În primul rând am voit să expun dezvoltarea națiunii române, nu în personaltățile ei mai mult sau mai puțin mari, ci să observ națiunea însăși ca ființă viețuitoare și să-i urmăresc mersul ei lăuntric. (Nicolae Iorga: Istoria Poporului Românesc, vol, I București, Editura Cultura Neamului Românesc, 1922, pag. 9)

Cam asta a vrut să facă, și a și reușit, cărturarul sibian Vasile Crișan, desigur păstrând proporțiile, doar la nivelul unui sat, în lucrarea Reuniunea Meseriașilor Români din Săliște.

Este vorba de un sat, vechi cât poporul, ce a reușit să devină în anii grei ai dualismului austro-ungar și apoi în perioada interbelică, un adevărat reper de cultură și civilizație românească.

Este vorba de un sat care a dat țării unsprezece academicieni.

Este vorba de un un sat, astăzi devenit oraș, ce-și cinstește fiii ajunși prin propriile forțe între Nemuritorii Neamului. Pe Aleea Academicienilor din parcul amenajat de o parte și de alta a Râului Negru se află menționați: Dionisie Romano, istoricul Ioan Lupaș, omul politic și de cultură Onisifor Ghibu; filosoful D.D.Roșca; Ionel Pavel, medic, autoritate națională și internațională în diabetologie; istoricul Andrei Oțetea; pictorul și poetul popular Picu Pătruț; geologul Mircea Valentin Săndulescu; inginerul chimist Mircea Banciu; episcopul Nicolae Ivan; publicistul Nicolae Oancea; poetul G. Topârceanu.

Și este, mai ales, vorba de Reuniunea meseriașilor din Săliște una din cele mai vechi și mai active asociații profesionale din țară.(înființată în 1882 și activă până în 1947)

Iată câteva din capitolele lucrării:

De la oierit la comerț și meșteșuguri,
De la meșteșuguri la meserii,
Reuniunea meșteșugarilor și școala,
Dimensiuni culturale și artistice ale Reuniunii, Membrii Reuniunii,
Participări la târguri și expoziții,
Acțiuni de întrajutorare.

Este interesantă și postfața lucrării intitulată Ecomuzeul Regiunii Sibiului – o șansă în care este comentat conceptul (de ecomuzeu) lansat de Hugues de Varine în anii 70 datorită necesității de a prezerva elemente ale lumii rurale pe cale de dispariție sub presiunea urbanizării, progresului tehnic și social. Comparat cu un muzeu clasic, ecomuzeul se diferențiază prin faptul că se bazează pe următoarele elemente: un proces cultural, o comunitate, un teritoriu, utilizarea patrimoniului cultural și natural ca factor de dezvoltare a comunității locale; spre deosebire de un muzeu clasic care este caracterizat printr-o colecție, o clădire, destinat unor vizitatori.

În afară de anexele documentare clasice lucrarea mai conține și un Album foto-documentar care este o adevărată istorie a începuturilor fotografiei.

Redăm un scurt fragment din Prefața intitulată Evocări ale unei istorii devenită civilizație semnată de profesor Dan Popescu: O carte pe care un autor cu o deosebită vocație literară și evocativă, sprijinită pe o mare putere de muncă, pe experiența scrisului de calitate, pe o documentare riguroasă, a relizat-o cu talent, cu pasiune, cu dragoste profundă de Transilvania, de țară, de oameni. Este vorba de profesorul, cărturarul, scriitorul și omul depotrivă, Vasile Crișan. Un om care a scris și cu mintea dar și cu inima. Într-un timp în care ororile de toate felurile, incultura, ignoranța, deloc lipsite de speculozitate, de altfel, încep încet, încet să domine sau să se insinueze acolo unde nu pot domina, faptul nu este doar frumos și nici doar util. Este deosebit, este remarcabil.



6 din cele 99 poze ale albumului de fotografie documentară: