n-am idee dacă am avut intenția să revin sau, pur și simplu, dintr-o plictiseală înghesuită și o vagă durere de spate (nepunând-o la socoteală pe cea de la degetul mare al mâinii drepte), m-am întors în locul acela aglomerat. peste măsură de aglomerat. fără mirosuri aparte, doar prea multe idei. prea multă concurență. război de cuvinte fără victime precise. doar poate un tremurat când este mișcat cursorul, neștiind exact dacă a prins cineva ideea. mi-e greață să mai repet că geniul, dacă nu ar fi a noua literă din alfabet, nu ar fi decât masculin, feminin sau neutru. și nu are nimic de-a face cu înțelegerea. ci cu creația. care armonizează cursul sângelui. iar gustul se conformează cursului. vremurilor.
pe-un ritm de hip-hop creația urmează un curs de bas. o vagă idee de superioritate sau șmecherie. și bucuria cumulului de puncte negre care eclipsează vizibil spațiul vag portocaliu?!
locul, după cum spuneam, e înțesat și tot ce căutai ieri era o poză. nu contest, poate în raport cu o idee. curajul. ăsta chiar e aparte. e gratis, și totuși curajoșii au statui presărate prin piețe importante... chiar și creatorii au. cred că am început să mă repet. la fel ca și melodia dintr-un substrat al hdd-ului. acuma chiar m-am săturat. poate m-am reîntors pentru puțin curaj. de curaj!