agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-07 | [This text should be read in romana] |
Avea Bagabontul un penar in prima zi de scoala, chinezesc si cu pauni de crapau de invidie toti colegii. Cu ghiozdanul nu se prea impaca el. I-l cumparase matusa Caliopeea, sa fie frumos si de piele. Degeaba era el de piele ca nu-i placea deloc. Era prea mic. Nu incapea mai nimic acolo.
- Cum nu incape nimic in el? sarise Matusa de fund in sus, asa cum il avertizase Matilda ca fac oamenii de la oras cand nu le convine ceva. - A costat douazeci si cinci de lei si mai e si de piele. - Ce fel de piele, matusa? - Eh, ca doar nu e piele de crocodil... Avea ea visurile ei de femeie nemaritata: pantofi din piele de crocodil, parfum frantuzesc si tot felul de smacuri. La pantofii aceia le zicea papainoage. Nu aflase pana mai tarziu ce insemna, iar asta s-a intamplat cand o cutra de femeie, venind de la o sindrofie, incaltata in papainoage, in loc sa ajunga acasa, sfarsise noaptea intr-un taxi, cu taximetristul. Era vorba de Elena, o prietena de-a matusii, cu care isi ghicea in cafea si isi dadea pasente. - De ce le zice papainoage matusa? - Nu trebuie sa le stii tu chiar pe toate, il inchisese matusa. Esti prea mic. - Nu sunt mic si am nevoie de un ghiozdan mai mare, se incapatanase el. A suparat-o pe matusa, iar asta chiar cu cateva zile inainte de a se deschide portile scolilor. A suparat-o rau de data aceasta, altfel nu i-ar fi raspuns pe tonul acela pe care il folosea cand se adresa unor oameni ca si Gaga, carora le curg bale din gura si stau cu gura cascata toata ziua. - Ei, vrei sa cari in el toata stiinta? Nu stia el exact cum venea asta, dar s-a simtit dintr-odata mic si singur in casa matusii. Si asa a ramas pana la sfarsit. Locuiau impreuna, ii punea pachetele cu mancare in ghiozdan si il intreba despre ce a invatat la scoala, dar nu il iubea ca Matilda. Matilda ii daruise un penar cu pauni, pe care l-a lustruit de cateva ori cu poalele sortului inainte de a pleca de la matusa. Stia ca se va opri in fata blocului si isi va sterge cateva lacrimi cu coltul basmalei, asa ca a preferat sa nu o priveasca pe geam, plecand. A stat cu penarul in brate cateva ore, apoi si l-a pus si sub perna, poate ii crestea ceva stiinta inauntru si avea si el ce sa duca la scoala, mai ales in ziua in care va primi un ghiozdan mare. Paunii erau atat de frumos colorati incat era sa nu observe creioanele ascutite dinauntru, guma cu miros de scortisoara si pixurile. In jurul creioanelor dansau maimute, ursuleti Panda. Pixurile erau colorate si aveau pe ele litere. Nu putea fi chiar asa de rau la scoala. Desi matusa era suparata pe el si isi jurase sa nu ii vorbeasca pret de cateva zile, nu s-a putut abtine sa nu mearga la ea in camera si sa ii arate penarul: - Uite matusa ce penar am. Matusa Caliopeea si -a scos nasul din cartile insirate frumos pe masuta de cafea, dame, poi, vesti la drum de seara, necazuri de la o persoana de verde in uniforma: - Este chinezesc. Din China. Ar fi vrut sa o roage sa nu ii mai vorbeasca asa ca pentru Gaga, dar matusa nu il stia pe Gaga, iar el nu isi va pierde vremea cu explicatii prea lungi. Era aproape zece noaptea, iar el mergea a doua zi la scoala. - Chinezii sunt oamenii aia mici cu ochii in dunga, paie in cap care mananca orez in loc de fasole? Matusa l-a privit cu admiratie si l-a expediat urgent la culcare: - Urgent ca iti rup picioarele. Era el sa rupa picioarele unui copil de la scoala chiar a doua zi. Din greseala, dar tovarasa invatatoare a zis ca nu se pune, tot trebuie sa isi ceara iertare. - Cum vine asta, sa imi cer iertare? - Te duci frumos la el si il rogi sa te ierte. - Te doare? l-a intrebat pe baiat. Era un umflat si cu pistrui pe deasupra, greu de crezut ca ar fi putut sa treaca ceva de pernitele lui. - Ma doare la pix, ii azvarlise acesta in obraz. - Tovarasa invatatoare, pe copilul acesta il doare la pix, ar trebui sa chemam