20 mai 1999.Lumea era adunata in jurul meselor sorbind din coniacul fin adus tocmai de dincolo.Profesorul Ion Tomescu, se plimba conversand cu fiecare invitat ce il felicita pentru ocuparea unui post la catedra facultatii de litere din Sibiu.
-De acum Tomita poti sa-ti realizezi toate visele.E calea ta spre fericire, zise un domn mai in varsta care-l batu usor pe umar.
-Sunt foarte fericit. Asta e visul meu din copilarie. Sa predau la facultate.
Suna telefonul mobil si-l deschise cu un gest rapid si-l duse la ureche:
-Nu pot vorbi acum. Suna-ma mai tarziu! Nu pot vorbi acum!
Ultimele fraze aproape le striga spre mirarea invitatilor care se intoarsera rapid catre el.Sotia profesorului se apropie de el si-l intreba:
-S-a intamplat ceva draga?
-Trebuie sa plec putin. Ai grija de invitati te rog.
Fugi pe scari si abia putu porni masina.Conducea cu gesturi mecanice si se opri undeva catre marginea orasului in dreptul unui bloc cu 9 etaje.Privi catre etajul 5 si apasa interfonul:
-Deschide.
Liftul scartaia tare si mizeria il scarbi pana in maduva oaselor. Era obisnuit cu lucruri fine si astfel de momente il aduceau in pragul isteriei uneori.
I apartamentul 45 lumina era redusa la jumatate iar pe patul din camera mare statea intinsa o fata nu mai mare de 18 ani.
-Alina ti-am zis sa nu mai suni cand am treaba?
-Iubitule, mi-ai promis ca te desparti de vechitura aia! Cand o s-o faci? Cand?
-Cum poti sa spui asa ceva?Ai 18 ani si eu 35, crezi ca te voi lua de nevasta?
Fata se ridica in picioare si porni sa-l loveasca cu pumnii intr-o disperare crunta. Barbatul era bine facut si o lua in brate oprindu-i lupta. Cel putin pentru moment.
-Porcule! Ti-ai batut joc de mine! Sti cine e tatal meu? O sa te ingrop atat de adanc incat nici in zece vieti nu o sa mai iesi la suprafata! In veci!
-Alina sa nu dramatizam! Nu pot sa o parasesc!Voi veni aici la tine, vom face dragoste ca doi nebuni...
-Pe mata! Ce, eu sunt curva ta? Mai bine ma omor!
Disparu in bucatarie de unde se intoarse cu un cutit pe care-l vantura in stanga si-ndreapta destul de periculos.
-Termina! Ce ai innebunit?
-Te omor! Te omor! Te omor si-ti beau sangele!
-Eu am plecat.Vin duminica si plecam la Predeal. Poate te mai calmezi.
Reusi sa ajunga la usa desi zburau bibelouri si farfurii.Multa vreme auzi tipetele ei isterice si blestema ziua cand o cunoscuse.

..Sambata ora 19.Resedinta familiei Tomescu..
-Domnul Ion Tomescu?
-Da.Eu sunt.
-Inspector Pascu, brigada criminalistica.Putem discuta?
-Desigur. S-a intamplat ceva?
-Ar trebui sa mergem la sectie.Cred ca ar fi mai bine si pt dumneavoastra.
-La sectie? Pentru?
-Nu va opuneti fara rost. Discutam acolo.
Se lua dupa inspector si asa ajunse la sectia politie, la criminalistica.
-Fumati?
-Destul de mult. Obiceiuri proaste.
-Sa o spun direct.O cunoasteti pe Alina Marinescu?
Se codi o vreme apoi ofta.
-Da o cunosc.Ce e cu ea?
-A fost gasita moarta in apartamentul ei.Sunteti ultimul care ati iesit de acolo.
-De ce sunteti asa sigur?
-Hai sa nu ne ascundem dupa cires.Frecventati foarte des apartamentul si vecinii v-au vazut masina.In plus s-a auzit o cearta tocmai cand dvs erati acolo.
-Si am omorat-o eu?
-Dumneavoastra sa-mi spuneti.Aveti idee in ce rahat sunteti?
Ion isi puse mainile pe cap si se lasa moale pe scaun.
-Nu am omorat-o eu.Ne-am certat urat dar am plecat.Nu sunt vinovat!
-Trebuie sa va luam amprentele ca sa fim siguri. Veniti cu mine.
-E o nebunie! Eu nu pot sa omor o musca ...

Luni ora 10 dimineata
-Domnule Tomescu Ion sunteti arestat pentru uciderea Alinei Marinescu. Va vom da un avocat din oficiu iar acesta va va reprezenta la proces. Sa mergem!
Mai mult fu luat pe sus si bagat in masina de politie caci refuza sa creada cosmarul cel inghitea secunda cu secunda.Presa se ingramadea buluc pe margine si cu greu isi facura loc spre sosea.Vazu cu uncetinitorul cum viata ii defileaza amarnic si toate visele facute tandari. De acum inainte , isi zise el.. numai Dumnezeu ma va mai ajuta!