Pentru cei care nu știu încă, Grupul CICI de la Târlungeni a fost înființat la 29 februarie 2020 în comuna Băbăița, Județul Teleorman, de cercetătorul independent Ingemar Buciuta. Despre vechimea satului Tărlungeni, se poate afirma că datează din secolul al XV-lea, originea numelui trăgându-se de la râul Târlung, care traversează partea de vest a comunei de mai multe ori, sub forma literei N suprapuse peste W și K de la kilogram. Alții, din ce în ce mai puțini la număr de la o zi la alta susțin că denumirea așezării ar avea la bază așezarea populației cu casele la distanțe mari unele de altele pe un teritoriu mai lung, care s-a numit Târlă lungă, și de aici s-a numit Târlungeni. O altă afirmație, lăsată însă cu limbă de moarte de singurul care a afirmat ever așa ceva ar fi că originea numelui ar proveni din limba latină, Terra–Longa și i-ar aparține lui Maxențiu Caba, profesor universitar de logopedie la catedra de logopedie și arhivistică comparativă de la Universitatea Martin Spencker din Koln. Nu se știe însă nici până în prezent dacă reputatul profesor a afirmat acest lucru la sosire în Târlungeni, sau în cursul nenumăratelor sale plimbări cu pornire de pe câmpul pe care își amplasase cortul și sosire la marginea opusă a comunei, unde se aflau doi bușteni tăiați și unul în picioare unde mai stăteau uneori bărbații la băut. Din timpurile cele mai vechi, satul era locuit de pârși, de egreți doar pe timpul verii și de țărani liberi, făcând parte din cele treisprezece sate libere, oferite prin documentul lui Ludovic I din 15 noiembrie 1377, orașului Brașov, cu condiția ca acestea să ajute să se clădească cetatea Branului. În urma acestui document, țăranii din aceste treisprezece sate, au devenit iobagii cetății, fiind obligați să facă numai serviciul militar, care se limita la curățat cartofi și spălat cu periuța de dinți pe jos podelele de pal-secam ale castelului Bran. Cele două etnii care trăiesc și se împacă bine de sute de ani, români și maghiari, păstrează cu sfințenie dansurile populare precum călușarul, boricza și dansul pinguinului Apolodor. De când căminul cultural nu mai este condus de director cu normă întreagă, actualul director preferând regimul de telemuncă de la Sapoca, a scăzut și activitatea culturală. În momentul de față în Târlungeni funcționează un singur cămin cultural, cu director retribuit ocazional în 100 de tokenuri lunare pe pornhub, singurele activități culturale care se desfășoară aici cu regularitate fiind spartufețeivineriseara, când localnicii se rup în figuri pe ulițele lăturalnice, parastase și mese festive de divorț și din când în când proiecția filmelor din ciclul ”ardelenii”, câte o adunare politică sau ședințe evanghelice făcute de misionari sistolici. Aici a descălecat în 31 iunie 2020 Ingemar Buciuta în căutarea unei toalete din care nu a mai plecat, rămânând până în prezent să își desfășoare activitatea de cercetător independent, și, pentru a conferi un aer cosmopolit, a început treptat să introducă în corespondența sa denumirea de Terlengen.

Acestuia i s-a alăturat, la scurtă vreme, Lazăr Scabie, onomast amator și gnomosexual desăvârșit, însă foarte preocupat de activitatea sa, cu rezidență pe malul râului Mraconia, fiind de notorietate faptul că la Terlengen nu există pitici, iar matca preferinței sale sexuale (sexul cu pitici) se află în Județul Mehedinți. Independenți din fire, cei doi s-au întâlnit doar pentru câteva ore, când au băut suficient cât să facă pipi pe ei (unul pe celălalt) alte câteva ore bune și să se înțeleagă din priviri că își vor continua independent cercetările, urmând să se revendice Grupului CICI de la Terlengen numai atunci când situația o va cere. Lor li s-a alăturat, membrul corespondent Mioara Mledea, cunoscută și ca Doamna sau Tanti Mioara, portar-distribuitor hârtie igienică la CinepleXXX Băneasa, micțiolog amator, a cărei îndelungată activitate a consacrat-o pe deplin drept un bun și profund cercetător al fenomenului. De asemenea cu statut de membru corespondent se mai alătură, periodic, Ponyi Bonifac, reprezentant al minorității maghiare și reputat flatalist, respectiv Saladin Kikidin, reprezentant al minorității tătare pe probleme de fetițism dar și de fiecalie. Atunci când, pentru starea de bine a subiecților, ceea ce întotdeauna influențează inerent o chestionare de prestigiu, se presupune o prezență feminină atrăgătoare, Grupul CICI desemnează pe teren perechi alternative fată-băiat sau fată-pitbull sau băiat-peruș, respectiv pe tinerii stagiari: Anemona Strizu, Marius Livacu, Georgia Penea și cățelușa Fetița și Laurențiu Meldea, fiul Doamnei Mioara, sau Tanti Mioara și papagalul Alef.

Grupul CICI de la Terlengen (Grupul de Cercetători Independenți de Cultură și Izotopi) își propune să ofere pe loc sau în cel mai scurt timp soluții tehnice de mare precizie cu privire la ceea ce îi mână pe markerii importanți ai societății românești și nu numai în lupta contra închistării cerebrale și a prejudecăților arbitrare, precum și pe ceilalți markeri deloc importanți, însă semnificativi, din perspectivă numerologică. Grupul CICI de la Terlengen este în prezent pe locul 5 în fruntea clasamentului de cercetare aplicată pe diverse suprafețe și ocupă, din 2020, primul loc într-un clasament neoficial al cercetării independente de acasă, de la gura sobei sau chiar din interiorul căminului.

La solicitarea noastră, Grupul CICI de la Terlengen (Târlungeni) a fost de acord să ofere colectiv sau individual însă întotdeauna periodic în exclusivitate site-ului Agonia, câteva dintre materialele sociologice realizate de-a lungul timpului dar și foarte actuale, urmare a respectului nutrit și a convingerii că numai împreună putem fi ceva mai puternici. De săptămâna viitoare vă vom oferi interviurile puse la dispoziția noastră de Senatul Grupului CICI de la Terlengen, până atunci vă dorim un sfârșit minunat de săptămână și Hai Rapidu diseară cu mi-o veni!