene, nu da, hai doar să-Č›i zic ceva, să nu zici că nu Č›i-am zis! Bă, oi vrea să-mi dai vreo şpagă, fii atent că nu-s d-ăla, Ă®mi fac păcate cu tine şi te dau pe mĂ®na poliČ›iei! Nu dom’ne, e vorba de ăsta, amicu’ meu, e belea cu el, nene, nu ştiČ›i cu cine vă puneČ›i. Ce mă, pişpiriilor, ne ameninČ›aČ›i, o fi tac-su sau tac-tu vreun jmecher cu coaie?!? Bă, nouă ni se rupe pula, e ordin să nu se intre cu aşa ceva, obiecte contondente, n-are ce să ne facă nici şefii, murim cu Regulamentul de gĂ®t, avem pĂ®nă şi sindicat, ce, crezi c-o să ne dea afară sau ceva?! Nu, nenică, face blondu’, da-i o belea cu ăsta, cu Sile. Bunică-sa, Č›iganca, a fost vrăjitoare, d-aia adevărată, nu escroacă, şi-ăsta cred c-a moştenit-o, ceva, că pe cine blesteamă Ă®n gĂ®nd, moare Ă®n mai puČ›in de-un an şi-acu văd c-a pus ochii p-ăla Ă®nalt, al vostru, care s-a luat de el. Sanchi, balamaua, pe Pilcă, adică. Da dom’ne, p-ăla, ar fi al nouălea numai din cîți ştiu io, e teroare la noi Ă®n comună, fug toČ›i de el ca de dracu, domne, e „pe bune”! Bă, zic io, tu de cine faci aici mişto, băi căcatule, voi plecaČ›i de-aici bătuČ›i Ă®n seara asta, ascultă-mă pe mine! Bine, nenică, io v-am spus, oricum avem boală pe voi, r-aČ›i ai dracu de caralii; Ă®n clipa aia i-am tras un cap Ă®n gură, cu casca metalică, de l-a umplut borşu’. BorĂ®tul ălălalt şi-a luat cana, s-a mai uitat o dată naşpa la Pilcă şi s-a dus, cred că-n pizda mă-sii s-a dus, că nu l-am mai văzut niciodată. Oricum, Ă®ncepea meciul, am Ă®nchis porČ›ile şi-am intrat pe pista de atletism, să stăm cu bunghiul pe galerii, să n-arunce careva cu ceva Ă®n teren. Şi n-a aruncat nimeni. Pilcă a murit prin martie, va să zică la vreo trei luni şi ceva de la chestia asta. S-a-necat cu cafea fierbinte, a tuşit pĂ®nă-a murit. Asta cu stadionul n-am mai povestit-o la nimeni; acum e prima dată, să mor io. 17.11.2006 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy