Am plăcerea să vă anunț lansarea cărții mele „Dincolo de ironie și ironism” la Bookfest 2010, între 9 și 13 iunie a.c.
Data și ora lansării vor fi anunțate ulterior. Până atunci câteva păreri ale celor care au parcurs manuscrisul sau unele dintre eseurile cuprinse în volum, publicate în diverse reviste sau site-uri literare interactive, inclusiv Agonia.

*
Titlul, imaginea de pe copertă și – last but not least – cunoașterea cât de cât a autorului, incită la lectura cărții.
Nicolae Balotă

Seria asta de eseuri când crezi că te plictisește la culme devine interesantă, iar când e mai interesant o ia razna în chestii tehnice de nu mai pricepi nimic. Poate că ăsta-i e de fapt farmecul și valoarea ei.
Zimț

Original, nemulțumit de concluziile cercetărilor incomplete, unele destul de ciudate, în legătură cu postmodernismul, Gorun Manolescu susține un nou punct de vedere, axat pe convingerea că, în final, mai de vreme sau mai târziu, toata lumea o să observe importanța sacralității care va deveni paradigma dominantă în postmodernul în care am intrat.
Constantin Virgil Negoiță

Ironia PoMo și, odată cu ea, postmodernismul sunt expuse și deconstruite din interior. Ce mai rămâne „după”? Un posibil răspuns - în carte. Matematica, fizica și filosofia se împletesc într-o lectură incitantă, cu certe valențe literare.
Victor Potra

Între ironie și nostalgie există o asemănare neașteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înțeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbește despre un trecut idealizat de pe pozițiile unui prezent mizer. Cartea de față mizează pe o ironie nostalgică.
Aprilie Geo Săvulescu

*

Și o scurtă prezentare a cărții.

De ce „pornind de la discuții virtuale”? Pentru că, în virtual, se poate orice. Chiar să discuți cu cei care nu mai sunt printre noi.

Ce înseamnă o asemenea ironie?

Conform celor invitați la discuții, o învârtire în gol, «autoreferențială», în jurul nimicului (existențial).

Sau și mai tragico-ironic, prin discrepanța între Haosul «obiectiv» și Hazardul Teoriei jocurilor inventată de om, ca în „Loteria din Babilon” a lui Borges, după cum urmează (rezumativ).

La început, Loteria a fost introdusă, în Babilon, în mod cinstit: cei care câștigau, câștigau; pierzătorii nu pierdeau decât o sumă infimă. S-a considerat că este prea banal. Și în plus, ne economic pentru administratorii Loteriei. Așa că s-a introdus o nouă regulă: cei care pierdeau, erau amendați cu o sumă modică. Dacă nu o plăteau, făceau pușcărie. Nici așa n-a mers. Pușcăriile erau pline căci plățile amenzilor nu se achitau. În curând s-a renunțat la aspectul economic direct și jocul s-a rafinat exploatându-se setea (și nu voința) de putere socială, inclusiv satisfacerea altor dorințe. Astfel, un loz norocos putea să aducă promovarea în tagma «vrăjitorilor» (cei care administrau Loteria); ori arestarea unui dușman, ori întâlnirea cu femeia dorită, etc.; un loz necâștigător putea aduce în schimb mutilarea, infamia sub cele mai diverse forme, chiar moartea. Așa a luat naștere o teorie generală a jocurilor. A jocurilor cu miză. Și a apărut „Hazardul”. Un Hazard diferit de intervenția neutră, obiectivă, a Haosului, fără învins și învingător. Hazardul - pur și simplu un simulacru al acțiunilor Haosului; un simulacru introdus de om; și care a devenit «Pronie Divină», «Soartă», «Manipulare» etc. Pentru că acest mod de a lucra pe tăcute, asemănător cu cel al lui Dumnezeu, a stârnit tot soiul de presupuneri. Una dintre ele dădea de înțeles că de mult nu mai există Administrația Loteriei și că sacra dezordine a vieților noastre e pur și simplu ereditară, tradițională; alta o socotea veșnică și ne învăța că va dăinui până la ultima noapte, când ultimul zeu va nimici lumea….Alta, prin gura ereticilor care umblau mascați, că Administrația n-a existat niciodată și nici nu va exista. În fine, alta – s-ar mai putea adăuga - cum că Administrația dăinuie până în zilele noastre, în secret - de unde tot soiul de teorii ale unei Conspirații manipulatoare, sinistre, universale….

În finalul cărții, în Partea 3, se va vedea și de ce „Dincolo de ironie și ironism”.