doctorita. In schimb tovarasa invatatoare se repezise la pistruiat, acoperindu-i gura cu ambele maini si strigandu-i sa isi ceara iertare in fata intregii clase. Credea ca la scoala se spun poezii in fata intregii clase si il deruta aceasta ciudatenie a invatatoarei. Au spus ce au avut de spus, amandoi, in fata intregii clase, apoi au fost trecuti in banci. El si-a ales un loc mai la mijloc, langa o fetita cu coade. - E strasnic la scoala, i-a soptit in barba pistruiatului care ocupase un loc mai in fata. - Nu e acolo locul tau, i-a zambit larg tovarasa invatatoare si l-a condus spre prima banca, unde il astepta o roscovana fara dinti si cu sortul patat de bomboane. - Te mai doare la pix, i-a soptit pistruiatului, care ii ranjea fericit de langa codana? si si-a jurat ca o sa il bata, de-adevaratelea. Pe el nu il dureau pixurile. Cu toate astea, tovarasa invatatoare i-a pus sa le arunce, sau sa le lase acasa, iar la scoala sa nu aduca decat stilou si creioane. Pe codana o chema Bulina si a iubit-o din prima zi de scoala. A gasit astfel si un motiv bun sa se intoarca si a doua zi. Bulina avea fundite albe cu buline negre, ca dalmatienii si nasul pe sus. Nu facea parte din cele care scriu biletele. El primea biletele de la Vampirica, o fata bruneta si subtire, cu unghiile ca o furculita. Ce mai, arata ca o vampira adevarata, mai ales cand era suparata. Si se supara foarte usor si des. Unii spuneau ca invatase de la tatal ei sa se supere asa. Vampirica batea aproape toti baietii din clasa. Pe el nu, desi tare ar fi dorit sa aiba ocazia asta. Sa se dovedeasca mai bun la bataie decat ea. La inceput era mai palpitant. II desena tot felul de animale pe biletele: mai intai paunii de pe penarul de la Matilda, dalmatieni, gaste, puisori de gaina, iar mai apoi inimi roz, rosii, negre, cu sau fara sageti in mijloc. Lui inimile nu-i placeau pentru ca o facusera pe Vampirica balegoasa. Prin clasa a treia spre a patra deja nu se mai lupta cu baietii, statea cu capul pe banca, sau sprijinit de cele doua furculite si se uita la el cat era ora de lunga. Pistruiatul voia acum sa se razbune pentru toate bataile primite, dar Bagabontul se impotrivea. Nu avea nevoie de palme sau pumni pentru asta, era suficient sa se incrunte putin inspre el. - Da ce esti tu pazitorul ei ? - Muflon esti tu, cu aripi. - Ridichie cu papuci. -Pamponatule! Discutiile de genul acesta puteau continua la infinit, in functie de cate pagini din cartea cu animale din biblioteca matusii Caliopeea mai rasfoise in serile lungi, cu ploaie, in care aceasta astepta in capoate stravezii, cu franjuri, un popa de caro. Si el nu putea fi pazitorul Vampiricai, el avea grija de Bulina lui, sa nu-i pateze nimeni cu apa, foaia din blocul de desen, sa nu-i puna pioneze pe scaun, sa nu o mai traga nimeni de coade, sa nu o frece iarna cu zapada. Nimeni in afara de el. Pe atunci nu o stia pe Gaza si simtind ca are timp, a mai iubit-o si pe Camuta dintr-a saptea, care nu purta pantaloni scurti pe sub sarafanul de scoala, chiar si pe matusa Caliopeea pentru ca il lasa sa ravaseasca biblioteca, ii lua inghetate sambata, dar mai ales o iubea pentru ca de la o vreme, de cand ii aparuse Popa de caro in carti, cu dar la drum de seara, nu-i mai acorda lui nici o atentie. Astfel ca isi umpluse caietul de compunere cu fluturi de cerneala, isi transformase ghiozdanul in trusa de scule, dar, mai ales, isi permitea sa piarda o ora buna pe drumul spre casa, uitandu-se la vitrine, jucand un fotbal in curtea scolii, sau bramburind prin oras. Incepuse sa ii para si rau de matusa Caliopeea. Popa de caro intarzia sa apara, cu sau fara dar. In locul lui venea Nea Postasul, la care alerga cateodata pe scari, cu volanele in vant, intru intampinare. Nici Nea Postasul nu ii aducea nimic in dar, dar mai pierdea vremea cu el la o cafea. Intre ei a ramas cumva stabilit ca nu se vorbeste despre Bulina. La fel despre popa de caro. Lui nu-i pasa. Venea duminica si la Cetate il astepta mereu Gaga cu balele la gura, gata sa inghita orice poveste de a lui. - Ce mai face matusa Caliopeea? il lua la intrebari Matilda de cum ieseau din scara blocului. - La fel. - La fel mi-ai spus si saptamana trecuta si cealalta. - Pai, asta face. - Cum asta? - Probabil ca il asteapta pe popa de caro. - Cum probabil? Ce popa? Matilda devenea si ea, tot mai nelinistita in privinta matusii. Se gandea chiar sa nu il mai tina acolo, la matusa. Dar unde altundeva? -Imi spui cine este popa asta sau il tii de secret? -Ti-am spus, e de caro. - Scoala? Cum merge scoala? - La fel. - Ai note bune? - Am. - Pot sa vad si eu? - Nu, notele bune le tin in carnet. Iar pe alea rele le rupe matusa Caliopeea, cu pagina cu tot. - De ce le rupe? - Cica ii amintesc de tata. -S-a ticnit matusa. De unde il stie ea pe tac-tu? Nici eu nu il stiu, dara matusa... - Uite stie ea, le vede in carti. - Pe cine? - Pe toate care se intampla le vede ea acolo in carti. Si in cafea cateodata. - Si l-a vazut ea pe tac-tu acolo? - Da, zice ca scria la fel ca mine. A vazut ea pagini rupte. Matilda s-a inchinat si a trecut la treaba. Erau multe de facut toamna, la camp si pe langa casa. Nici Gaga nu a inteles mare lucru, dar pe el nici nu il interesa matusa Matilda. Il interesa mai mult scoala, copiii de acolo, oamenii de la oras. - Imi spui Bagabontule? - Ce sa iti spun ma? - Cum e la tine la scoala. - De ce te grabesti ma asa? Lasa ca vezi tu cand te duci! - Atunci imi spui altceva? - Iti spun si altceva. Despre Bulina. Vrei ? - Vreau. - Bulina are acasa un caine dalmatian, cu buline. A zis ca daca ma invita de ziua ei, mi-l arata. Si are si fundite cu buline, iar ghiozdanul e la fel. - Ce e ala dalmatian? - Pai nu ti-am zis: corcitura alba patata cu negru. Pe Bulina nu a mai iubit-o dupa ce parintii ei l-au facut de ras la petrecere. A impachetat frumos penarul lui cu pauni, de la Matilda si i l-a dus drept cadou. Apoi au mancat prajituri si au baut suc pana cand nu mai puteau tine si au incercat sa il calareasca pe dalmatian. Bulina a inceput sa planga cand a deschis cadourile si a vazut acolo paunii de la el, iar parintii ei s-au infuriat din cauza dalmatianului care a facut "murdarie" prin casa. Vecinii de la etajul trei bateau cu furculitele in teava de calorifer sa se faca liniste, Bulina plangea, asa ca nu a mai asteptat-o pe matusa sa vina sa il ia, a venit acasa pe jos. Pe matusa a gasit-o ravasita rau, prabusita intre paharele de lichior, carti de joc si volane mov: - Uite a venit si licheaua acasa, a exclamat! - Cine e matusa licheaua? Nu mai era nimeni cu ei in casa, nu a avut decat sa traga concluzia. L-a durut asa cum te doar maseaua si a hotarat ca nu o mai iubeste pe Bulina, iar matusa trebuie sa il gaseasca odata pe popa ei de caro. Stia ca tatal pistruiatului e popa: - Pistruiatule iti dau doua timbre daca il rogi pe tatal tau ceva. - Spune. - Intreaba-l daca il stie pe unu, popa de caro, popii se stiu intre ei. - Sigur, mai imi dai inca doua daca iti spun maine raspunsul? Mai aveau o colega de clasa pe nume Popa, nu a stiut nici ea despre nici un unchi cu numele asta. Se simtea aproape pierdut. Terminase toate timbrele pe care le mai avea si popa de caro nu era de gasit. Mai aflase si ca la astia de caro le mai zice de toba, dar nu l-a ajutat cu nimic. A vorbit cu electricianul de la scoala si i-a spus ca matusa are nevoie de ajutor in casa, ca stie sa faca prajituri bune si lichior. L-a adus cu el chiar de la scoala. Au intrat amandoi pe usa: - Sarumanusitele. - Dar poftiti va rog, l-a invitat matusa, aranajandu-si cu o mana buclele si cu cealalta volanele mov, de la capot. De atunci nu i-a mai vorbit niciodata ca lui Gaga si lucrurile au fost, din nou, ca inainte. Matusa Caliopeea i-a cumparat un alt penar chinezesc cu pauni, iar el nu a mai iubit nici o fata mai mult decat pe Gaza. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy