La Aniversare
Actul III (2)
Scena a XVII-a
Femeile încep să se agite. Se apropie de grupul bărbaților.
ELENA: (Autoritar: Bate din palme.) Toată lumea la masă, că vine sărbătoritul!
COLONELUL: (Mirat) Care sărbătorit?
ELENA: Nu te preface că nu știi. Azi e ziua lui papa.
COLONELUL:(Sincer încântat) Ia te uită, înseamnă că am picat bine, că de canalia aia bătrână mă leagă amintiri serioase.
ELENA: (Răstit) Ce canalie ți-i papa, măi, zbirule? Vezi că poate nu știi unde te afli!
MIA: (Cu satisfacție) Lasă că știe el ce spune.
ELENA: Ba nu știe nimic! Și tu, să vorbești cuviincios despre papa măcar de ziua lui.
NELU: (Împăciuiotor) Ia mai lăsați vorbăria sterilă și la masă toată lumea!
COLONELUL: Aduceți și băuturile.
NELU: Nu-ți face tu probleme de băuturi. Treci la aparat!
( Se produce o oarecare rumoare. De după colț apare Mălina, medicul de familie.)
ȘEFUL: Uite, mă, neobrăzatule, ai lăsat-o să vină singură. Așa te comporți tu cu medicul nostru de familie?
ÞUCU: Măcar să taci, că numai tu ești de vină. Știi bine că eu nu mă dau în vânt să vin aici. Azi voiam să fac o pauză de băutură, să fiu prezentabil. Da cu tine, pot?
ȘEFUL: Lasă, că bei tu și fără mine, dar, astăzi, recunosc că eu am fost cel cu problema.
ÞUCU: Te rog să-i explici Mălinei.
MÃLINA: (Abătută, fără să salute;) Iar v-ați apucat de băut ca de obicei!
COLONELUL: (Realmente deranjat) Cum, ca de obicei?
MÃLINA: (Cu reproș) Chiar dacă nu fix în aceeași formație, că mai faceți și voi permutări, rezulatatul este mereu același: beți rupți! Voi nu vă gândiți un pic, nu vă pasă că aveți o poziție socială, că...
ELENA: ( O întrerupe, observând mai ales stânjeneala celor de la județ) Iartă-i de data asta, Mălina, pentru că azi e o zi specială.
MÃLINA: (Dă din mână abătută.) Azi e așa, mâine altfel, poimâine nu știu ce, dar rezultatul e același. Gata! La mine nu mai are ce căuta așa! În cușcă cu Linda!
ÞUCU: (Abătut) O vezi, tanti Elena? încă n-am luat-o pe nume și deja face pe comandantul.
ELENA: (Autoritar) Mi se pare corect! În locul tău mi-aș revizui atitudinea și aș încerca să n-o mai supăr. ( O ia pe Mălina la braț și o duce spre masa oficială.)
NELU: (Ferm) Hai, și voi la masă!
( Încet, încet, lumea se apropie și-și caută loc, perechile fiind deja formate sau completate. Mălina se așază întreÞucu și șeful de post. În cadrul ușii apare căruțul Bătrânului împins de Anuța, urmat de Virgil, de-a dreptul impresionant cu brâul roșu, tichia episcopală și crucifixul de aur masiv care îi atârnă pe piept. Bătrânul își rotește privirea asupra asistenței și dă cu ochii de colonelul Petrică. Fața i se lățește într-un zâmbet sarcastic și vocea-i ascuțită răsună cu o forță greu de bănuit.
BÃTRÂNUL: Uite-l și pe Sulina! Să-mi bag...banii la FNI dacă am crezut că vii!
COLONELUL: Ce să-ți mai bagi, măi, Salina, că ăștia ți-au păpat tot: (Face un gest larg, dar se poticnește puțin când dă cu ochii de Virgil și înghite în sec derutat. Acesta clatină din cap zâmbind blajin și-i dă de înțeles că poate continua) Iertați, preasfințite părinte, dar, cu anii, între noi s-a statornicit un mod de dialog mai puțin ortodox.
BÃTRÂNUL: (Râde pițigăiat.) Un dialog catolic, vrei să spui?
COLONELUL: ( O clipă rămâne derutat apoi se dezmeticește și ține să clarifice lucrurile.) Te rog să nu-mi răstălmăcești cuvintele! Eu n-am treabă cu disputele religioase, dar sunt ortodox. Eu..nu am prejudecăți de...
.BÃTRÂNUL: Nu ai acuma, să zicem, deși nu te cred, dar ai avut când scriai despre Virgil că este vândut dușmanilor poporului, unealta capitalismului putred, slugoiul imperialismului papal...
VIRGILL (Jenat) Tată...
ELENA: Nu este acuma momentul potrivit pentru discuțiile astea:...
BÃTRÂNUL. Ba este! Cum să nu fie? Trebuie să-l cicălesc puțin, pentru că, de fapt, el a fost umbra mea. Nu-i așa Sulina? Mă urmăreai și când mă duceam să mă piș.
COLONELUL: Mi-am făcut datoria.
BÃTRÂNUL: Cu devotament!
COLONELUL: Eram în slujba Statului Român și tu erai dușmanul lui de moarte. Nu era normal să te supraveghez de aproape?
BÃTRÂNUL: Băăăăi! Pe atunci erai un mucos de tablagiu aservit trup și suflet partidului comunist! Þi-am citit toate informările despre mine și despre popa Sabadâșului, om învățat, cu studiile la Roma, prorectorul Seminarului Teologic din Oradea, care n-a trecut la ortodocși, retrăgându-se în căsuța din vii, scrise cu creionul chimic, pline de greșeli de ortografie..Îmi crăpa mie obrazul de rușine.
VIRGIL: Tată...
COLONELUL: (Se ridică brusc în picioare, gata să-i dea o replică dură, dar se răzgândește și începe " Mulți ani trăiască". Toată lumea îl urmează ridicându-se în picioare
și înclinând paharul spre sărbătorit. De după colț apare taraful de lăutari care preia cântecul din zbor și atmosfera se încarcă creând o stare emoțională copleșitoare.
BÃTRÂNUL:( Ciocnește cu colonelul fixându-l cu malițiozitate.) Să mă pupi în curriculum!
PRIMAȘUL: (Un individ scund, rotofei și extrem de negru se apropie aplecat în chip servil.) Să trăiți, dom director!
BÃTRÂNUL: Noroc! Acuma v-ați sculat, măi, indios?
PRIMAȘUL: Păi n-avem timp?
BÃTRÂNUL: Timp aveți, dar n-aveți minte.
PRIMAȘUL: Oricum, nu dăm socoteală la gajei!
BÃTRÂNUL: Mă, tu ești primaș sau cârpaci?
PRIMAȘUL: Normal că primaș!
BÃTRÂNUL: Ai auzit cumva de" Vama veche?"
PRIMAȘUL: Sută la mie!
BÃTRÂNUL: (Se prăpădește de râs) Și de cântecul acela " Să te mut în Hotel Cișmigiu" ?
PRIMAȘUL: (Surâde șiret amenințându-l cu degetul.) În cântec e cu f, nu cu m.
BÃTRÂNUL: Cântă-l cu f, dă-te-n străiți!
ELENA: (Cu reproș) Papa! Avem invitați mai sensibili și nu se cade.
COLONELUL:( Intrigat) Uite, ce știe Salina! Dintre nșpe mii de trupe, numai de șmecherii ăștia a dat.
BÃTRÂNUL: (Mirat) Da ce, nu cântă bine?
COLONELUL. (Dezamăgit) Dacă ție ți se pare "bine" ce cântă, înseamnă că ești o pușlama bătrână, fără minte și fără șanse de recuperare nici pe lumea cealaltă, că pe asta ai ratat ocazia.
BÃTRÂNUL: Doar nu vrei să-ți cânte" Hei rup, cad stânci de fier".
COLONELUL: Lassă tu insinuările tale atât de puerile și de prăfuite deja. E limpede, ce să mai!...Borfașii la borfași trag. Măcar de-ar fi muzică, dar..Dar, poate dă bunul Dumnezeu să pun odată laba pe ei, să-i trag pe dreapta și să-i satur de vodcă. Ascultă și tu muzică fină, măi!
BÃTRÂNUL: Din aia la care se dă din buric! Lasă că știu eu ce muzică asculți.
PRIMAȘUL: E frumoase și alea, dom director.
(Sună un telefon. Șeful caută prin buzunare și dă de el cu destuă dificultate.) Ssssă trăiți...(Se ridică in picioare speriat.) Dddda, e aici.. Ssssă trăiți! Vi-l dau.
COLONELUL: (Nepăsător) Cine-i, măi, generalu?
ȘEFUL: (Astupă microfonu.) Dom ministru...Treaba cu bufnițelu...
COLONELUL: (Încruntă sprânceana apoi dă din mână și cere telefonul.) Mă doare-n șurub! Ãsta mai are două luni și pleacă.( Către Bătrân) Vin ai noștri și vă belim.
BÃTRÂNUL: Ne mâncați berbecu!
ȘEFUL: Vine acuma de afară. ( Către colonel) E împreună cu domnul Urs de la Cluj care are mari șanse să...
COLONELUL:( Sare ca ars.)
ȘEFUL: A venit, să trăiți!
COLONELUL: (Sigur pe sine) La ordin! Ce să facem în week end? ne relaxăm puțin. Operațiunea fazanul înecat în vin. Cum, unde? La Salina, eternul dușman de clasă. Trăiește, domle, că ăștia-s rezistenți, se mumifică în picioare, devin fosile vii.
BÃTRÂNUL: Măi fosilă stalinistă, ia dă-mi-l pe Urs!
COLONELUL: (Stupefiat) Să nu-mi spui că-l știi și pe ăsta!
BÃTRÂNUL: (Jubilează) De când era în fașă, mă, loază! L-am cunoscut pe tată-său și pe tatu tătâne-său. Ia spune-i, Nelule, ce chefuri trăgeam în pădurea Hoia, după ce lucrurile s-au mai așezat. Că aveam și noi neamuri la Ierusalim. ( Arată spre Elena.)
COLONELUL: Domnule ministru, Salina îl vrea pe domnul Urs. Am înțeles. (Îi întinde telefonul Bătrânului cu invidie fățișă.)
BÃTRÂNUL: (Foarte satisfăcut) Alo, tu ești Ionaș? Servus, puiule. Uite, ne mai cinstim oleacă. Veniți toți, ce contează? Și așa, de când ești mare vedetă, ai uitat de noi. Știu că de lucru este tot timpul, dar când vrei, mai găsești o zi-două și pentru vizite. Vă aștept negreșit.
COLONELUL: (Invidios) Tu ești belit de pe dracu, măi, Salina. Ce-ai mâncat când ai fost mic?
BÃTRÂNUL: (Râde pițigăiat)Mă, eu am mâncat de toate, dar treaba e că am ce n-ai tu, Sulina! (Se lovește peste cap.) Cerebel! (Către primaș) Zi-i cu muzica și la dans toată lumea!
(Se dansează în holul mare, luminat feeric, care se vede în spatele verandei de sticlă. Taraful execută admirabil melodii lente din perioada anilor 30-40 La masă rămân doar cei fără pereche care se grupează la un pahar. La un moment dat se aude un țipăt în curte.)
BÃTRÂNUL: (Preocupat) Ce se-ntâmplă acolo?
NELU: Cred c ă-i unul dintre fântânari.
BÃTRÂNUL: Ia vezi ce-i cu el.
NELU: ( Dă să plece, dar unul dintre lucrători, desculț, cu picioarele pline de noroi lutos, apare pe trepte.) Ce-i, mă?
FÂNTÂNARUL: (Precipitat) Dom Nelu, s-a deschis o scobitură în peretele fântânii și a ieșit la iveală o ladă mare, ferecată cu benzi groase de oțel
BÃTRÂNUL: (Începe să se bâțâie.) Ce-ai zis, mă?
FÂNTÂNARUL: O ladă mare, dom director!
BÃTRÂNUL: (Își duce mâna la inimă.) Au! Să n-o mișcați de acolo! ( Către Nelu) E..co...( Se ghemuiește în scaun cuprins de o convulsie puternică.)
NELU: (Urlă disperat.) Ana, medicamentele! Mălina, repede injecția!
MÃLINA:(Sosită în fugă) Întinde-l repede pe podea! Desfă-i pantalonii, să-i pot face injecția! Ana, trusa!
NELU: (Execută ordinele cu promptitudine urmărind în același timp cu ingrijorare fața bătrânului frământată de convulsii.)
MÃLINA: (Îi fac acuma o injecție de calmare, tu pune ceva sub el să nu răcească, dar vezi să nu-l miști prea tare.)
NELU: (Îi fece un semn discret Anei și aceasta se depărtează în timp ce el își scoate batista din buzunar și-i șterge fața îmbrobodită de sudoare abundentă.) Se întoarce Ana cu un țol gros de lână și-l așază sub el, potrivindu-l în așa fel încât să-i poată face injecția în șold. Cei care dansează prind de veste și se adună toți în jurul bolnavului, ca la circ. Elena țipă.)
BÃTRÂNUL: (Cu voce moderată) Care zbiară în halul ăsta și nu mă lasă să mă odihnesc? (Se aud câteva râsete înfundate.)
COLONELUL: (Volubil) Ce cauți acolo, Salina, te-ai apucat de yoga?
BÃTRÂNUL: (Cu dificultate evidentă) M-am apucat de zulă, măi Zulina!
COLONELUL: (Compătimitor) Nu cumva te-ai prins de coada lui Michiduță?
BÃTRÂNUL: Nu, că ăla te așteaptă pe tine.
MÃLINA: (Răstit) Ia terminați cu prostiile! Ana, trusa!
ANUÞA: (Îi întinde trusa în tăcere. E vizibil afectată de starea Bătrânului pe care-l aranjează cu afecțiune tot timpul.)
MÃLINA: Dă-i jos pantalonii.
BÃTRÂNUL: Ana, vezi să nu dai peste ceva șarpe cu pene.
COLONELUL: De pene poate că mai dă, dar șarpele...
BÃTRÂNUL: O fi dispărut la tine, dar în nici un caz la mine.
MÃLINA: (În timp ce pregătește injecția) Măi, am zis să mă scutiți de tâmpenii. Nici în cazuri extreme nu puteți fi oameni ca oamenii? Sus buca!
BÃTRÂNUL: Poftim, dar injecție contra injecție!
(Apare primașul )
PRIMAȘUL: (Lingușitor) Sus de-acolo, dom director! Să nu vă prind că...
BÃTRÂNUL: Aici erai, Afrca? De ce ți s-a rupt banda?
PRIMAȘUL: Păi, în condițiile astea...
BÃTRÂNUL: Nici o condiție! Să te mut în Hotel Cișmigiu!
PRIMAȘUL: (Se apropie de taraf și melodia se revarsă din nou cu toată forța. Lângă bătrân rămâne doar Nelu.)
NELU: (Emoționat) Ce facem cu lada?
BÃTRÂNUL: O deschidem acuma. Nu mai am răbdare până pleacă ăștia că, Doamne, de mult o aștept!
NELU: Am înțeles!
BÃTRÂNUL: Tăiați-i ferecăturile cu sudura dacă-i cazul apoi aduceți-o aici, în colț. O vom acoperi cu o pătură și gata. Dar mișcați-vă că ard de nerăbdare.
NELU: Am plecat!


Scena a XVIII-a
Fântânarii aduc lada icnind sub greutatea ei și o așază în colț apoi se retrag. Bătrânul se apropie cu înfrigurare în timp ce Nelu ridică capacul.
NELU: (Grijuliu) Să nu te emoționezi, bunule. Comoara e aici și e a noastră. Formidabil! Incredibil...
BÃTRÂNUL: (Îl dă la o parte aproape brutal, fapt care nu-i scapă lui Nelu.) Să văd! Să văd! ( Din întâmplare primul obiect care îi cade în mână este un crucifix din aur masiv). Doamne, Dumnezeule, s-a făcut minunea! E semn de la Tatăl Ceresc! ( Se aud voci dinspre stradă.) Acoper-o repede! Nu trebuie să știe nimeni, nimic!
NELU: (Prompt) Am înțeles! O așază în colț și o acoperă cu țolul de lână exact în momentul în care noii veniți dau să urce treptele. Le iese în întâmpinare. Dintre ei îl recunoaște pe Urs.) Servus, Ionaș. Bine ați venit la noi!
URS: (Cu reală afecțiune) Servus, bătrâne! Mai trăiești?
NELU: (Zâmbind) Mai trag și eu mâța de coadă cum pot.
URS: Cred că nu este cazul să ți-l prezint pe domnul ministru Coriolan Petrescu. ( Către ministru) Un excelent prieten din adolescență și apoi din studenție, domnule ministru.
NELU: (Strânge mâna ministrului prezentându-se cu o ușoară reverență.) Ioan Mureșan. Suntem deosebit de onorați că ne călcați pragul.
MINISTRUL: Și eu. Am auzit lucruri lăudabile despre familia dumneavoastră.
