Tamara, hai ca nu-i chiar asa de plictisitor in inchisorile canadiene. Incepand de azi am acces la internet si-am sa te pot tine la curent cu ceea ce mi se-ntampla. Ti-am ramas dator cu motivul pentru care am intrat la racoare (vorba vine racoare ca e mult mai cald decat a fost in apartamentul nostru iarna trecuta dupa ce am taiat tevile de la calorifer cu bomfaierul). Uite cum a fost: cum ramasesem in pana de bani Giculanul a zis sa ne inscriem la cursurile de Limba Franceza ca nu numai ca sunt gratuite, da ne mai si dau 500 de dolari canadieni pe luna pentru asta. Apropos, ia vezi, n-ai de unde sa faci rost de adresa de e-mail a premierului Nastase sa-i scriu si dansului despre asta ca poate implanteaza metoda cu 500 de dolari pe luna si-n România. Sa vezi atunci ce repede ar invata ungurii limba româna. Ei si la cursurile astea de franceza l-am cunoscut pe Murgeanu, zis si Tactilul pentru modul in care isi foloseste degetele de la maini si de la picioare. E in stare sa-ti subtilizeze pana si lentilele de contact fara sa bagi de seama. Stai sa vezi: stateam cu Giculanu si cu el la o masa la restaurantul "Dracula" din Montreal si odata il vad pe Tactilul ca se apleaca si-l sterge cu gratie pe obraz pe Giculanu. Hait mi-am zis. Te pomenesti ca asta are bucurii la prietenul meu de-o viata. Si ma pregateam sa-l stropesc cu bulionul din sticla de plastic. "Ba, ia uitati ce perla am sutit de la gatul uneia" Si nici una nici alta azvarle pe masa o bila transparenta. Giculanu se face verde, isi duce mana la ochiul stang si-ncepe sa-njure in quebequasa. O clipa am ramas interzis, cum probabil ca ai ramas si tu Tamaro ca era prima data cand imi dadeam seama ca Giculanu e poliglot, dar pe urma am realizat ca bila transparenta era defapt ochiul de sticla al lui Giculanu ca sti ca si-a pierdut un ochi in urma tratamentului ala cu picaturi pe care l-a urmat pentru cresterea parului. Ce mai, e dat dracului Tactilul. Se imbraca intodeauna la patru ace, asta fara sa le mai pun la socoteala si pe cele pe care uita sa si le scoata din camasile pe care si le pune direct din pachet. E inalt, are ochi albastri si e bine legat ("sunt bine legat la figurat", glumeste el dazvelindu-si dintii perfecti, "ca la propriu nu m-a "legat" nimeni pana acum, nici vreun reprezentant al legii, nici vreo reprezentanta a sexului frumos si triunghiular"). Si unde mai pui ca vorbeste si cu "r". Grrraseiaza, cum ii place lui sa spuna. A dat-o gata pe profesoara de franceza. Il pune numai pe el sa citeasca din manual: " Pourrrrquoi le prrrrintemps on peut découvrrrirrr dans les vitrrrines des sorrrrcières et chimèrrrres?" Habar n-are ce citeste, si nici profesoara. E atenta la cum isi rostogoleste Tactilul "r"âul si, cum eu stau in prima banca, am vazut cum i se face pe gat, profesoarei, pielea de gaina. "Mare minune daca n-o sa inceapa sa si cotcodaceasca", i-am zis intr-o zi. "Las-o si tu mai moale cu "graseiat-ul" ca odata nu se mai poate controla femeia si asistam in premiera la un orgasm declansat de limba ta franceza."
Dar nu despre asta vroiam sa-ti scriu Tamara. Da` acuma daca tot am internet nelimitat si plateste penitenciarul profit si eu si bat campii, da nu prea tare ca-ncep sa urle si se trezesc colegii de celula. Intr-una din seri, dupa unul din meciurile de fotbal cu baietii din grupa de franceza zice Tactilul: "Ba, care vreti sa faceti un ban necinstit?" Lui Giculanu i-a lucit ochiul. Nici acum nu stiu daca de la propunere sau de la neoanele reclamei de deasupra. Cert este ca am ramas la o bere toti trei.
"Bun, suntem trei in chestia asta, ne mai trebuie o femeie", a zis Murgeanu mângâind tandru gatul sticlei de bere. "Ne trebuie o femeie pentru echilibru", a continuat el. "V-ati gandit la cineva anume?" La cine dracu` sa ne fi gandit si mai ales cand ca de-abia ne spusese ca avem nevoie de o femeie. Uneori Tactilul e destul de ciudat. Are impresia ca ti-a spus deja lucruri pe care de fapt le auzi atunci pentru prima oara. Si oricum dupa opinia mea, pe care de altminteri o cunosti foarte bine, o femeie, mai ales in relatie cu trei barbati, nu poate aduce decat dez-ordine.
"Eu m-am gandit la profesoara de franceza. Are cineva ceva impotriva?" "Ba, zice Giculanu, ne mai fierbi mult? Ca deja mi s-au distrus toate vitaminele. Zi odata ce-ai pe suflet si hai sa ne raspandim pe la casele noastre ca maine avem iara o zi grea cu sase ore in care trebuie sa ascult rrrr-ielile tale".
Si-atunci si-a inceput tactilul numarul de magie. A facut cateva pase prin aer cu palma dreapta, (timp in care Giculanul s-a tinut preventiv cu mana de ochiul stang)si hop, a scos din maneca hainei mele un obiect de plastic, paralelipipedic, de marimea unei carti de vizita, cu o fanta in interior si cu marginile rasfrânte spre exterior.
"Cine-mi poate spune ce reprezinta obiectul are o sticla de wiskey din partea mea". Giculanu, cu ochii iesiti din orbite a intors obiectul pe toate partile. A urmat apoi un zgomot ca de piatra cazuta in apa. Nemairezistand tensiunii, ochiul de sticla se rostogolise in paharul cu bere.
"Imbracaminte pentru abonamentul de metrou", am zis eu intr-o doara. "Mardare, esti la 2 centimetri de sticla de wiskey", zice Tactilul punand obiectul in lumina intermitenta a neoanelor si privind-l printre gene. Giculanu era preocupat sa extraga ochiul de sticla din paharul de bere fara sa-si bage degetele in continut. "Ba, zice Murgeanu, va dati batuti?" "Ne dam ma", raspunde cu greu Giculanu tinand victorios ochiul de sticla-ntre dinti.
Tactilul, luand delicat obiectul intre degetul mare si cel aratator, zise pe un ton misterios: "Ceea ce vedeti este un colector de carti de credit".

-va urma-