personajele:
Joe
Ana-sotia lui joe


scena 1


(O dimineata oarecare intr-un dormitor. Joe inca doarme in patul lui care ocupa toata camera. Fereastra deschisa.Sotia intra usor cu o ceasca de cafea in mana.)
ANA:Joe trebuie sa te trezesti, aseara s-a intamplat ceva ciudat.
JOE(morocanos deschide un ochi):Ascult!
ANA:Blocul nostru e inconjurat doar de padure. Toate celelalte blocuri au disparut.
JOE:Draga mi-e somn! Te rog bea cafeaua aia si lasa-ma sa dorm.
ANA(pe un ton din ce in ce mai ridicat):Eu cred ca e sfarsitul lumii, apocalipsa, armaghedonul...
JOE:Poate sa fie, mie tot imi e somn.
ANA:Eu ma duc sa iau copiii, cred ca e timpul sa ne rugam, Dumnezeu sa aiba mila de sufletele noastre.
JOE(vorbind in somn):Asa sa faci.Eu ti-am spus ca nu ti-a dat bine rest, du-te si spune-i, du-te pana nu e prea tarziu, berea aia nu era mai mult de 4 lei.
ANA:Ce bere? Iar ai inceput sa bei?
JOE(putin speriat):Nu draga dar iarasi l-au inselat.
ANA:Daca e prost! Dar tu nu bei cu el nu-i asa?!
JOE(foarte calm):Nu, nu, doamne fereste cum sa beau eu cu el?! Mai uita-te o data pe geam si spune-mi daca au aparut blocurile.
ANA:Ce blocuri?
JOE:Pai ziceai...
ANA:Ce ziceam?
JOE:Aaaa nimic doar ca te duci in bucatarie sa bei cafeaua.
ANA:Bine. Te las, sa nu mai dormi mult.
JOE(cu un zambet pe fata se rasuceste):Bine bine acum da-mi si mie o bere ca a plecat Ana. Da-l incolo de rest berea sa fie rece.Da da a plecat.
(Ana intra in camera si tranteste usa foarte speriata.Joe se ridica brusc si tine mainile la spate)
ANA:(cu mana pe inima)Au disparut!
JOE:Cine?
ANA:Ce ai la spate?
JOE:Nimic.
ANA:Sa vad!
JOE:Draga, nu e a mea, m-a rugat ...m-a rugat sa o tin pana se intoarce din armata.
ANA:Si mie nu aveai de gand sa-mi spui?
JOE:Ce?
ANA:Cum ce? ca pleaca in armata.
JOE(misca usor din umeri):Am uitat.
ANA:Era baiat bun.(se intoarce si iese din camera)
JOE(respira usurat isi aduce mainile in fata, le tine ca si cum ar avea o sticla):Am scapat, bine ca nu te-a vazut.E o femeie geloasa. O femeie foarte geloasa.


scena 2

(Ana e in bucatarie isi bea linistita cafeaua. Joe intra suparat pe usa.)
JOE:Ai pregatit micul dejun?
ANA:Da dar au mancat copiii tot, imi pare rau.
JOE:Ce copii draga?
ANA:Cum adica ce copii?! Copiii nostrii.
JOE:Nu avem nici un copil.
ANA(suparata):A, da am uitat iarta-ma.
JOE(deschide frigiderul si constata ca e gol):Nu ai cumparat nimic de mancare?
ANA:Au mancat copiii.
JOE:Tot?
ANA:Da draga tot, ce vroiai sa le spun sa nu mai manance?
JoE:Nu, dar unde sunt acum?
ANA:La scoala.
JOE:Dar e duminica.
ANA:Atunci nu sunt la scoala.
JOE:Trimite-i cand vin de la scoala sa cumpere ceva de mancare.
ANA:Astazi s-a intamplat ceva ciudat, dar nu mai stiu
ce.
JOE(zambind ironic):Au disparut blocurile si era doar o padure?
ANA:Nu, nu...Am plecat sa cumpar mancare.(urmeaza o
pauza in care joe tuseste)Magazinul acela alimentar nu mai era acolo. Doar o batranica vindea flori. Am vrut sa cumpar, copiii mai mananca si floricele cateodata, dar nu a vrut sa-mi vanda, a spus ca florile sunt pentru altcineva.
JOE:NU inteleg daca vindea flori de ce nu ti-a dat si tie?
ANA:Nu a spus doar ca acele flori sunt pentru altcineva, dar sa vin maine cu sotul meu ca o sa aduca altele.
JOE(uitandu-se mirat pe geam):Unde a disparut lumea?
ANA:Tu nu vezi copacii?
JOE:Ba da! NU i-am mai vazut demult. Poate e timpul sa dormim.
ANA:E tarziu pentru noi.
JOE:Da si patul acela e asa de mare.
Cei doi se tin de mana si parasesc scena in timp ce lumina se stinge treptat)