Prietene
Vei fi crezut ca adevarul iti ofera sansa de a exista. Ca ceva din ceea ce vei face- daca nu chiar tot- ar putea schimba lumea. Intr-un final vei recunoaste ca nu tu ai schimbat lumea, ci ea te-a schimbat pe tine. Ti-a rascolit visele si te-a facut sa te simti vinovat pentru ele. Raman in urma fragmentele unei oglinzi sparte- farame de suferinta risipite in trecerea timpului. Si cel mai rau este ca lacrimile insele te vor parasi. Le vei pierde in inconstienta vreunei fericiri banale. Te vei pierde pe tine, si ii vei pierde pe cei a caror amintire era, candva, de nedespartit. Oamenii dispar asemeni tie, intr-un univers ce se topeste pentru a face loc unui altul. Vei pierde si speranta miracolului. Lumea nu e facuta pentru miracole. Poate ca aceasta este cea mai cruda lectie a vietii. Vei fi impins spre “nicaieri”- insesizabil de lent, ca si cand acel “undeva” s-ar teme de tine. Vei implora sa fii primit inapoi. Locul tau, va fi, insa, nicaieri…

Nota : Falsitatea adevarului , 07.12.2003