A venit circul în oraș. Cu bufonii lui zgribuliți și trapeziștii căzând din nou din singurătatea cupolei, cu zornăitul asurzitor al tobelor și strălucirile obsesive de beteală zdrențuită. Fără să-mi cumpăr bilet, mă privesc în oglindă. Găsesc acolo și zâmbetul strivit al unui clown suferind de insomnie, și frica acrobaților pitită în colțul stânga-sus al pupilei, și unduirile pustiitoare ale balerinelor despuiate de ultimele zorzoane, și privirea sălbăticiunii captive și îndrăgostite de propriul ei prizonierat. Spectacolul n-a început, dar nici nu se va fi terminat vreodată și rătăcite aplauze îmi cutreieră muțenia.
Fără să-mi cumpăr bilet, mă aventurez pe străzile ticsite de paiațe ieșite la paradă. Iată, el e arlechinul rânjind subțirel cu buze schimonosite, în timp ce ochii-i poartă mocnite chinuri și nemăsurată disperare. Privirile ni se-ntâlnesc o clipă și, fără să știu când, îmi plec pleoapele să nu-i mai gust nefericirea.
Ea? E îmblânzitoarea de tigri… Vezi asta în mâna ei încrâncenată pe mânerul umbrelei, ca și cum ar purta povara baghetei cu care supune fiara. Doar buzele îi tremură fin, la gândul inevitabilei tresăriri.
Cei doi ce se sărută impudic la marginea trotuarului sunt atleții ce plutesc ireal deasupra publicului înmărmurit. Ea, atentă la fiecare mișcare, crispată, în timp ce abandonează trapezul depinzând doar de brațele lui de fier. El, nepăsător, fără să-i simtă zbaterile firave. Mâine, la matineu, glezna ei rece îi va aluneca printre degete și, cu palme albite de strânsoarea trapezului o va contempla zdrobită de scândurile lucioase ale ringului.
Și iată, femeie ce-și rostogolește pașii prin gangurile soioase e felina care pare a înclina umerii sub apăsarea zalelor oțelite pândind cu gemete umede năruirea dresorului spre a-l sfâșia în țipetele extaziate ale audienței.
Copila ce se ghemuiește pe scaunul metalic al autobuzului e balerina jucăușă pe care o privesc jinduitor toți, doar bărbatul căruia într-o noapte înfrigurată i-a încredințat sufletul nu-și coboară atenția spre bietele ei podoabe de prisos.
Iar bărbatul în costum cenușiu, coborât din mașina de prost gust parcată în mijlocul intersecției e poate directorul circului ce ne vinde pe toți ca pe un pumn de smochine, sau poate vagabondul ce ne cerșește un strop de iubire când spectacolul se încheie.
Așadar, Doamnelor și Domnilor, poftiți la circ!