URS: (Îl întrerupe pe ministru ușor iritat.) Militanți de-ai voștri, din partidele istorice. (Către Nelu) Nelule, schimbul de mâine și de-o parte și de cealasltă. El este Sever, fratele meu mai mic, iar el Adrian, fratele ministrului.
NELU: ( Le strânge mâinile cu un zâmbet ironic:) Oricum, treaba asta nu are nimic cu nepotismul.
URS: Sunt deosebit de merituoși politic și cu studii de excepție în străinătate dacă tot se face atâta tapaj de imposibilitatea de a ne desprinde de trecut. Și apoi nu putem să le barăm ascensiunea absolut meritată numai pentru faptul că ne sunt rude.
NELU: Logic. Acomodați-vă.
BÃTRÂNUL: (Pe ton de chiuitură) Vine Ursul din pădure/ Încărcat de fragi și mure!
URS: Vine Ursul an de an/ Cu mure la Mureșan!
BÃTRÂNUL: (Îl îmbrățișază cu afecțiune.) Ah, mânce-l tata, pui! ( Asistența aplaudă în timp ce le strânge mâinile celorlalți. Se uită atent la ministru.) Așadar, ministrul de interne la mine-n casă! Bine ați venit, domnule ministru!
MINISTRUL: Bine v-am găsit sănătoși. Am auzit multe despre dumneavoastră în cele mai înalte cercuri și acuma am ocazia să vă cunosc în persoană. Mă bucur.
BÃTRÂNUL: (Cu modestie studiată) Mai știe cineva de noi pe-acolo? Bine. Vă rog să ocupați loc.
(Se apropie dansatorii și Nelu face prezentările de rigoare. apoi îi învită pe toți să ia loc la masă.)
URS jr. : Dar nu mai cântă muzica să dansăm și noi puțin?
NELU: Hai, un singur dans și apoi la masă, până ceva mai în colo când se va dansa din nou.
PRIMAȘUL: Ce ar prefera stimații domni?
URS Jr : Un tango lent, dacă se poate.
PRIMAȘUL: Se poate.
(Se gdansează tango clasic)

Scena a XIX-a
Pe terasă se mai află doar Bătrânul Anuța și Nelu.
BÃTRÂNUL: Mucea, treci la operațiunea "Artista, aurul și ardelenii !"
NELU: Da, să trăiți! (Reverențios, o invită pe Anuța la dans. Amândoi dansează bine tango. Observând mișcarea, primașul execută o adevărată suită de melodii care-i încântă pe dansatori. Bătrânul își soarbe nepotul din priviri. Se apropie Elena și Mia care întrerupseseră dansul imediat ce văzură ce se petrece pe terasă.)
MIA: (Revoltată) Ce se petrece aici, dans cu animatoare?
NELU: (Hâtru) Cu animatori!
MIA: (Acru) Să știi că nu-i nostim deloc!
ELENA: (Surprinsă) Ce ai, dragă? Nu au voie oamenii să danseze? Doar nu-i înmormântare!
MIA: (Înțepat) Tu să taci, Elena! Anuța să danseze la bucătărie cu mătura!
ANUÞA: (Pe același ton) Ba să dansezi dumneata la bucătărie cu mătura!
MIA: (Stupefiată) Poftim! Așa-mi trebuie dacă o țin în casă! (Cu asprime) Treci imediat la bucătărie, nu mă mai face de ocară în fața oamenilor!
BÃTRÂNUL: (Bate din palme nervos.) Hei, hei, Ana Pauker! Mai lasă-i pe copii să se pipăie puțin și la lumină, că la-ntuneric o fac cam de mult!
MIA: (Disperată) Uite, dragă, minte de om la o sută de ani! Apoi să nu înnebunești?
BÃTRÂNUL: (Mai blând) Trebuie să înțelegi și tu că nu poți ascunde adevărul la infinit.
ELENA: (Râde înfundat)
MIA: (Tremurând toată) Deja-i prea mult. Nu permit!
NELU: ( Timid) Mami, dragă, nu-i cazul să...
MIA: Ce caz, măi, ce caz? că mă faci de râsul lumii!
NELU:( Jenat de tonul înalt al maică-si) Du-te, Ana, și vezi ce mai e pe la bucătărie.
ANUÞA: (Dezamăgită) Bine, măi, mormolocule! Tot maică-ta o să te conducă până-i pieri din lume! M-am lămurit!
BÃTRÂNUL: (Agasat) Are dreptate fata.
ANUÞA: (Trufaș) Normal că am!
MIA: ( Se îndreaptă spre ea amenințător, dar Nelu îi taie calea cu blândețe.) Vezi că-ți smulg părul din cap, lobă!
ANUÞA: (Flegmatic) Chiar că aș vrea s-o văd și pe asta.
BÃTRÂNUL: (Râde pițigăiat.)
MIA: (Cu răutate) N-a trecut nici un sfert de oră de când te bâțâiai cu ochii dați peste cap ca un pui rahitic.
BÃTRÎNUL: Rahitic, dar cu vână! (Își încoardă mâna dreaptă cu pumnul strâns.)
ELENA: (Nu-și poate stăpâni râsul.)
MIA: Așa nu se mai poate! Nebunii trebuie duși la balamuc!
BÃTRÂNUL: Iar proștii trebuie închiși la grădina zoologică!
MIA: (Își ridică brațele cu degetele încordate ca și când ar vrea să sugrume pe cineva, încearcă să atace din nou, dar se apropie Urs jr la braț cu Doina. Face ochi mari, fără să-și ascundă neliniștea.) Vă distrați bine după cum văd.
DOINA: (Încântată) Super!
MIA: (Cu invidie evidentă.) Apoi bine faci, că Nelu n-are vreme!
DOINA: (Nepăsătoare) Lăsați că nu stă el pe uscat, am văzut eu.
MIA: (Indignată) Știu. ( Îl mustră pe Nelu din priviri, dar acesta se întoarce în altă parte prefăcându-se că vrea să caute pe cineva.) Treaba lui! N-am ce face cu el....Oauuuu!(Rămâne afiș când îi vede pe Polina și pe ministru înlănțuiți ca doi adolescenți luați de val.) Asta da! Doi dintr-un foc!
BÃTRÂNUL: Dacă au cartușe! (Își duce mâinile la piept sub formă de cupe cântărind parcă ceva în căușul palmelor.)
POLINA: (Râde debordant, lipindu-se și mai tare de ministru.) Bată-te norocu, domnu Mureșan!
BÃTRÂNUL: (Rdică degetul în semn de protest.) Mury, pentru prieteni!
POLINA: Bine. (Se sfiește însă să dea curs propunerii.)
MINSTRUL: (Bine dispus) Așadar, dumneavoastră sunteți reacționarul feroce despre care am auzit atâtea legende în cercurile dizidenților.
BÃTRÂNUL: Da. Și ăsta este acționarul, Zulă.( Arată spre colonel) Acționa vârtos...cu creionul chimic...
COLONELUL: (Se umflă în pene.) Mi-am servit patria!
MINISTRUL: Teoretic ar fi așa..
COLONELUL: (Tăios) Și practic a fost așa!
BÃTRÂNUL: Hai, mă, bate palma, mânca-mi-ai...
COLONELUL: să-mi mănânci...( Se îmbrățișază.)
MINISTRUL: ( Zâmbește ușor intrigat în timp ce gustă din pahar, dar observând că orchestra continuă, o ia pe Polina de mână și se îndreaptă spre ringul de dans.)

Scena a XX-a
Muzica încetează și invitații se apropie de masă. Se produce forfotă, râsete, târșâit de scaune. Între timp orchestra începe "Mulți ani trăiască" iar primașul e la spatele Bătrânului într-o poziție aproape umilă. Acesta îi simte prezența și se întoarce spre el.
BÃTRÂNUL: O ritornelă, Africa!
PRIMAȘUL: (Nedumirit) Ce-i aia, să trăiți!
BÃTRÂNUL: Măi, se poate?
PRIMAȘUL: Să-mi sară ochii din cap dacă știu, dom director. Fredonați puțin că poate am auzit. Știți, noi cântăm după ureche.
BÃTRÂNUL: Mai ales tu că ai urechi de măgar. Ce să fredonez, măi, dăte-n străiți! Un semnal, o atenționare!
PRIMAȘUL: (Se face tot un zâmbet.) Așa, dom director, vorbiți românește. S-a făcut cum ai bate-n palme. (Se întoarce spre muzicanți, le șoptește ceva și dintr-o dată răsună un semnal viguros care-i face pe invitați să se oprească din discuțiile cele mai aprinse la un pahar și să întrebe din ochi ce se întâmplă.)
