În zilele de 16-18 decembrie 2011 a avut loc Ediția a VII-a a Festivalului Național de Epigramă și Fabulă „Donici, cuib de-nțelepciune”, organizat de Primăria Municipiului Chișinău, Institutul de Filologie al Academiei de Științe, Asociația Uniunilor de Creație din Moldova și Asociația Epigramiștilor din Moldova. E a treia oară când am ajuns la Chișinău, de fiecare dată invitat la festival. La primele două vizite, am rămas impresionat de toamna din Chișinău, de bogăția cromatică din Parcul Central, de pe aleile unde parcă te plimbi prin cartea de română. Pentru cine nu știe, aleile sunt străjuite de busturile scriitorilor clasici români, de la Nicolae Milescu-Spătarul până la Nichita Stănescu.
De data asta, din motive financiare, festivalul a stat sub semnul întrebării până în ultima clipă. Mă refer la ultima clipă a anului, pentru că următoarele două weekend-uri, cele cu Crăciunul și Revelionul, erau evident indisponibile.

Am plecat, ca de obicei, cu mașina. Cum se anunțau zăpezi, nevastă-mea mi-a pus în brațe lopățica și măturica pentru zăpadă. N-a fost cazul, cu excepția ceții din prima seară, au fost niște zile geroase, dar frumoase.
Am avut doi tovarăși de drum – pe tânărul și talentatul epigramist constănțean Ionuț Țucă și pe localnicul Vasile Plăcintă. Spun localnic pentru că a trăit pe ambele maluri ale Prutului – până în 1992 în Basarabia, după care s-a stabilit în Galați. Deși îl durea în cot (la propriu, din motive de gută), Vasile ne-a înveselit tot drumul.
Mă grăbeam să ajung pe lumină, amurgul e perioada din zi pe care n-o suport la volan. Graba mea a fost speculată prompt de două echipaje de poliție surori, unul moldovenesc, între Brăila și Galați, altul moldovenesc, în localitatea Leova. După cele două contacte cu radarul am redus viteza, mi se terminase bugetul de amenzi rutiere pentru 2011.
Ajuns la Chișinău, n-a durat mult și am constatat că epigramiștii sunt frați buni cu polițiștii – nici ei nu te iartă. Iată alte două amenzi primite:

Dan Norea (plătitorul de amenzi) și poliția rutieră
de Viorel Martin

De când e pe patru roate,
Îi iubește ca un frate:
Când îi vede pe șosea...
Tot mereu ar cotiza!

Soluția ieșirii din criză
de Laurențiu Ghiță

Când Norea, la volan, conduce,
Trecută-i criza, evident,
Căci achitând amenzi, aduce
Bugetul țării-n excedent!

Graba n-a fost în zadar, am ajuns destul de devreme. Doar câțiva sosiseră înaintea noastră, printre care George Petrone și Vasile Vajoga.
- Noi am sosit cu multe ore în urmă, Iașiul e aproape, îmi spune Vili Vajoga.
- Și ce-ați făcut până acum?
- Ne-am plimbat prin Chișinău. La un moment dat, l-am lăsat pe Petrone pe Aleea Clasicilor și am mers la cumpărături.
- Pe Aleea Clasicilor în Viață, completeaza Petrone, cu un zâmbet discret.
“Bună și adevărată precizare!”, îmi spun eu, urându-i în gând să rămână valabilă încă niște zeci de ani.

Pentru viitor (memoria e scurtă) vin cu lista completă a participanților din România: George Corbu, Viorel Martin, Laurențiu Ghiță (București), Mihai Sălcuțan, Viorel Pietrăreanu (Buzău), George Petrone, Vasile Vajoga (Iași), Dan Norea, Ionuț-Daniel Țucă (Constanța), Vasile Plăcintă (Galați), Cornel Rodean (Sibiu), Ioan Toderașcu (Costești-Vaslui).



O parte din participanți


Cazarea a avut loc în Complexul Turistic al Întreprinderii Piscicole Costești, la câțiva kilometri de Chișinău. Director al Întreprinderii Piscicole este domnul Gheorghe Diaconu, despre care am aflat un lucru interesant - este primarul de onoare al tuturor comunelor ce poartă denumirea Costești de pe ambele maluri ale Prutului, acestea reunindu-se periodic într-una dintre localități, prin rotație. Se pare că există una în județul Vâlcea, alta în Argeș și, cea mai celebră din toate, comuna Costești din județul Vaslui, unde s-a născut și locuiește din când în când Ioan Toderașcu. Mai exact, când nu e plecat la un festival de epigramă.
Până la cină, câțiva curioși au coborât în beciul complexului. Eu, după ei, cu aparatul de fotografiat.




În beciul complexului




Vajoga și alte murături


În prima parte a cinei, subiectul numărul unu a fost pălăria lui Diviza, cea pierdută în tren, la întoarcerea de la Râmnicu Vâlcea. Subiectul a născut multe epigrame. O redau aici pe cea mai bună din toate, a lui Gheorghiță Bâlici, pentru cititorii care n-au ajuns pe pagina lui Ion Diviza, unde acesta a reprodus-o deja.

Pălăria lui Diviza

S-a pierdut într-o clipită,
Însă dubii nu încap:
Pălăria-i fericită
C-a scăpat de-așa un cap.

Cum, între timp, Diviza și-a cumpărat altă pălărie, aceasta (cu siguranță mai fericită decât prima) a pozat pe o mulțime de capete.



Diviza Cerbul cu Pălărie




Ionuț Țucă, sperând că, odată cu pălăria, va avea loc și un transfer de talent


Spre sfârșitul cinei, în ciuda absenței lui Marian Dobreanu, s-a trecut la cântece de petrecere. Au excelat Ion Diviza, Viorel Martin și –surpriză- Cornel Rodean, cu o voce caldă, puternică și, după câte am aflat, educată încă din anii tinereții.




Cântece de petrecere




Sâmbătă dimineață ne-am urcat într-un microbuz...

... și am mers la Biblioteca Științifică Centrală a Academiei de Științe a Moldovei, unde au avut loc festivitățile.




Poză de grup




Agoniștii


Mai întâi am admirat expoziția de caricaturi a lui Grigore Puică. După care am intrat în aulă, unde unul din punctele din ordinea de zi a fost lansarea a două volume proaspete ale prolificului Efim Tarlapan – “Scriitorul întrebat” și “Eseuri tragic-comice”.
La masa de prezidiu, instalată pe o scenă înaltă, au luat parte academicianul Mihai Cimpoi care, privit de jos în sus, părea chiar mai măreț decât de obicei, George Corbu, președintele UER, Mihai Sălcuțan, vicepreședintele UER și Ion Diviza, președintele AEM (Asociația Epigramiștilor din Moldova).




Prezidiul




Aula Bibliotecii


Gheorghe Bâlici, în calitate de director al festivalului, urmărea de la parter, cu ochi de vultur, desfășurarea diverselor activități și făcea deplasări rapide pentru a corecta micile inexactități.



Bâlici Ochi de Vultur


A urmat recitalul epigramiștilor. Mai întâi invitații din România, apoi două grupuri masive de epigramiști localnici. Seriile au alternat cu momente muzicale, susținute de Igor Grosu, cu siguranță cel mai talentat cântăreț dintre epigramiști. Nu știu dacă și invers.




Recitalul invitaților din Romania




Igor Grosu




Recitalul epigramiștilor din Moldova


A urmat festivitatea de premiere. Nu insist asupra ei, pentru că au lipsit peste jumătate din premianți. Lista premianților și epigramele lor au fost deja publicate de Ion Diviza. Vin totuși cu o fotografie, care demonstrează cât de mândru este Laurențiu Ghiță de prima lui vizită la Chișinău.




Laurone cu diploma


Au fost acordate și câteva premii speciale – George Corbu, Mihai Sălcuțan și Viorel Pietrăreanu, directorul Casei de Cultură din Buzău. Ultimul a primit premii în natură – o damigeană de vin și un cocoș viu. Era un cocoș atât de viu încât a stârnit sentimente de invidie în toți epigramiștii de vârsta a treia.




Cocoșul lui Viorel Pietrăreanu


De la Biblioteca Academiei am mers cu toții în Parcul Central. Pe drum, Bâlici a oprit și a cumpărat un morman de flori, pe care le-a distribuit participanților. Odată ajunși în parc, fiecare a depus câteva fire, fie la fotografia Leonidei Lari, așezată la picioarele lui Ștefan cel Mare, fie la statuia unui scriitor favorit. De remarcat că pe Aleea Clasicilor au apărut, față de vizitele precedente, câteva busturi noi – Grigore Vieru, Adrian Păunescu...




Ștefan cel Mare și Sfânt




Flori la fotografia Leonidei Lari




Pe Aleea Clasicilor


Următoarea oră a fost dedicată cumpărăturilor. Cele mai vânate au fost celebrele bomboane de la fabrica “Bucuria”, niște dulciuri excepționale, de o mare diversitate. Doar Toderașcu a făcut excepție, el și-a cumpărat o căciulă.



Poa’ să ningă, poa’ să plouă, Todo are cușmă nouă


Ajunși la Costești destul de târziu, a urmat prânzul și, destul de repede, o cină prelungită. Bineînțeles, cina n-a însemnat numai mâncare și băutură. Ion Diviza tocmai compusese un text nou la melodia “Car frumos cu patru boi”, drept care ne-a (în)cântat.

Iată melodia, pusă la dispoziție de Ioan Toderașcu.

Iată și textul:

Submarin cu patru roți
(cântec popular epigramatic)

Și când scrie Toderașcu
Epigrame fel de fel,
Parc-ar fi demult el naș cu
Căpitanul chior, dar chel.

El catrenul și-l întoarce
Și pe față și pe dos
Și din epigrame stoarce
Premii multe, cu folos.

Editează cărți sublime
De umor remunerat,
Iar când nu-l plătește nime’,
Cel puțin e premiat.

Ne-ntâlnim la festivaluri
Și ne ia cu el pe toți
Într-un OZNeu, sub valuri,
Submarin cu patru roți.

În continuare, Gheorghe Bâlici a anunțat un concurs de epigrame, cu tema “Poante la Costești”, având drept premii o sticlă de coniac, una de șampanie și una de vin nobil. După vreo oră, juriul, compus din Bâlici, Diviza și Rodean (care nu participase) a anunțat rezultatele:

Locul I – nu s-a acordat

Locul II - Mihai Sălcuțan (sticla de coniac)

La Costești

Peștele e dulce hrană,
Lăutarul e sincopă,
Damigeana e o cană
Iar Diaconu e popă.

(Reamintim că Diaconu e directorul Întreprinderii Piscicole Costești, deci implicit al Complexului Turistic).

Locul III – Ioan Toderașcu (sticla de șampanie, adică exact ce-și dorea)

Poante la Costești

Epigramiștii toți, ca prin minune,
Au scris, se pare, doar catrene boante
Și e firesc; se știe-n stațiune
Că balta are pește, n-are poante.

Mențiune – Dan Norea ( o sticlă cu vin de colecție, anul roadei 1987 – l-am băut peste câteva zile, a fost excelent)

Bâlici și Diviza

Sunt buni băieți și primitori,
Dau premii, diplome și flori,
Da-i foarte greu să-i păcălești
Să-ți dea coniacul la Costești.



Premiul cel mai valoros


Pentru că veni vorba de Bâlici și Diviza, am observat că, dacă Bâlici a suportat, din punct de vedere organizatoric, tot greul festivalului, Diviza și-a luat asupra sa sarcina antrenului, a întreținerii bunei dispoziții. O sarcină dificilă (a lipsit de acasă mai mult decât invitații din România), dar plăcută. În schimb pe Bâlici l-am simțit încordat tot timpul, s-a destins abia în timpul ultimei cine. Deși motive de îngrijorare nu avea.




De la început până la sfârșit, atmosfera a fost plină de relaxare...




...veselie...




...și armonie


Duminică dimineață, după un mic dejun copios, toată lumea a plecat spre casă, fiecare pe drumul lui. Noi am plecat spre Galați prin Cahul, pe un drum ceva mai cârpit și ondulat, lucru care m-a ajutat în păstrarea vitezei legale, dar granița am trecut-o în două minute, pe la Vama Oancea. În schimb, Laurențiu Ghiță, Cornel Rodean și Ioan Toderașcu au mers pe un drum foarte bine asfaltat, spre Vama Albița, unde au stat vreo oră la coadă. Nu poți să le ai pe toate.
La Galați, după un telefon dat de Vasile Plăcintă, am fost invitați la cantina Protoieriei, unde ne-a întâmpinat părintele Pelin. Ne cunoscusem în octombrie, la festivalul de la Galați, dar m-am prezentat alături de Ionuț Țucă, pentru că eram sigur că n-are cum să mă țină minte. Însă părintele Pelin a mustăcit:
- Norea adică Norică, nu? Păi îi citesc în fiecare seară coanei preoteasa câte o epigramă din cartea matale.
Chiar dacă era o simplă amabilitate, am rămas încântat.
După o ciorbă de pește, o saramură, niscaiva prăjituri de casă și o cafea, ne-am luat rămas bun de la gazde și am plecat spre Constanța.

Dar povestea nu s-a terminat aici. A doua zi am primit vești de la Laurențiu Ghiță. Pe drumul de întoarcere au oprit în Urziceni unde, citez: “Pe șanțul de pe marginea E60, dl George Corbu, președintele UER, a înmânat d-lui Florian Abel diploma și plicul primite la Chișinău, în prezența martorilor L. Ghiță și C. St. Rodean.”



Vulpea și Corbu


Cu speranța că în viitor vor fi multe alte ocazii de a îmbina utilul (promovarea epigramei) cu plăcutul (întâlnirea prietenească), ne luăm rămas bun. Deocamdată.