1
- Ce faci, Bubule, te duci să votezi?
- Da. De data asta chiar mă duc. De 10 ani, ce zic eu de 10, de 12 ani n-am mai fost la vot, dar acuma mă duc.
- Și cu cine vrei să votezi?
- La parlament, o să pun ștampila la întâmplare. Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, o să pun ștampila la întâmplare. Dar la președinție, la președinție îl votez pe Janghinoiu Nebunovici.
- Dacă nu m-ați înnebunit cu Nebunovici ăsta. Pe unde mă duc, pe unde mă învârtesc, toată lumea vorbește numai de el. Ce-aveți, fraților, cu ăsta, de vreti să-l votați cu toții?
- Bă, Guriță, mie îmi place de el. E bun de președinte. E de-al nostru. Stă la bloc, la etajul șase, de când i s-a stricat mașina umblă cu tramvaiul, că n-a avut bani sa-și cumpere alta, nu se duce în concediu în străinătate, că n-are cu ce, e bun, l-am verificat. Îl votez.
- Astea-s motive să-l votezi? Că n-are bani și că se-nghesuie-n tramvai...
- Da, sunt motive. Păi ce-ai vrea să fac, să-l votez pe unul care se laudă că ține cu săracii și el nu se mai dă jos din limuzină și mănâncă numai pe la restaurante de lux? Io sunt un om sărac. Numai dacă aș fi sărit de pe fix aș alege un bogat. Ãla n-are cum să țină cu mine. Că el e în altă lume, vede altfel viața, are altfel de griji decât mine și decât tine. Dacă iese președinte, nu ne va ajuta cu nimic – de ce ne-ar ajuta? De ce și-ar pune el mintea la contribuție ca să mă salte pe mine din sărăcia în care mă zbat?
- Dar Nebunovici de ce și-ar pune mintea la contribuție ca să te salte pe tine, Bubu Gulealu, din sărăcia în care te zbați?
- Pentru ca e și el la fel de amărât ca și mine.
- Tocmai de-aia nu e bun de președinte. Eu zic că mai bine ar fi să alegem unul bogat, ca ăla și-a făcut suma, are destul, așa că n-o să mai fure. Nebunovici ăsta vine mort de foame, abia așteaptă să ia de la noi, ca să se umfle.
- Nu-i adevărat ca ăștia bogații nu mai vor să fure. Ai văzut tu politician sătul? Þine minte de la mine, nevastă, omul cinstit nu fură, oricât ar fi de sărac, iar hoțul tot hoț rămâne, oricât ar băga în el și ar mai da și pe dinafară.
- Și de unde știi tu că Nebunovici e cinstit, mă Bubule?
- Nu sunt chiar sigur că e cinstit, dar măcar e nou. Ãilalți candidați, ăia vechii, îi cunosc foarte bine, sunt niște borfași, tu nu vezi ca toți au vile și mașini scumpe? De unde au avut bani, că din salariile lor de bugetari nu le-ajungea să se căpătuiască în halul ăsta? Și-au pus ei lefuri mari, dar tot nu era destul, la bogația în care se scaldă, e clar că au mai și furat.
- Dar nu e Nebunovici singurul nou. Ãla tânăru’, Pargufil Vanvazie, nu e tot nou?
- Ba da, da’ e bogat, n-ai vazut că umblă cu jeep-ul?
- Păi ăla s-a-mbogățit pe inteligența lui, măi omule, că el n-a lucrat la stat…
- Hai ca ești isteață! Ce dacă n-a lucrat la stat? Păi firmele astea mari, la care au posturi de directori toți șmecherașii din partidul lui Vanvazie, astea de unde au banii? Hai să-ți spun eu de unde! Vând produse de tot felul, de la mâncare până la țoale și electronice. P-astea cine le cumpără? Tot noi, ăștia de sărăcim. Ba le mai dăm și la prețurile pe care le pun ei, că nu vezi, pe ăia micii care vindeau ieftin i-au inghițit, au rămas rechinii ăștia să împartă toată prada. Tot ce-au luat, afaceri, spații, autorizații, nu tot cu licitație de la stat, acolo cum crezi ca a fost? Cu șpagă! Așa că tot pe spinarea noastra s-au imbogățit și aștia de se laudă că ei vin din “sistemul privat”. Lasă, ca vine el Janghinoiu la putere și dă de pământ cu “sistemul lor privat” cu tot.
- Cum adică dă de pământ? Ce crezi tu ca o să facă pârlitul ăsta când va fi președinte? Îți bagă ție în buzunar?
- Ãsta împarte după dreptate, că așa a promis. Ridică salariul minim pe economia națională și care patron nu poate să-l asigure pentru angajații lui – aut!
- Mă Bubule, tu ești băiat deștept, cum poți să crezi, mă, bazaconiile ăstuia? Păi tu nu-ți dai seama că toate firmele or să intre-n faliment? Unde-i patronul ăla care-și permite să dea cât zice Janghinoiu fără să rămână calic pe drumuri?
- Hai, lasă, Axiluța, că știe Janghinoiu ce zice, au patronii destui bani să mai lase și la ăi de muncesc, nu-i plânge tu pe ei! Ce, asta-i grija ta, că n-au baștanii de un’ să scoata mălaiul, să dea la amărășteni? Să cheltuie mai puțin, să nu se mai fâțâie numai pe la recepții și prin străinătățuri, să mai mănânce și tocaniță de pui, cu mujdei, nu numai fructe de mare și ananas și o să le-ajungă și pentru angajați. Păi tu știi cât bagă aștia-n ei? De unde bagă, din munca lor? Aiurea, tot din sudoarea mea, a ta, a oamenilor cinstiți, care trudesc toata ziulica, sarmanuții de ei...
- Și bine, mă, Bubule, dar tu nu vezi cum îl cheamă p-ăsta, mă?
Nebunovici?! Păi ăsta-i nume de președinte, mă?
- Pai io tocmai de-aia îl și votez, că îmi place numele lui. La o țară nebună un nebun ne trebuie. De fapt, io prin votul ăsta chiar asta vreau să fac, să-mi bat joc de tot sistemul lor, cu toată campania lor electorală și de toate minciunile pe care le spun și de măgăriile pe care le fac. Nebunovici să stea în fruntea lor, că pe ăștia numai un nebun îi mai potolește. Va fi un vot al scârbei și-al dezgustului!
- Bubu dragă, omul nu votează din scârbă, votează din convingere.
- Votează din convingere atunci când are o convingere, da’ io nu am.
- Atunci nu te mai duce la vot. Abține-te, cum ai făcut și până acum.
- Ha, ha, ha, ha, ha! Nu! Și știi de ce? Pentru că, dacă tot nu câștig nimic din porcăria asta cu votul, măcar să mă distrez și eu puțin pe seama lor.
- Am impresia că toți ăștia care sunt cu Nebunovici cam în felul tău gândesc. Se duc să-l voteze din scârbă și ca să-și bată joc de tot ce e în jurul lor.
- Da, și se prea poate ca însuși Nebunovici să fi candidat din aceleași motive. Culmea ironiei ar fi să câștige scrutinul. Am avea un președinte scârbit ales de un electorat scârbit. Ba și mai culmea ar fi ca, o dată ajuns la putere, să acționeze tot din scârbă. Să dea tot felul de legi pe dos, să pună lumea să traverseze pe roșu și să stea la verde, faze de-astea...
- Vezi unde se poate ajunge?
- Și ce dacă?
- Eu zic că ar trebui să te mai gândești înainte să faci pasul ăsta...
- Ba nu mă mai gândesc deloc. Mi-am făcut socoteala. E clar ce fel de viață mi se rezervă. Să zic că aș mai trăi încă vreo 50 de ani de aici înainte, nu mai apuc eu atât, dar să iau limita maximă, ca să fiu sigur că nu greșesc. La salariul meu, aș câștiga în ăștia 50 de ani exact cât dă un bogătan pe o mașină. Păi cum adică? Ãia joacă la ruletă într-o seară leafa mea pe 10 ani și tu vrei să le respect sistemul? Nu, iubi! A sosit vremea să ne batem joc de ei. E tot ce mai putem face. Și dacă din bătaia asta de joc unul de-al nostru va ieși președinte, cu atât mai bine. Măcar am ajutat un om să ajungă acolo unde nici n-ar fi visat să calce vreodată dacă toți am fi respectat regulile și îndemnurile lor și toate minciunile pe care ni le spun în fiecare zi. Ha, ha, ha, ce frumos o să fie! Măcar să se comporte ca un nebun adevărat și să arunce în aer toată haznaua.
- Dar gândește-te la politica externă, de exemplu. Unul ca ăsta ar putea să ne arunce într-un război, cu neștiința și nepriceperea lui.
- Prefer să mor împușcat de un dușman nevăzut decât să mă omoare nemernicii ăștia lent, prin înfometare și umilință. Aș fi chiar fraier să mă las ucis de niște tipi care s-au născut alături de mine, au trăit alături de mine, mi-au luat sarmaua din farfurie și mi-au halit-o și nu s-au ocupat de altceva toată viața lor decât să mă ucidă pe mine. Cine mă lichidează cu un glonț în cap îmi face un bine, comparativ cu scelerații ăștia care m-au ținut în viață ani de zile numai și numai ca să muncesc pentru ei.
- Auzi, dar dacă Nebunovici e capul tuturor impostorilor și se folosește de supărarea ta și a altora ca tine numai ca să acceadă la putere și când va fi acolo va începe și el să fure și să agonisească pe spinarea voastră?
- Dar de ce nu spui “a noastră”, că doar și tu ești dintre noi, dintre cei urgisiți...
- Poate pentru că eu nu am opinii atât de radicale și atunci mă într-o altă categorie...
- Dom’le, e posibil ca omul ăsta să fie cum zici un impostor, o canalie. Există, într-adevăr, riscul de a mă păcăli votându-l. Ei, și? Cel puțin așa mai îmi creez și un pic de suspans, că dacă aveam altă opțiune, sigur votam o canalie. Alegându-l pe Nebunovici, chiar voi aștepta ci interes perioada imediat următoare, să văd ce se întâmplă, a fost ăsta om corect sau m-am înșelat. Hai să punem cazul cel mai rău, să zicem că m-am înșelat. Oricum, o satisfacție tot îmi rămâne: că am pus acolo, pe scaunul ăla râvnit, un om sărac și în felul ăsta le-am dat peste nas celorlalți, bogătanilor care au candidat dar și îmbuibaților care i-au susținut. Dar chiar nu înțeleg de ce ești atât de preocupată de votul meu, că oricum contează foarte puțin, e ca o picătură într-un ocean.
- Da, bineînțeles, dar vorbim în principiu. Spune-mi, Bubule, unde se află, după părerea ta, granița dintre bogați și săraci? Că pari foarte convins că lumea e împărțită strict în aceste categorii.
- Da, există o graniță și acea graniță se situează undeva între nivelul 2,5 și 4 înmulțit cu salariul mediu pe economia națională. Un om cu venitul lunar mai mare decât pragul ăsta poate fi considerat deja ca făcând parte din categoria bogaților.
- Între 2,5 și 4.
- Da.
- Foarte interesant. Cum ai stabilit tu “plaja” asta de grație?
- Ce e, dragă, vrei să faci mișto de mine? Bineînțeles că mai există și alte componente ale problemei, cum ar fi proprietățile, zona în care locuiește persoana, situația familială. Că unele orașe sunt mai scumpe, altele mai ieftine...
- Tocmai de-aia...
- Uite ce e, eu cred că n-are sens să ne contrazicem prea mult pe astfel de teme. N-oi fi eu expert în sociologie, dar oricum îmi dau seama că unii se îmbuibă până crapă iar alții n-au nici după ce să bea apă. Ca să nu mai zic că am făcut referire la niște câștiguri chiar micuțe față de ce au anumiți granguri. Sunt în țara asta oameni care umflă într-o zi cât iau eu de la servici în șase-șapte luni.
- Tu te simți frustrat de faptul că unii “se îmbuibă până crapă”?
- Da, mă simt frustrat și nu mi-e rușine s-o recunosc.
- Și cu frustrarea asta te vei duce la vot. Crezi că e normal ca o astfel de decizie să fie luată într-o asemenea stare de spirit?
- Dar e chiar foarte normal, e la limita de sus a normalității. Așa sunt eu, frustrat, iar cei care candidează și îmi cer votul trebuie să țină cont de asta. Dacă Vanvazie sau Dremalcu sau mai știu care alt candidat vrea neapărat să obțină votul meu, atunci să se prezinte conform modelului pe care mi l-am făcut eu despre cum trebuie să arate un președinte. Iar în accepția mea, prima calitate este aceea de a fi sărac. Nu-i interesează votul meu? Să fie sănătoși, să vină în fața alegătorilor cu buzunarele pline de bani și să-i aleagă cine vrea. Deocamdată, observ că foarte multă lume gândește ca mine și Nebunovici s-a distanțat mult în sondajele de opinie.
- Asta pentru că foarte mulți alegători sunt frustrați, la fel ca și tine.
- Exact. Deci trebuia să le fie clar încă de la început: când pretind voturi, cei care au de oferit marfa asta mult-dorită sunt frustrați. Este pura realitate și nimic altceva.
- Dar ți-e clar că e puțin probabil ca un om frustrat să ia o decizie înțeleaptă, nu? Și cu atât mai puțin o mulțime de frustrați.
- Te rog să-mi spui ce înseamnă în cazul de față o decizie înțeleaptă.
- O decizie înțeleaptă, în cazul de față, ar avea ca efect desemnarea celui mai potrivit om pentru funcția de președinte.
- Acum e rândul meu să te întreb: ce înțelegi tu prin “cel mai potrivit”?
- Cel mai potrivit este omul care, așezat pe fotoliul prezidențial, va adopta cele mai eficiente hotărâri, hotărâri în urma cărora comunitatea se va dezvolta, economia va crește, populația va trăi din ce în ce mai bine, drepturile cetățenești vor fi respectate, astfel că fiecare individ va avea posibilitatea să-și manifeste din plin și în mod constructiv personalitatea.
- Cam asta au promis toți cei care, de ani de zile, candidează pentru o demnitate în stat. Și? Care-i treaba? Populația o duce din ce în ce mai rău, economia e o vorbă-n vânt, de respectarea drepturilor mi-e și greață să mai pomenesc. Poate că ne-am săturat de trecuți, actuali și viitori președinți care tot promit tot promit că vor lua “hotărâri eficiente” și care tot țin discursuri cu tentă constructivă. Dacă lucrurile vor merge tot așa, vom îmbătrâni în lipsuri și nevoi tot ascultându-i pe inconștienții care bat câmpii despre un bine care nu există decât în mințile lor vătămate de lipsa contactului cu realitatea. Poate că eu și alții ca mine am ajuns să gândim cam în felul ăsta: “viața noastră oricum e o piesă de teatru absurd, cu călăi care înfig cuțite în burțile unor victime năuce, în timp ce le explică, zâmbind mieros, cât de benefică este lama cuțitului pentru un stomac înfometat; de ani de zile noi suntem victime, hai să mai facem și pe regizorii, poate că distracția va fi mai mare, cine știe?”. Dacă oricum nu trăim, măcar să tragem câteva flegme în mutrele celor care zi de zi și an de an ne iau viața noastră pentru a-și umple viețile lor. Îți repet, votul pentru Janghinoiu Nebunovici este un vot al batjocurii și nimic altceva.
- Mă Bubule, eu înțeleg să-ți fie scârbă de tot ce se petrece în țara asta, dar să te lași purtat numai de scârbă în tot ce faci, mi se pare cam ciudat.
- Mie mi se pare foarte normal: ăsta sunt, așa votez. Un om scârbit, când merge în cabina de vot, trebuie să ia scârba cu el, altfel minte.
- Mie nu-mi place cum gândești și încep să mă întreb cum de m-am măritat tocmai cu tine. Aș fi vrut să am lângă mine un bărbat capabil să scape de sentimentele astea nasoale.
- Cam greu să mai găsești un astfel de bărbat. Iar îți spun: uită-te în sondajele de opinie. Cei mai mulți gândesc ca mine, ca dovadă că Nebunovici conduce detașat.
- Tocmai de-aia mă întreb ce o să se aleagă de țară...
- Ce să se mai aleagă? Tu crezi că se poate să fie mai rău decât atât?
- ...lumea votează un nebun, formațiunea aia teroristă își face de cap...
- Sinucigașii Dreptății?
- Ãia, că nici n-am înțeles bine cum le zice. Niște criminali!
- Te cred și eu că nu le-ai reținut numele, pentru că a avut presa grijă să-i prezinte într-un mod cât se poate de confuz, să nu mai priceapă nimeni nimic.
- Să nu-mi spui că simpatizezi și cu ăștia...
- Nu simpatizez cu ei, dar nici n-am motive să-i urăsc. Deocamdată, n-au ucis pe nimeni din clasa mea socială. Și ce rău îmi pare că trebuie să zic vorba asta, clasă socială...
- Clasele sociale există numai în mințile unor oameni manipulați cu idei false, aruncate de unul și de altul. Regret că ești și tu unul dintre cei care au luat plasă.
- Din păcate, toate statisticile dovedesc că în momentul ăsta deja există clase sociale, populația e împărțită în bogați și săraci. Cât timp o zecime din populație este formată din indivizi cu averi care depășesc cu mult câștigul pe care-l pot obține ceilalți indivizi e clar că avem de-a face cu clase sociale.
- A, și când este omorât un om care nu e în aceeași “clasă” cu tine ție nu-ți pasă, nu?
- N-am zis că nu-mi pasă. Am zis doar că nu-i urăsc pe cei care l-au lichidat.
- Mă Bubule, eu nu te mai recunosc.
- Dar de ce? Zi de zi oameni din clasa mea socială mor răpuși de sărăcie, pentru că sunt prost hrăniți și stresați de nevoi și pentru că n-au bani să-și cumpere medicamente. Cine a creat și întreține starea asta de lucruri? Cei din cealaltă clasă socială, evident. Lor nu le pasă că noi murim, pentru că dacă le-ar păsa, ar face ceva să schimbe situația, că doar le stă în putere – puterea e la ei. E, atunci dă-mi voie și mie – nu să mă bucur de moartea lor – dar cel puțin să nu-mi încarc sufletul cu ură împotriva celor care le aduce moartea. Cu atât mai mult cu cât eu chiar nu pot face nimic ca să stopez actele astea, deci oricum ce gândesc eu contează mai puțin. Dar ce gândesc bogații despre felul cum mor săracii cu zile, asta contează, că ei au posibilitatea să pună capăt chinului, dar nu vor s-o facă. După cum vezi, morțile săracilor sunt dramatice numai în statistici, nicăieri nu se arată la televizor cum a mierlit-o cutare amărăștean care nu mai avea bani să-și cumpere mâncare sau doctorii. În schimb, când moare un bogat, toată lumea trebuie să plângă după el, de parcă bogații ar fi importanți fiecare luat câte unul, iar noi suntem importanți numai în procente: “în ultimii cinci ani, populația a scăzut cu 8% din cauza condițiilor vitrege de trai”.
- Asta te doare pe tine? Că atunci când vei muri n-o să-ți publice nimeni necrologul?
- Nu, draga mea, îți explicam doar că există niște diferențe între noi și ei și tocmai de-aia te-aș ruga – nu-mi cere să mă înduioșeze suferința lor.
- Mâine-poimâine aflu că faci parte și tu din banda aia – na, că iar am uitat cum îi zice.
- Sinucigașii Dreptății.
- Te-oi fi dat cu ei, mă Bubule, oi fi și tu membru de-al lor și eu habar n-am cu cine stau în casă.
- Nu m-am dat, dragă, nu m-am dat... dar de ce vorbești cu atâta teamă despre ei?
- Dar cum ai vrea să vorbesc despre niște criminali care se mai și sinucid după ce omoară? Ãștia-s oameni sănătoși la cap?
- Nu mă miră că ai o asemenea părere despre ei, că prin ziare și la televiziune au fost prezentați ca niște monștri.
- Și nu sunt?
- Ce știi tu despre ei, Axiluțo?
- Þi-am spus ce știu. Că omoară oameni și apoi se sinucid.
- Ce fel de oameni omoară ei, Axi?
- Of, Bubule! Omoară bogați, spre satisfacția celor săraci și "sănătoși" la cap, așa ca tine.
- Da, draga mea. Fiecare sinucigaș al dreptății omoară câte doi bogați, după care se sinucide, ca să nu poată fi prins. Dar înainte de a-și lua viața, el lasă o scrisoare de adio, în care își explică gestul și mai spune câte ceva despre organizația din care a făcut parte, pentru informarea publicului. Care public, va fi informat atât cât îi permite presa să fie, că-ți dai seama că ăștia transmit trunchiat textele scrisorilor și în ziare și la televiziune, că își dau seama de popularitatea tot mai mare a organizației. Ba cred că unele texte le mai și modifică, să pară că au fost scrise de niște demenți, de niște schizofrenici, tocmai ca să compromită cauza.
- Ce fel de cauză e asta pentru care ucizi și cât de credibili pot fi niște luptători – oare pot fi numiți luptători – care nu-și prețuiesc propria viață? Oameni trebuie să lupte pentru a face viața mai frumoasă, atât pentru ei cât și pentru semenii lor, nu să aducă moarte. Cei care îi apreciați pe alienații ăștia...
- Stai un pic, eu nu am spus că “îi apreciez”...
- Văd că îți tot retragi cuvintele...
- Nu mi le retrag, tu mi le răstălmăcești.
- Bubu, ție ți-e frică să-mi spui ce gândești cu adevărat? Spune-mi, eziți să-mi spui că ești de partea criminalilor? Oare ar fi trebuit să discut cu tine mai multă politică pentru a te cunoaște?
- Acum chestia asta văd că devine problemă de cuplu.
- Nu chestia asta, Bubule, ci felul cum gândești tu. Te înțeleg că ai frustrări, nici eu nu sunt nemaipomenit de mulțumită de viața pe care o ducem, dar pe tine ura te-a transformat...
- Vrei să nu mai discutăm despre asta?
- Nu. Vreau să-mi spui, din câte ai înțeles tu despre Sinucigașii Dreptății, ce vină au, în opinia lor, copiii celor pe care ei îi ucid.
- Poate doar aceea de a fi contribuit din plin la nefericirea altor copii, îmbrăcați în gioarse, care nici nu știu ce-i joaca și care aproape că au și uitat gustul ciocolatei, dacă l-au cunoscut vreodată. Copiii ăștia, de care vorbesc eu, văd zi de zi cum alți copii, de aceeași vârstă cu ei, umblă bine îmbrăcați și bine hrăniți pe biciclete moderne sau în limuzinele conduse de lacheii taților lor, și uite-așa se naște discordia pe pământul ăsta. Că în prima fază te miri “adică de ce ăla e hrănit și eu nu?”. Apoi te gândești “dacă mâncam și eu la fel de bine ca el poate luam și eu nota 10, că mai bine înveți pe stomacul plin”. Și tot așa. Ce urmează știi foarte bine. Vrei să-ți spun ceva? O să spui că sunt cinic și că exagerez, dar probabil că dacă ai cerceta un pic realitatea, ai vedea că am dreptate. Io cred că din 10 copii amărâți, cel puțin doi ar prefera să rămână fără tată, dar cu o asigurare grasă post-deces, numai să știe că au ce să mănânce de dimineață. E tragic, dar e real. Chiar aș fi curios, dacă am chestiona 10 copii pe tema asta, ce răspunsuri am primi.
- Chiar dacă ar fi așa, chiar dacă s-a ajuns ca sărăcia, mizeria, foamea, disperarea, ce vrei tu, să împingă un copil la a sacrifica viața tatălui său pentru o bucată de pâine, tot nu se justifică actul de a ucide un om.
- Nu te contrazic, eu nu sunt un adept al Sinucigașilor, că dacă aș fi fost, intram în gruparea lor. Eu nu pe ei îi votez, ci pe Janghinoiu Nebunovici.
- Dar văd că găsești argumente în favoarea crimelor pe care ei le săvârșesc.
- Nu e vorba de argumente, ci de tragerea unui semnal de alarmă. N-o fi ăsta cel mai nimerit mod de a atrage atenția asupra dramei din țară, dar e clar că țara parcurge o dramă.
- Dar poate că mai există și alte soluții, mai pașnice. În fond, e păcat și de viața lor. Adică oamenii ăștia chiar nu au înăuntrul lor și energii pozitive, pe care să le capaciteze ca să contribuie la scoaterea țării din mizerie? Dacă sunt gata să-și dea viața pentru binele celorlalți, înseamnă că le pasă. Nu ar putea oare să înlăture răul făcând un bine și nu un alt rău? Eu cred că le cam lipsește inteligența.
- Or fi încercat ei să se implice la modul pozitiv dar și-au dat seama că n-au nici o șansă. Tu nu vezi câți oameni cu bune intenții sunt dați la o parte, în timp ce toate jigodiile se ridică în capul societății. Dacă asta mai poate fi numită societate...
- Observ că Nebunovici are idei apropiate de ale lor, chiar dacă modul de acțiune diferă. Crezi că omuciderile vor atenta dacă iese el președinte și se ține de promisiuni?
- N-am de unde să știu, ei vor hotărî ce au de făcut, Sinucigașii Dreptății.
- Poate că între ei și Nebunovici există o legătură...
- O fi, dragă, nu știu.
- Deci singura cale de a scăpa de lanțul ăsta de crime ar fi să alegem un președinte cu discurs populist. Măi Bubule, ăștia precis sunt mână-n mână. Să știi că aici nu-i lucru curat. Da, e limpede, acționează pe două fronturi, politic și paramilitar. Iar scopul este de a crea un fel de societate experimentală, adică băgăm poporul în laborator și îl studiem, îl vedem cum se comportă...
- Da și bineînțeles că sunt finanțați din afară, că au în spate vreo organizație ocultă, bla-bla-bla, bla-bla-bla... Eu nu stau să descifrez scenarii, că am și așa destule pe cap.
- Nu, tu te duci și-l votezi pe Nebunovici fără să-ți pui prea multe întrebări, că-i obositor să gândești prea mult.
- Eu îl voi vota pe Nebunovici și gata. Am obosit să-ți tot explic rațiunile pentru care fac asta. Și nu știu de ce ne tot certăm atâta, parcă de votul meu ar depinde rezultatul alegerilor.
- Nu numai de votul tău, dar și de votul tău va depinde, Bubule.