BÃTRÂNUL: Dragii mei, ridic aceasastă cupă în cinstea voastră a tuturor care vă aflați aici, membri ai familiei mele, prieteni dragi și apropiați. Vă mulțumesc pentru faptul că mi-ați făcut onoarea de a fi alături de mine la această clipă aniversară. M-am pomenit pe lume aproape odată cu acest secol care stă de ducă și pe care îl voi urma și eu încurând, împăcat cu gândul că n-am trecut prin lume chiar în zadar. Desigur că viața nu decurge linear, nu este un galop de plăcere; pe lângă fericire mai îântâlnrști și multă durere, multe necazuri și deznădejdi...Depinde cum știi să treci peste ele. Eu unul cred că în parte am reușit. Vă doresc sincer să trăiți într-o lume mult mai bună decât cea în care am trăit eu, cu două războaie mondiale și cu un șirag nefericit de dictaturi care de care mai oribile. La mulți ani!
(Orchestra cântă " La mulți ani cu sănătate", iar invitații trec pe rând, ciocnesc cupa cu șampanie și îl sărută cu afecțiune și emoție. Urmează masa cea mare când toată lumea se simte în largul său și în cea mai bună dispoziție. Aproape de sfârșitul mesei, răsună un alt semnal de atenționare. Lumea întoarce privirile spre treptele de la intrare. Bătrânul se întoarce și el, o vede pe Silvia și fața i se luminează ca la vederea unui înger. Toată lumea încremenește ca într-un stop cadru. Fata, foarte elegantă, de o frumusețe copleșitoare, cu un buchet imens de trandafiri în brațe, se îndreaptă spre bătrân cu pași siguri știind că toate privirile sunt ațintite asupra sa.)
BÃTRÂNUL: (Își deschide larg brațele.) Silvia, lumina ochilor mei!
SILVIA: La mulți ani cu sănătate, bunicule. Ai grijă că ăștia înțeapă. (Către Nelu cu o naturalețe desăvârșită) Þine-i, tati. (Îi pune trandafiri lui Nelu în brațe apoi îl îmbrățișază tandru pe Bătrân) Îți doresc, bunicule, să fii sănătos încă mulți ani de acum înainte ca să ne bucurăm de bunătatea ta.
BÃTRÂNUL: (O sdtrânge la piept.) Îți mulțumesc, draga mea. Voi pleca din lume cu sufletul împăcat, regretând totuși faptul că nu te voi putea vedea mireasă.
MIA: (Perplexă) Cum...
ELENA: (O încotește) Foarte bine. Fata-i frumoasă rău, tu. N-am văzut-o niciodată de aproape. Și unde mai pui că învață de rupe. E super! E de-a noastră sută la sută!
MIA: Ce să...
ELENA: Cum, ce să?...O așezi în capul mesei, acolo unde îi este locul.
BÃTRÂNUL: (Autoritar) Africa!
PRIMAȘUL: Ordonați, dom director!
BÃTRÂNUL: Ce știi tu , mă, despre Argentina?
PRIMAȘUL: Tango, să trăiți!
BÃTRÂNUL: Executarea! (Către ceilalți) Ce tot șușotiți voi acolo? Nelule, varianta " Pruncul, aurul și ardelenii"
NELU:(O ia pe Anuța de mână și dispar pe ușa de la intrare.)
SILVIA: ÃŽmi acorzi primul dans, bunule?
BÃTRÂNUL: Cu bucurie, scumpa mea strănepoată.
MIA: Ce vorbește?
(Oechestra începe tangoul, bătrânul dă la o parte pătura în care este înfășurat, coboară din scaunul cu rotile, ușor ca un fulg, și face o reverență în fața strănepoatei. Explozie de uimire amestecată cu revoltă și indignare. Mia se clatină, gata să cadă. Elena o duce spre cel mai apropiat scaun și-i dă un pahar cu apă. Bătrânul și Silvia dansează surprinzător dr bine și, la o figură mai specială, asistența aplaudă cu frenezie. Din hol apar Nelu și Anuța în ținută de gală și se alătură perechii de dansatori din ring. Alte ropote de aplauze. Pereche după pereche se adaugă dansatotrilor și ringul se umple. Pe margine, Mia face crize de isterie asistată de Milu, Elena și Nicu. Melodia se încheie și lumea aplaudă din nou. Se mai trece pe la masă unde se servește câte un pahar.)
