agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-31 | [This text should be read in romana] |
În acest an, primăvara a venit cu poeții sau poate poeții au venit cu primăvara. Este a doua ediție a festivalului "Le printemps des poetes" în România, festival care datorită Franței se desfășoară în câteva zeci de țări străine, anul acesta, pe tema "cântecul orașelor". Sunt din București și sunt fericită să particip și eu pentru că poezia este un angajament de a te îndrepta unul către celălalt, poezia nu e altceva decât sănătatea acestui pământ și ea nu trebuie să piară fiindcă altfel ce s-ar întâmpla cu speranța lumii ? Când puterea și societatea de consum hrănesc omul către aroganță, poezia vine să-i amintească despre bogăția și simplitatea sufletului în care fericirea este în căutarea sinelui spiritual veritabil. Ea are forța de a ne purta înspre starea de armonie către o reântoarcere spre echilibru ce trebuie să fie scopul vieții așa precum o mână se întinde către alta pentru compasiune, înțelegere și pace. Nu uitați, dragii mei, oamenii trebuie să se adăpostească unii pe alții. Când puterea corupe, poezia purifică, ea îngrijește rănile cu penelul cuvintelor într-un tablou în care versurile corectează defectele societății estompând sau fortificând culorile iar dacă nu poate mai mult, cel puțin atrage atenția ori sensibilizează. Acolo unde e poezie, nu există singurătate pentru că poezia surprinde tot ceea ce este mai frumos pe pământ și așa cum Goethe spunea " vocația adevăratului poet este să crească în el splendorile lumii" .
O SEARA DE 7 MARTIE 2006 Merg È™i gândurile mele păstrează cadenÈ›a paÈ™ilor, sunt emoÈ›ionată È™i tulburată iar centrul oraÈ™ului mă prinde în braÈ›ele sale ca un prieten vechi, copacii n-au înflorit încă dar viaÈ›a palpită pe bulevard È™i la colÈ›ul tuturor străzilor îmbrăcate ca o tandreÈ›e care luminează din coÈ™ul florăreselor a sărbătoare, sărbătoarea învie, se găseÈ™te, se reagaseÈ™te, pentru că da, astăzi e sărbătoare, sărbătoarea poeziei! Uite-mă în față la "Art Jazz Club", cobor scara cu impresia că a venit momentul să mă arunc în infern dar ridicând privirea mă trezesc în paradis. Este un colÈ›iÈ™or curat È™i discret care amestecă bine elementele de modernitate cu boema de altădată. Mă uit la feÈ›ele surâzătoare ale necunoscuÈ›ilor dar în acelaÈ™i timp revăd ochii prietenilor, ochii lor care scapără de bucuria reântâlnirii ca un început pentru astăzi È™i o promisiune pentru mâine, ei cei care îmi dau de fiecare dată încrederea È™i puterea de a continua să merg pe drumul unde ne căutăm împreună aptitudinile È™i afinitățile. Moderatorul este RADU HERINEAN, cu vocea sa clară È™i de o pronunÈ›ie impecabilă umple spaÈ›iul cu fraze scurte dar foarte bine ordonate în logica discursului, fraze ce È™tiu să provoace conversaÈ›ia È™i asistenÈ›a într-un schimb real de idei al unui dialog spiritual în care Radu stăpâneÈ™te atât de bine vârtejul cuvintelor încât devine dintr-o dată un adevărat pilot de formula 1 care își conduce maÈ™ina în aÈ™a fel încât să iasă întotdeauna câștigător. LINDA MARIA BAROS, tânără, frumoasă, inteligentă, de o modestie fără egal la începutul acestui secol nebun unde adevăratele valori de caracter È™i comportament sunt cel mai adesea uitate, ne primeÈ™te în inima sa cu cuvinte simple dar de o profunzime mai mare decât adâncul tuturor apelor în fluenÈ›a È™i sensibilitatea lor. LUCIAN CHISU, nu numai un om care arată bine È™i de înaltă È›inută dar È™i un gurmand în ceea ce înseamnă arta, ne face onoarea să fie aproape de noi È™i datorită lui înÈ›eleg încă o dată cum cuvântul a fost dat omului pentru a se exterioriza È™i nu pentru a-È™i deghiza gândurile. Ca o pasăre în penele ei microfonul pe scenă È™i prezentarea Antologiei "Ultima generaÈ›ie, primul val": FLORIN SILISTEANU, imbatabil în superba sa ascensiune... ADRIAN FIRICA, emoÈ›ionat cum nu l-am văzut în viaÈ›a mea dar ca de obicei puternic È™i empatic în întregul său expozeu... OLGA STEFAN care face dovada că vârsta n-aÈ™teaptă anii pentru a-È™i demonstra talentul... DANIELA LUCA, în aparență fragilă dar cu o filozofie È™i o metaforă foarte bine construite în versul pe care îl respect È™i admir... DIANA IEPURE, cea care tulbură întotdeauna asistenÈ›a cu pasiunea pe care o pune nu numai în voce dar È™i în miezul delirant al cuvintelor pe care le scrie È™i le rosteÈ™te întotdeauna la superlativ... FLORIN HALALAU, cel care nu se dezmite întotdeauna echilibrat în poemele sale de o construcÈ›ie impecabilă... Incântătoarea È™i frumoasa IOANA BOGDAN aceea care păstrează o forță inepuiezabilă în sensibilitatea poemelor sale... PAUL BOGAN cel care ne dă, ne redă de fiecare dată plăcerea È™i puterea citirii, a recitirii poeziei sale în cuvinte ferme dar atât de rafinate în timbrul vocal specific rostirii care îl caracterizează deja... MARIUS MARIAN SOLEA, un miracol ce vine să atingă viaÈ›a între realitate È™i vis căutând starea de graÈ›ie È™i cuvântul înspre Dumnezeire ca o speranță întru` eternitate... Si eu, Amadriada. IN JURUL NOSTRU: simpatica È™i visătoarea MONICA MANOLACHI, DRAGOS cu umorul pe care i-l cunosc acum atât de bine, aparatul de fotografiat È™i prietena, GELU BOGDAN MARIN, un talent È™i un om special proaspăt descoperit pe site-ul nostru, ANAHID cea care trece uÈ™urel È™i dulce de la copilărie la adolescență [fiica Ioanei È™i a lui Paul Bogdan] È™i... È™i... ANDREIA iubita lui Radu, al cărei nume de familie nici nu-l cunosc È™i care nu scrie pe "poezie.ro", dar pe care o admir mult pentru curajul È™i înÈ›elegerea de a ne rămâne întotdeauna aproape, prietenă fidelă a poeziei È™i sentimentelor noastre È™i în acelaÈ™i timp un manager perfect. IN SUFLETUL MEU: toÈ›i cei din România ori din oricare alt colÈ› al lumii, toÈ›i cei care mi-au înÈ›eles sau mi-au criticat poezia pe "agonia.ro", toÈ›i cei care sunt recunoscuÈ›i ca scriitori pentru munca È™i talentul lor ca È™i toÈ›i ceilalÈ›i care fac primii paÈ™i în grădina bogată È™i miraculoasă a poeziei... Và MULÞUMESC, datorită vouă am mai crescut un pic. Mă reîntorc acasă È™i în liniÈ™tea camerei mele mă întreb dacă nu cumva toate acestea se petrec cumva într-un vis. Sunt obosită dar cu inima plină repeându-mi din nou, pentru a câta oară că dacă un număr mai mare dintre noi ar prefera bucuria simplă, muzica È™i poezia "talanÈ›ilor" È™i vanității personale, lumea ar putea fi plină de fericire. Intre pleoape noaptea cade liniÈ™tită È™i în dulcea ei serenitate împrăștie praful din stele. Mâine ne aÈ™teaptă o nouă zi. O DIMINEATA DE 8 MARTIE 2006 Printre perdelele norilor ziua se trezeÈ™te agil agățând în fereastră o rază de soare. Repede, repede, îmi beau cafeaua È™i mă îndrept înspre o nouă întâlnire, primăvara poeÈ›ilor continuă. OraÈ™ul mă înconjoară cu zumzetul lui proaspăt ca o pasăre ieÈ™ită la zbor, cântă, cântă viaÈ›a cu clinchetul tramvaielor în cartierul Titan peste pod, eu merg È™i gândurile nu-mi mai păstrează cadenÈ›a paÈ™ilor, mi-o iau înainte grăbite aÈ™a cum străzile se revarsă una dintr-alta iar anotimpurile se succed piuind unul în urma celuilalt zorindu-se din găoacea timpului de fiecare dată cu aceeaÈ™i savoare È™i prospeÈ›ime. Prietena mea Lex m-a invitat să-i fiu alături la prezentarea primului său volum de versuri. Sunt bucuroasă ca un copil ce a primit cadoul mult aÈ™teptat nu numai pentru că ea a reuÈ™it să transforme visul în realitate dar È™i pentru că toate aceste minunății se vor petrece în cadrul festivalului "Primăvara poeÈ›ilor" È™i mai precis unde, unde ?!... La Liceul Dante Allighieri! Uimită, uimităăăăă, fără ca nimic să fi fost pregătit dinainte, aranjat sau È™tiut, uite, sunt invitată să pășesc din nou pragul È™colii unde am fost elevă, doar că, pe vremea mea se numea Liceul 39 iar eu eram o adolescentă cu codiÈ›e, bentiță È™i număr matricol. Refac drumul cu bucuria si dezinvoltura aceleia peste care anii n-au trecut, de ca È™i cum timpul s-ar fi oprit undeva în urma mea, pe malul lacului unde este aÈ™ezată o părticică din mine înndodându-È™i cravata cu mugurii dimineÈ›ii È™i îmbrățiÈ™area băiatului ce mi-a furat primul sărut. Ah, nu, nu trebuie să încep cu amintirile care dau năvală peste mine pentru că atunci n-o să mai termin niciodată aceste pagini È™i apoi eu nu mai sunt Adriana, sunt pur È™i simplu Ama aÈ™a cum îmi spun colegii mei de Cenaclu È™i mi-e bine aÈ™a. Mă îmbrățiÈ™ez cu Lex È™i mama sa, apoi intrăm, eu mai emoÈ›ionată decât toÈ›i ceilalÈ›i la un loc. Totul e atât de puternic, de o limpiditate fără cusur de ca È™i cum ar fi prima mea zi de liceu si dacă aÈ™ închide puÈ›in ochii, ar fi posibil chiar să ating catalogul, creta È™i revista literară de atunci în care am publicat prima oară, ba chiar simt fremătându-mi în nări parfumul suav al orelor de limba română È™i filozofie, dar È™i senzaÈ›ia aceea neplăcută care îmi umblă prin oase cu frica față de È™tiinÈ›ele exacte. ÃŽntâlnirea începe cu NICULINA OPREA care prezintă cartea ALEXANDREI MIHALCEA "Eva, ano domini 2005". ÃŽi sorb cuvintele cu nesaÈ› È™i sunt din nou fericită È™i din nou emoÈ›ionată când o poetă È™i un critic literar de talia domniei sale apreciază talentul prietenei mele înclinând balanÈ›a cuvintelor către poezia modernă dar simplă, scrisă într-un limbaj explicit È™i nesofisticat, o poezie directă È™i fără zorzoane inutile, o poezie bine făcută care surprinde È™i ajunge nu numai la sufletul cititorului avizat ori nu, dar È™i la acela al omului de litere. De o curtuoazie È™i o generozitate care îi sunt caracteristice în felul de a-È™i încălÈ›a întotdeauna pantofi pe măsură si de bună calitate, Niculina Oprea nu-È™i încalcă demnitatea de membră a Uniunii Scriitorilor È™i nici pe aceea de om într-o reconciliere cu sine È™i cu tot ceea ce o înconjoară citindu-ne din poemele sale inedite, de un farmec È™i o eleganță aparte, asemănătoare reginelor de odinioară È™i de nu, chiar timpului trubadurilor. Mă surprinde această femeie în blândeÈ›ea, dar È™i exigenÈ›a sa. E rândul Alexandrei, cu versurile din primul său volum tipărit, această fată pe care mie îmi place s-o numesc LEX, această fată subÈ›ire ca o trestie gânditoare, cu glasul fragil precum un firicel de apă... Slavă cerului! De data asta nu se grăbeÈ™te citind într-o cursivitate a versurilor aproape perfectă. Respir uÈ™urată È™i mă gândesc de câte ori mi-a repetat că poezia nu se recită, se scrie, iar poetul, din momentul în care a pus punct pe hârtie nu mai are voie să se explice, nici să se elogieze È™i nici să se judece cu propriile arme. MILJURKO VUKADINOVIC un bărbat simpatic È™i grizonat care deÈ™i străin, este îndrăgostit de România È™i limba română vorbind-o la fel de bine ca È™i noi toÈ›i cei născuÈ›i È™i crescuÈ›i pe acest pământ, ne citeÈ™te din dialogurile sale cu Nichita. O face atât de bine, încât nu-mi mai găsesc cuvintele. Până si pereÈ›ii sălii reverberează de atâta suflet È™i dăruire convingându-mă încă o dată că a fi scriitor nu este o meserie ci o vocatie, un har. IOANA TRICA are mai curând aerul unei pictoriÈ›e aÈ™a cum îi râd ochii de sub È™apca aruncată È™trengăreÈ™te pe creÈ™tetul capului È™i recită cu o naturaleÈ›e demnă de invidiat din volumul său de poezii "Altcineva", apoi ne prezintă o traducere din limba "romanșă" a celei care a fost poeta È™i femeia Luisa Famos, aducându-ne aproape câteva bijuterii literare în filigran care mă fac să înÈ›eleg că drumul cel mai scurt al sensibilității de la unul către celălalt rămâne poezia. DANIEL VORONA, cel care își trăieÈ™te poezia la fel precum viaÈ›a, citeÈ› È™i simplu de ca È™i cum ar bea un pahar cu apă atunci când îi e sete, citeÈ™te È™i el, dar pare atât de tânăr încât aproape eÈ™ti tentat să-l confunzi cu un elev ce tocmai a chiulit de la ore într-o poezie de o tranparență naivă È™i plăcută, încă nepervertită de toate tehnicile literare care adesea mai mult îngreunează stilul decât să îl ajute. Si acum, doamnelor È™i domnilor!!!!... "les jeux sont faits, rien ne va plus", urmează MIHAI GALATANU È™i spre ruÈ™inea mea, e prima dată când aud acest nume. Scriitor, jurnalist È™i profesor, Mihai muÈ™că din viață È™i atunci când îl asculÈ›i recitând È™i trăind ceea ce a scris, te simÈ›i capabil să miÈ™ti munÈ›ii din loc sau pur È™i simplu să ridici un copil pe umeri pentru a vedea mai departe. Puternic impactul cu poetul È™i oratorul, cu omul care cred că ar fi reuÈ™it în orice domeniu de activitate pe care È™i l-ar fi propus făcând întotdeauna parte dintre cei care înving. O poezie care scânteiază, o poezie forte care la prima citire È™ochează prin expresie, o poezie de idei È™i metaforă în acelaÈ™i timp, o poezie care sacralizează verbul aÈ™ezând divinitatea la locul ei, în starea de graÈ›ie, o poezie suculentă, o poezie care descoperă până în cele mai adânci fibre ale fiintei sale vocaÈ›ia durerii dar È™i pe cea a bucuriei. Mihai Gălățanu, sarea È™i piperul acestei zile, cel care demonstrează că nu putem găsi poezie în altă parte decât în noi înÈ™ine, această poezie care precum spunea Aristotel este mai mult decât filozofia È™i de o importanță mai mare decât istoria. Ca florile în grădina Semiramidei, primăvara poeÈ›ilor, È™i dacă vreÈ›i să cunoaÈ™teÈ›i mecanismul gândului ori al efectelor sale, citiÈ›i poezie, dacă vreti să È™tiÈ›i ceva despre morală ori viată, citiÈ›i poezie, iar ceea ce găsiÈ›i acolo, aprofundaÈ›i, nu aruncaÈ›i niciodată visele la gunoi! p.s. "I am the Poem of the Earth, said the voice of the rain". *** Primăvara PoeÈ›ilor / le Printemps des Poètes merci à toi aussi Nicole Pottier! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy