Rumegam ieri niște temeri comuniste, când am realizat subit că îmi lipsesc. Ei.
Atunci și poate mult timp după.
După ce mi-am revenit, am încercat sa adorm. Aveam nevoie de somn, de o incursiune in tăcerea absolută.
Absolut întâmplător ceasul rău m-a trezit. La inceput de vis.
La inceput de uitare.
Bineînțeles că Ei au revenit cu o iuțeala promptă și supărătoare.
Sunt treaz și nefericit acum. Și nici singur.