Aseara m-am lecuit de Zaza...
A venit brusc, asa, odata cu Sccirocco, vantul cald ce bate dinspre Sahara, inca mai purta pe aripi soaptele beduinilor si nisipul acela ocru, incins de pasii camilelor.
Oricum era o relatie spurcata, ea vrea sa-i fiu prieten eu o vreau de amanta. Probabil ca se va intoarce la ultima ei gradina de trandafiri, acum in paragina, si va incepe sa o desteleneasca din nou. Tot degeaba nu-l vad pe el ducand-o pe campurile cu rapita si nici facand-o sa tremure de manie sau dor.
Ramai cu bine Zaza!Ramai la stadiul de crisalida, niciodata fluturele ce ai fi putut sa fi.
Nu vei face nici-un suflet sa cante uitandu-se in ochii aripilor tale, nu ai sa sti niciodata ce e albastrul...Acelasi gri si aceeasi fata crispata.
Nu vei sti cum e sa te imbeti de roua dimineata.Nu-ti va bea nimeni fericirea din causul sufletului.
Puterea obisnuintei...
De fapt cred ca asta e rostul tau in viata, acela de a face mereu gradini de trandafiri din care sa fi data afara dupa aia!

Oare mai sti ce parfum aveau trandafirii tai Zaza?