agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-02 | [This text should be read in romana] |
- Doamnă Elvira Ivașcu, mă bucur că am ocazia să dialoghez cu dumneavoastră. Mărturisesc că mi-a trebuit mult timp să vă conving, dumneavoastră fiind atât de modestă când este vorba să fiți subiectul unui reportaj. Ați împlinit 55 de ani de prolifică activitate, din care 28 i-ați dăruit radio-ului, ca redactor și crainic. Vocea dumneavoastră distinctă, caldă, calmă, catifelată, cu inflexiuni și vibrații în domeniul de expresie al spiritului național, în slujba celor mai nobile idealuri umaniste, s-a făcut auzită atât în spațiul românesc, cât și în îndepărtata Chină; de asemenea, ați desfășurat și o amplă și variată activitate publicistică. Vreți să depănați câteva amintiri legate de începutul carierei?
- M-am născut la TimiÈ™oara, într-o familie cu solide tradiÈ›ii culturale, iar bunicul meu patern, dr. Alexandru Munteanu, a fost memorandist, luptând în 1883 pentru independenÈ›a Transilvaniei. Am studiat la Facultatea de Litere È™i Filosofie a Universității din Clujul lui Blaga, unde mi-am conturat È™i definit propriile trăsături, apoi, pentru scurtă vreme, am devenit cercetător la Institutul de Lingvistică din oraÈ™ul de pe SomeÈ™. Angajarea mea în anul 1964 la Radiodifuziunea Română mi-a pecetluit destinul.Radio-ul a reprezentat pentru mine o poartă ce se deschide pentru ceea ce Blaga numea „corola de minuni a lumii“. Dragostea pentru radio È™i împătimirea muncii dedicate compatrioÈ›ilor È™i tuturor celorlalÈ›i cunoscători ai dulcelui grai românesc din lumea întreagă sunt ca o boală fără leac; este un „microb care se infiltrează în om È™i creÈ™te odată cu timpul“. El, „Radio-lul“, cum îmi place să numesc profesiunea mea de credință, este cel mai autorizat mijloc de informare în masă, este o È™coală pe care o poate frecventa oricine doreÈ™te - indiferent de vârstă - È™i care vrea să-È™i lărgească orizontul cunoaÈ™terii, este rampa de lansare a valorilor, este prietenul sau poate fi prietenul aÈ™teptat, pentru care însă n-ai cu nimic a te deranja. Radio-ul este, totodată, o tribună de la care trebuie să se emită cultură, iubirea de patrie, veneraÈ›ia pentru marii înaintaÈ™i,dar È™i cu atenÈ›ie concentrată pentru înălÈ›area contemporanilor. - AveÈ›i È™i o remarcabilă vocaÈ›ie publicistică. - ÃŽncepând din anul 1942, când eram încă un copil, mi-am făcut debutul în revista „Þara viselor noastre“, care apărea la TimiÈ™oara. Mai scriau Radu Theodoru, Florian Potra, Maia Belciu. Am colaborat cu reviste prestigioase, în care am publicat reportaje, eseuri, articole cu tematici de o mare varietate. ÃŽn anul 1950 am devenit membru al Uniunii ZiariÈ™tilor ProfesioniÈ™ti È™i am apărut în „Contemporanul“, „România literară“, „Flacăra“, „Săptămâna“, „Ramuri“, „Orizont“, „Vremea“, „Ultima Oră“, „Ecart“, „Neamul Românesc“, „Diplomat Club“, „Egyûtt-ÃŽmpreună“. - Tematica abordată a fost extrem de variată. - Am evocat personalități ale culturii È™i literaturii române, scriitori È™i oameni de È™tiință, artiÈ™ti È™i ziariÈ™ti, am consemnat aniversări ale acestora. Am consemnat È™i comemorări, lansări de carte, vernisaje de artă plastică, spectacole de teatru, concerte. - O experiență aparte au constituit-o È™i cei trei ani petrecuÈ›i în China, la Beijing, ca expert la Radio China InternaÈ›ional, unde aÈ›i fost un ambasador cu har al ziaristicii radiofonice. - Mă văd È™i astăzi trudind acolo, alături de minunaÈ›ii mei colegi chinezi româniÈ™ti. Legătura noastră este absolut familială. DistanÈ›ele geografice se topesc în creuzetul inimilor ce palpită în acelaÈ™i ritm, atât la Beijing, cât È™i la BucureÈ™ti. Am scris multe reportaje legate de È™ederea mea în China, precum È™i traduceri de cărÈ›i din literatura chineză, cu sprijinul talentaÈ›ilor mei confraÈ›i Li