Michael Crichton, părintele thrillerului, revine în atenția cititorilor cu un nou roman cult, analizând în stilul deja caracteristic o problemă foarte actuală. În “Next”, descoperim imaginea ascunsă a luptei pentru însăși celula umană, care este tranzacționată pentru milioane de dolari între instituții, laboratoare sau universități. Crichton pleacă de la controversele legate de cercetarea genetică pentru a ataca industria ingineriei de acest tip din America. Construindu-și povestea în jurul unor puncte fierbinți, autorul american ne convinge de pericolele care se ascund în spatele acestor programe, reușind ca prin exemple foarte concludente să ne facă să înțelegem problema la adevărata ei magnitudine.
Fluent, romanul îl poartă pe cititor prin realități paralele, aruncându-l din junglă până în vârful zgârie-norilor și de pe plajele din Hawaii în laboratoarele ascunse sub deșert. Folosind informații reale, Crichton construiește cadrul romanului foarte bine, contextualizând informațiile și oferind numeroase puncte de plecare celor interesați de domeniu. Fără să evite subiectele deja tabu, scriitorul trage un semnal de alarmă, scoțând în evidență interesele imense care se învârt în jurul acestei industrii din ce în ce mai importantă. Cartea, prin acțiunea de multe ori halucinantă, scoate în evidență câteva dintre aceste posibilități, care pe cititor nu pot decât să îl pună pe gânduri. În curând, iepuri strălucitori ne vor zâmbi din fiecare copac: ”Un artist din Franța crease un iepure strălucitor, inserând gene luminiscente de la un licurici sau ceva de genul ăsta. Iar alți artiști schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanțe de curcubeu, și crescuseră ghimpi de porc spinos pe capul unui cățeluș drăguț. Acele lucrări de artă provocau sentimente puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și trebuia, își spuse Sanger. Trebuia să simtă aceeași repulsie pe care o simțise el, urmărind măcelărirea unei țestoase mamă de către un jaguar, pe o plajă din Costa Rica. Acea perversiune oribilă a naturii, acea sălbăticie respingătoare, pe care nu reușea să și-o alunge din minte. Și acesta era, bineînțeles, motivul pentru care făceai artă.
Nu artă de dragul artei. Ci artă în beneficiul lumii, artă ca să ajuți mediul. Acesta era obiectivul lui Mark Sanger și el era hotărât să îl atingă.”
Concentrându-se pe acțiune, Michael Crichton construiește personaje autentice, reale, reușind să creeze adevărate tipologii. Fără să alunece în desuetudine, autorul american moralizează povestea, aflându-se de partea purității genetice într-o luptă inegală. Cititorul pășește alături de Dave, copilul maimuță, într-o lume dură, o lume dominată de interese ascunse. Trăim alături de personaje drama descoperirilor și, pe măsură ce aceștia înțeleg că lumea în care trăiesc nu este ceea ce credeau, acțiunea capătă proporții neînchipuite. Un maestru al conspirațiilor mondiale, Crichton nu se sfiește să acuze, reușind de fiecare dată să fie credibil. Lumea se află pe muchia unui cuțit genetic, iată concluzia pe care cititorul o acceptă în urma lecturii.
“Next” impresionează prin multitudinea detaliilor și prin forța descrierilor. Personajele par oameni de lângă noi, iar asta adaugă poveștii o notă de dramatism. Crichton nu se referă ca în Jurassic Park la o realitate îndepărtată, o simplă ficțiune, ci vorbește despre ziua de mâine, când tot ceea ce cunoaștem ar putea să fie contrazis. Un pasionat al științei, autorul american oferă motive plauzibile și explică foarte bine dezastrul pe care exploatarea genetică sălbatică îl poate aduce. Nimeni nu știe până unde putem merge, iar în goana perpetuă după următorul brevet, omenirea s-ar putea să ajungă prea departe. Atunci, în clipa în care vom înțelege, va fi prea târziu. Maimuțele vor înjura probabil în toate limbile pământului, vor lovi cu picioarele, dar nu vor mai reuși să schimbe încă o dată lumea: ”Într-adevăr, în ziua următoare, maimuța începu din nou să vorbească, dar tușind spasmodic și scuipând urât, niște cheaguri galben-verzui. Gorevici decise că era mai bine să filmeze animalul atunci, așa că se duse să-și ia echipamentul din mașină, se împiedică și scăpă camera într-un șanț cu noroi. Carcasa se crăpă. Și toate astea doar la trei metri de ușa depozitului.
Bineînțeles, în tot orașul Medan nu reușiseră să găsească nici măcar o cameră video decentă. Așa că fuseseră nevoiți să aducă una cu avionul, din Java. Iar acum așteptau sosirea camerei, în timp ce maimuța înjura, lovea cu picioarele, tușea și îi scuipa, din interiorul cuștii. Zanger stătea la distanță, clătinând din cap.
- Dumnezeule, ce temperament!
Gorevici se întoarse din nou spre tânărul malaiezian și întrebă:
- Cât mai durează?
Puștiul se mulțumi să clatine din cap și să ridice din umeri. În cușcă, urangutanul tușea și înjura.”
Ca de obicei, Michael Crichton se dovedește a fi un autor foarte bine documentat, oferind în finalul romanului o listă bibliografică impresionantă, pe care un cunoscător nu poate să o considere decât foarte bună. Fără a avea pretenția unei exhaustivități ideatice, Crichton rezumă filosofia romanului într-un eseu, scoțând în evidență probleme grave. Astfel, oricând de șocant ar suna, astăzi un om are drepturi mai mari asupra unei imagini a sa decât asupra unei părți a propriului țesut. Fără să evite cuvintele dure, Crichton condamnă companiile care nu se gândesc decât la profit și explică cum această goană după brevete și titluri de glorie nu face decât să împiedice cercetarea și să afecteze bolnavii. Iar asta nu poate fi justificat printr-o lege.
Stilul este rafinat, Michael Crichton reușind să împletească acțiunea cu amănuntele științifice. Cartea oferă un mozaic echilibrat de dialog și descriere, pendulând între diferitele viziuni ale personajelor și reușind să ofere o imagine de ansamblu a subiectului. Fără a altera credibilitatea poveștii, naratorul omniscient îl ajută pe cititor să înțeleagă mai mult, obiectivizând scenele și folosind numeroase artificii stilistice pentru a dinamiza acțiunea.
Oferind speranță, Crichton se adresează cititorilor optimiști, explicându-le că ei pot schimba ceva. Fără a fi o odă mortuară, “Next” impresionează prin duritate și detalii fascinante. Cartea oferă soluții, fără a condamna însă fără drept de apel starea actuală. Până la urmă, goana după bani este înțeleasă și acceptată ca o componentă naturală a ființei umane. Vrem mai mult, este normal să ne dorim nemurirea. Confruntate cu spectrul înfrângerii iminente, personajele recurg la gesturi disperate. Am fi gata să îi transformăm pe toți cei din jurul nostru în sclavi doar pentru a reuși să ne atingem idealurile... Și cu toate că se întâmplă lucruri incredibile, în final totul revine pe un făgaș normal. Viața găsește întotdeauna o cale: ”Una peste alta, lucrurile se rezolvară mult mai bine decât se așteptase vreunul dintre ei. Familia era ocupată, dar toată lumea se descurca. Existau numai două motive de îngrijorare. Henry observă că lui Dave îi apăruseră câteva fire de păr argintii în jurul botului. Asta însemna că era posibil ca Dave, la fel ca majoritatea celorlalte animale transgenice, să moară mai repede decât era normal.
Iar într-o zi de toamnă, în timp ce Dave mergea cu Henry la târgul local, ținându-l pe Henry de mână, un fermier în salopetă se apropie și spuse:
- Mi-ar plăcea să am unul care să muncească la ferma mea.
Un fior de gheață îi trecu lui Henry pe șira spinării.”
Michael Crichton ne obligă în “Next” să ne reanalizăm principiile, fără să putem evita subiecte controversate. Abordând problematica ingineriei genetice dintr-o perspectivă nouă, romanul ne încântă prin însăși pericolele pe care le anunță. Lumea este un loc violent, iar greșelile costă mult. Impulsul oferit de scriitor ne convinge să analizăm mai atent propria filosofie asupra vieții. S-ar putea să descoperim intrigați că problemele pleacă chiar de la noi. Iar în momentul acela, poate vom înțelege că la fel de bine putem să fim viitorul sau, de ce nu, trecutul...
Michael Crichton construiește în Next o lume fascinantă, o lume a viitorului în care orice este posibil. Cititorii sunt aruncați într-un carusel înnebunitor, un show pe care autorul îl regizează pentru a ne radiografia un viitor dur, lipsit de floricele emotive. Mai este doar un pas până la clipa când omenirea va fi capabilă să altereze ciclul viață-moarte. Și abia atunci vom afla ce contează mai mult, banii, puterea, sau iubirea...



Bibliografie

Michael Crichton – Next – Polirom – 2007