Lumina e-n geamul tău È™i-n paharul tău cu apă. E-n ochii tăi.
  EÈ™ti ca un pom cu mugurii aprinÈ™i. Lasă-È›i ramurile să pornească. Lasă-le să meargă până acolo unde singure se vor opri. Acolo face ramura fruct. Alte ramuri vor încolÈ›i È™i vor pleca în sus din trunchiul rădăcinilor tale.
  Nu ieÈ™i din sufletul tău, nu călători cu alte suflete, ca în niÈ™te bărci fără lopeÈ›i. Barca bună, cu lopeÈ›ile tari, e sufletul tău, e gândul tău. Pentru braÈ›ele tale numai sufletul tău are vârste potrivite. Adevărul tău numai în tine se află È™i numai limba ta îl poate tâlcui. Fiecare om vorbeÈ™te, cu glas deosebit, un grai deosebit. Minte cu minte nu se înÈ›elege deplin, înstrăinată de graiuri. Tu eÈ™ti unul, È™i ceilalÈ›i sunt sute de mii de mii. Tu pe unul singur trebuie să îl mântuieÈ™ti: pe tine. Pomul vede numai de cireaÈ™a lui.
  AÈ™ vrea să fac din fiecare din voi o comoară închisă, bine zidită pe dinlăuntru. ÃŽnchidete-n za È™i ascunde-È›i ochii în coif, È™i în trupul tău de fier încremenit miÈ™că-te nevăzut, ca argintul-viu în stâncă.
  Lumea nu este accea care se vede: aceea pe care È›i-o închipuieÈ™ti. Intră în închipuirea ta adânc È™i ieÈ™i pe tărâmul celălalt: nu te dezlipi de închipuirea ta.
  ÃŽn tine se găseÈ™te lumea întreagă, oglindită pe dinlăuntru. Ca în bobul de mei, zac în tine puterile taurului È™i farmecele tainelor strânse-n miez. Plodul tău ascuns, pe care n-ai È™tiut să-l cauÈ›i, e huÈ™tia È™i aluatul vieÈ›ii; gândul tău, ca o drojdie vie, o sporeÈ™te, înzecind-o în copaia ei. Ceea ce cauÈ›i în alÈ›ii, se află pe măsura înÈ›elesului tău în tine, rătăcitorule.
  De ce pribegeÈ™ti în grădinile străine È™i-È›i laÈ™i florile neîngrijite, È™i, copacul tău, cu omizi? Mireasma ta nu È›i se pare bună, fiindcă nu o cunoÈ™ti, altoaiele tale È›i se par sterpe, seminÈ›ele tale – goale, fiindcă sunt ale tale. GândeÈ™te-te bine: e cineva mai bun ca tine? Nu e...