COLONELUL: Ești incorigibil, Salina! Când te-am văzut coborând din scaun, mi-a venit să fac infarct.
BÃTRÂNUL: (Mirat) Și cine te-a împiedicat? ( La grimasa care îi strânge figura, Bătrânul îl apucă de mână amical: Cerebelul, măi, Sulina! (Se întoarce spre orchestră) Africa!
PRIMAȘUL: Ordonați!
BÃTRÂNUL: "Valurile Dunării"!
PRIMAȘUL: Am înțeles!
(După câteva șușoteli, valsul începe maiestuos. Bătrânul, la braț cu Silvia, se îndreaptă spre colțul în care se adunaseră membrii familiei ca să-și revină din uluiala produsă de surprizele Bătrânului. Bătrânul face o reverență în fața lui Mia și Silvia în fața lui Milu, la fel de surprins. Ceilalți le urmează exemplul, pe margine rămânând Elena și Nicu.
ELENA: (Dusă pe gânduri) Măi, să fie! S-a întorsu lumea cu fundu-n sus!
NICU: (Iritat) Numai de acuma știi că tată-tău nu-i întreg la cap?
ELENA: (Revoltată) Cum adică, nu-i întreg la cap papa?
NICU. (Instinctiv face un pas în spate.) Păi nu vezi? Cine face ce face el?
ELENA: (Zâmbește tandru) Tata este un tip original.
NICU: Exact. Un tip ori...sonat.
ELENA: Lasămă-n pace! Uite ce bine se potrivesc Nelu și Anuța.
NICU: Perfect. Atunci ce atâta tevatură pe chestia asta? Să și-o ia acasă și gata. De atunci eu o puneam la punct pe Mia de nu se vedea!
ELENA: (Se enervează.) Păi nu vezi că-i acasă, măi, tolomacule!
NICU: (Scos din sărite) Păi nu așa! Auzi, domle, să-și lase pe drumuri o asemenea frumusețe de fată pentru niște fițe de ev mediu. Inadmisibil!
ELENA: (Răstit) De ce tragi tu concluzia că a lăsat-o pe drumuri. Fetei nu-i lipsește nimic.
NICU: Eronat! Îi lipsește căldura familiei și statutul de copil legitim! În lumea asta sunt și lucruri pe care nu le poți plăti cu bani.
(Melodia se încheie și perechile se îndreaptă spre masă cu fețele iradiind de mulțumire.)
MIA: (Mustrându-l pe bătrân cu blândețe) Și să-mi faci dumneata una ca asta!
BÃTRÂNUL: (Mirat) Ce anume?
MIA: Dacă am lua numai chestia cu căruciorul și ar fi suficient. De celelalte să nici nu mai vorbim. De ce?
BÃTRÂNUL: Sincer, sincer? Pentru că țin la tine, tu, mulă! Nu știi vorba franțuzului , "Qiu s,aiment, se taquinent"? (O trage la pieptul lui cu afecțiune și o sărută pe frunte după care îi face semn Silviei să se apropie.)
SILVIA: (Cu sfială) Sărut mâna, bunico.
MIA: (O examinează uimită, își duce batista la ochi și-și șterge o lacrimă) Doamne, Dumnezeule, ce frumoasă ești! ( Își deschide larg brațele) Fata mamii dragă și scumpă! Cum de n-am avut oare ochi să te văd de atâta amar de vreme?( Silvia se strânge la pieptul ei. Aplauze furunoase. Ritornelă.)

BÃTRÂNUL: (Își aruncă privirea peste adunare cu un aer de supremă satisfacție și începe pe un ton foarte serios.) Dragii mei oaspeți, glumele își au rostul lor și, după cum știți, în întreaga mea viață n-am făcut economie de ele, dar există și momente în care trebuie să le lăsăm la o parte. Și unul dintre aceste momente este cel de acum. Anunț oficial nunta nepotului meu Nelu cu minunata noastră Anuța!
ASISTENÞA: Să trăiască! (Aplauze furtunoase)
COLONELUL: Alături de ei își anunță logodna: Coriolan cu Polina, Urs jr. cu Doina și Þucu cu Mălina!
ASISTANÞA: Să trăiască!
PRIMAȘUL: Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!
( "Mulți ani trăiască"!)

Cortina
-FINAL-















.