Jiayu, Yang Xuey, Xu Wende. Amintesc aici doar câteva titluri: „Povestiri cu haz, povestiri cu tâlc din China antică“, cu o prefață de Vlaicu Bârna, „Zbucium“, antologie de literatură contemporană feminină chineză cu o prefață de Ștefana Velisar- Teodoreanu, „Legende chinezeÈ™ti“, cu o prefață de Marin Sorescu, „China eternă“, cuprinzând reportaje, eseuri, care îmi aparÈ›in, volum prefaÈ›at de Mircea Micu - generosul care mi-a prefaÈ›at È™i volumul „Intersectări“. De asemenea, am făcut parte din colectivul de coordonare al unei lucrări monumentale “Evantaiul celor 10.000 de gânduri. România È™i China: trei veacuri de istorie“, apărut în anul 1999 la Editura Ion Cristoiu. Acest volum a adunat remarcabile contribuÈ›ii ale unor personalități din România È™i din China pentru cunoaÈ™terea È™i aprofundarea relaÈ›iilor tradiÈ›ionale dintre țările noastre. ÃŽn anul 1994, prof. dr. Florea Dumitrescu a înfiinÈ›at AsociaÈ›ia Română de Prietenie cu R.P.Chineză; mă onorează faptul că sunt membru fondator È™i că fac parte din Colegiul Director. - O parte din reportajele, eseurile, articolele scrise în paginile revistelor le-aÈ›i adunat între coperÈ›ile unor cărÈ›i, aÈ™a cum este volumul „Încă se mai aprind policandre“. - ÃŽn anul 2002, cu ocazia împlinirii a 75 de ani, s-a lansat la Clubul România - UNESCO acest volum cu lucrări care mă reprezintă cel mai bine È™i a căror bătaie de aripă este menită să reziste zborului clipei:“ România, È›ară latină europeană (I). Francezii ne restituie demnitatea pe care ne-o refuză ignoranÈ›ii «internaÈ›ionaliÈ™ti» autohtoni“; „Ce opunem mitocăniei de tranziÈ›ie?“; „Nu mai târguiÈ›i demnitatea neamului“; „Globalizarea anomaliilor“; „Clonatul Iuda“. - ÃŽmi permit să adaug È™i „România, Grădina Maicii Domnului“, în care răzbate demnitatea de a fi o fiică a acestei țări. - Articolul l-am scris pe data de 21 mai 1999 cu ocazia vizitei în România a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea, eveniment de importanță covârÈ™itoare, când pentru prima dată cei doi plămâni ai creÈ™tinității, ortodoxia È™i catolicismul, s-au îngemănat. - Personal, am o colecÈ›ie cu unele articole scrise de dumeavoastră în revista „Ecart“ (suplimentul cultural al cotidianului „Economistul“), pe care din când în când le recitesc, în special cele care cinstesc precursorii noÈ™tri, dintre care cel mai mare este Eminescu. Evocarea Luceafărului poeziei noastre o faceÈ›i vibrant, tulburător, transmițând cititorului entuziasmul, emoÈ›ia È™i elanul dumeavoastră spiritual. - Există o prăpastie adâncă între glorificarea întemeietorului limbii române moderne È™i cei care, atât de „mândri de golul din ei“, È›in să detroneze, să ponegrească, punând etichete nefericite pe numele ÃŽnstelatului Eminescu, precum È™i pe ale altor mari precursori, pentru a sărăci zestrea spirituală a poporului nostru. „Numai cu un mare poet se pot păstra graniÈ›ele spirituale“, spun istoricii È™i criticii literari de pe tot globul, dedicând genialului nenumărate cercetări. De asemenea, actulamente se duce o campanie de eliminare a valorilor naÈ›ionale din manualele È™colare, apărând în schimb figuri nesemnificative; dar acestea sunt trecătoare, iubirea pentru Eminescu nu a dispărut, ci dimpotrivă, intelectualitatea autentică din România, nu cea gălăgioasă, care își arogă toate drepturile, îl păstrează cu sfinÈ›enie în sufletul ei. - Meritele dumneavoastră de ziarist de elită, devotat publicisticii active, responsabile, crezând în adevărul actului de creaÈ›ie, au fost recunoscute È™i preÈ›uite prin numeroasele distincÈ›ii care v-au fost conferite. Citez doar câteva: „O viață dedicată Radio-ului“ - Diploma si Medalia Marconi; Meritul Cultural decernat de Primăria Municipiului BucureÈ™ti; Meritul Cultural decernat de Liga Românilor de Pretutindeni; Premiul de Excelență È™i Ordinul clasa I ale Uniunii ZiariÈ™tilor ProfesioniÈ™ti din România; Trofeul È™i Diploma de Excelență „România 2000“- cotidianul naÈ›ional independent „Ultima oră“, pentru merite excepÈ›ionale în activitatea publicistică È™i culturală, pentru susÈ›inerea ideii naÈ›ionale È™i promovarea valorilor autentice, precum È™i două diplome de excelență decernate de experÈ›i ai R.P. Chineze. FiguraÈ›i de asemenea în dicÈ›ionarele „Mondo Femina“ (femei române), de doctor Mioara Mincu È™i Elena Mironescu, È™i „Ghid bibliografic al scriitorilor din Radio“. A contat foarte mult È™i faptul că aÈ›i avut alături un om deosebit, care a respectat de-a lungul vieÈ›ii deontologia misiunii sale umanitare, chirurgul, profesorul doctor Stelian IvaÈ™cu, pe care l-aÈ›i iubit foarte mult È™i căruia v-aÈ›i dedicat exemplar. - Da, sunt alături de omul meu de 53 de ani. L-am urmat pretutindeni, până în creierul MunÈ›ilor Apuseni, unde mi‑am practicat vocaÈ›ia de dascăl, la Liceul „Avram Iancu“ din Brad, iniÈ›iind È™i o „Ora locală“, emisiuni radiofonice variate, de la cultură generală, È™tiință, artă, educaÈ›ie moral-creÈ™tină, până la emisuni de basme pentru cei mici, punând bazele unei tradiÈ›ii culturale a oraÈ™ului. La vremea respectivă, soÈ›ul meu fusese numit Director al Sanatoriului TBC din Brad. Am avut o mare satisfacÈ›ie când, în luna octombrie 2004, a avut loc un eveniment deosebit, organizarea pentru prima oară în România a unui congres internaÈ›ional vizând specialitățile Chirurgie toracică, Chirurgie cardio-vasculară È™i Anestezie-terapie intensivă cardiacă, sub conducerea generalului prof. doctor Teodor Horvat. - Ca o încununare a activității prodigioase pe care a desfășurat-o în decursul multor ani distinsului dumneavoastră. soÈ›, care este PreÈ™edintele de Onoare al Societății de Chirurgie Toracică, i s-a decernat Diploma de Excelență pentru contribuÈ›ia adusă la dezvoltarea chirurgiei toracice în România. AveÈ›i È™i bucuria ca fiica, Sabina, să fie o fire de mare sensibilitate, artist plastic talentat, cadru didactic la Universitatea de Arte BucureÈ™ti. De asemenea, o tânără nepoată, Simona Mihai, È™i-a încheiat studiile la Academia Regală de Muzică din Londra, obÈ›inând premiul I „cum laude“ È™i o bursă de specializare în operă pentru doi ani. - Fiica mea Sabina, ca dascăl ce pregăteÈ™te tinerele generaÈ›ii, caută să le imprime în educaÈ›ia lor artistică necesitatea de a reflecta calitățile generoase ale sufletului uman. Sabina È™i Simona sunt, alături de soÈ›ul meu, fiinÈ›ele care îmi înseninează zilele, făcând ca satisfacÈ›iile reuÈ™itelor lor să mă determine să uit de prea multele dureri fizice cauzate de sănătatea mea È™ubredă. - Printre extraordinarele lucruri pe care le-aÈ›i realizat de-a lungul vieÈ›ii dumneavoastră, pline de inedit, aveÈ›i È™i darul de a strânge în imediata apropiere oameni deosebiÈ›i, prieteni din toate domeniile culturii, români È™i chinezi, printre care È™i membri ai Ambasadei Chinei, în frunte cu ExcelenÈ›a Sa, domnul ambasador Xu Jian, pentru care casa dumneavoastră este deschisă, în special când, cu o regularitate de ceasornic, sărbătoriÈ›i ziua de naÈ™tere È™i de nume ale soÈ›ului, anul acesta chiar la câteva zile după ce aÈ›i suferit o intervenÈ›ie chirurgicală. Mă consider o răsfățată a sorÈ›ii pentru norocul pe care îl am făcând parte È™i eu dintre cei pe care îi consideraÈ›i apropiaÈ›i È™i care vă calcă pragul, participând la minunatele adunări, pot spune unice prin calitatea È™i amploare lor, pe care le oferiÈ›i cu toată generozitatea celor dragi. Sper că încă mulÈ›i ani să putem beneficia de căldura prieteniei unei fiinÈ›e atât de apropiată sufleteÈ™te de cei pe care îi are în preajmă. Să ne trăiÈ›i, minunată Elvira! La mulÈ›i ani! „Diplomat Club“, nr. 7/2005 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy