Duminică 2 iulie 2006, ora 14.00, vor citi: Sorin Despot și Daniel D. Marin.

Sorin Despot care sigur vine cu Panico (aici nu e typo), măcar în poezii, va recita inubliabil poeziile sale, cel puțin așa cum îl știm de pe scena Casei Eliad.

Daniel D. Marin spune că nu poate recita poeziile lui... decât (adaug eu) prin vocea artistică, amplă, potrivită scenei, a Cameliei Petre, care va reuși să lase publicul în admirație, așa cum sigur a reușit în alte întâlniri de Cenaclu.

Moderator al acestei întâlniri va fi, cu aceeași sobrietate și atitudine imparțială și echilibrată: Florin Hălălău.


Vă așteptăm!


Și nu uitați:


www.radiolynx.ro:9500/stream LIVE NOW!!!

Vă invităm să ascultați LIVE pe Internet cenaclul de la Café Deko. Pentru a accesa emisia puteți folosi WinAmp, opțiunea "Play Url" (Ctrl - L) și introduceți adresa: http://80.97.185.191:8000 sau prin intermediul site-ului www.radiolynx.ro care este acum partenerul nostru pentru această emisiune live și probabil pentru alte emisiuni culturale pe care le vom desfășura împreună.


Așteptăm feedback-ul vostru în comentarii, impresii, critici, aici, pe acest articol, sau pe adresa email [email protected]!


***


Sorin Despot


cineva toarnă acuarele în țevi

iubita mea se preface că visează pe un colț de pat
eu număr banii pe birou iau
pîine
pateu
ceapă verde
brînză
roșii
apă minerală
iubita mea nu poate să bea apă de la robinet e
împuțită apa de la robinet sorine și are culoare
cineva toarnă acuarele în țevi toarnă otrăvuri
mie mi-e frică sorine să dorm uneori să visez

portofelul meu se preface în șoapte pe un colț de masă
iubita mea numără vise pe colțul ei de pat o sticlă
de vin roșu pe covor se restogolește între noi mie
mi-e greață de vise sorine oamenii îmi spun că sînt
fericită cu tine că sînt fericită oamenii îmi spun
că nu mai am nevoie de nimic sorine să iei
pîine
pateu
ceapă verde
brînză
roșii
apă minerală
țigări

pe iubita mea o claxonează bărbații pe stradă
dimineața iubita mea calcă în bucurești printre gunoaie
pășește ca o brumă undeva între un zîmbet colgate
și un moment kodak prelungit

pîinea caldă pateul ceapa verde brînza kilogramul
de roșii sticla de apă țigările ne fac bine sorine
e bine că avem prieteni și vise și ne prefacem
în general că sîntem făcuți unul pentru celălalt
atunci ne trăim visele sorine ne amestecăm peste
bucurești sîntem o brumă amîndoi gunoaiele dansează
pe străzi niște balerine pe cheiul dîmboviței

o armată de oameni grăbiți
iubita mea visează pe o margine de pat
eu ridic restul de pe tejghea
cineva toarnă acuarele în țevi



mamă / de ce nu m-ai făcut și pe mine studentă?

nu mi-e bine mamă stau
în stradă și scriu în noaptea asta
pentru că dan are nevoie de intimitate
mi-a cerut bani de prezervative
m-am săturat să scriu despre mizerii mamă
eu pe cine să-njur acum prin cămin
că nu-mi dă bani de țigări
că nu-mi spală / nu-mi calcă
nu-mi dă bani de medicamente mamă
și am mînecile pline de muci
am șosetele desperecheate și rupte
îmi put picioarele mamă
de ce
nu m-ai făcut și pe mine
studentă / să mă scoată idioții
la suc sau să mă ducă la cantină
și să-mi dea ciorbă și cartofi
prăjiți?
de ce beau mamă apă de la
robinet cu zahăr și mă prefac
că miroase a portocale
nu a rugină / nu a pișat
vara e bine mănînc roșii cu
brînză / punem bani și
luăm pepene din cînd în cînd
mă cunosc
controlorii pe ratb pe mine
mă lasă în pace de cînd
am plîns în fața secției
cu amenda în mînă
fac mereu blatul mamă
nici nu mai știu cîte nopți
am mirosit asfaltul rece
în gara din mizil cîte nopți
am dormit cu palmele în sîn
sălile de așteptare dor crunt
mamă
vreau acasă vreau să îmi miroasă
părul a prăjeală în bucătărie
să mă întrebi în față mamă dacă
mi-e bine să îți răspund plîngînd

orice




poemul cornet de semințe


putem discuta despre o dinamică
a cojilor de semințe / așa spune
dan și i-aș smulge zîmbetul scîrbos
de pe față l-aș lăsa în balta
propriei liniști să își repete la
nesfîrșit cele 5 poante slinoase

așa e

calvarul începe vinerea dimineață
sfîrșind lunea la prînz / perioadă
în care mănînc fîșii întregi de buze
răzuiesc cu unghiile sap rînduri
de șanțuri sîngerii în căușul palmelor

e perioada în care în p16 încep să
se arunce politehniștii restanțieri
de la geamuri / anul trecut a fost
un boboc de la energetică
acum doi ani un automatist

eu nu întreb de ce mor oamenii ăștia
poveștile lor mi s-ar încărna în pleoape
motivele lor ar fi motivele mele
suferința lor ar fi vibrația fiecărui
cuvînt al meu / mi-ar fi rușine să
vorbesc urît

calvarul începe vinerea dimineață
sfîrșind lunea la prînz / spuneam /
perioadă în care femeile de servici
nu mătură prin cămin nu strîng
căcații din dușuri nu spală pereții
de flegme

după 3 dimineața e o tăcere bolnăvicioasă în hol

în capete, balconașele străvezii
dau amîndouă în aceeași stradă
/ mereu am spus / căminul ăsta e
ca o gaură de vierme sub tălpi
cojile de semințe scot urlete
înfundate pe lîngă pereți între uși
mozaicul împuțit parcă prinde viață
și mușcă

scriu pînă dimineața / mă opresc
doar să ascult semințele sub picioarele
buimace ale vecinilor cînd merg să se
pișe / scriu cu furie pînă începe
să miroasă a pix

cea mai bună poezie a mea / cea care
urma să revoluționeze literatura și
lumea / a devenit un cornet în care dan
și-a scuipat cojile în sîmbăta cînd
am plecat la buzău să îmi anunț succesul

eu nu mi-am răsturnat lumea cum am
promis pentru că am fost prea mîndru
să scormonesc în gunoi

mă gîndesc că

cel mai bine e cînd vine cineva
să te vadă afli lucruri noi și te
bucuri de bucuriile lor te
mîndrești cu ei sunt îngrijiți
și fumează țigări scumpe vecinii
se uită cu invidie și amestecă
în ciorbă / mereu cînd vine cineva
la mine miroase a ciorbă pe hol
nenorociții ăștia gătesc numai
căcaturi puturoase / de fapt
cel mai bine e cînd vine elena
îmi aduce cîte ceva bun,
algocalmin țigări mă sărută îmi
pune întrebări ultima dată mi-a adus
scrisori din arcadia, cartea lui
soviany / 9 lei la diverta / mi-a spus
îmi dai banii cînd poți

îmi spun

în berceni / în noaptea asta
chiar acum petre se masturbează
sub o pătură a spitalului 9





noutate!!! / cam. 109 miroase a sex


"eu sunt Căminul și vreau să cad peste voi"

de la intrare miros de urină și de sarmale
paznicul beat citește la bec o scrisoare
a unuia de la suceava / -27 de grade azi noapte /
mișto gagica zîmbește și ridică alt plic
spun sincer că habar n-aveam ce să-i zic

oare ăștia își fierb sarmalele numai în pișat?
mîinile și-au învățat lecția / dreapta la nas
stînga pe balustradă / am bîjbîit prin beznă
bec n-a fost niciodată la 1 / gică programatoru
face mici la capăt de hol / nu mă bagă-n seamă
nici nu mi-e poftă de mici

iar palpitații fiori frică / la 2 stătea ancuța
s-a sinucis acum un an cică din cauza unuia - mălin
n-am iubit-o dar era dulce m-aș fi putut îndrăgosti
administratorul (deși e o ea) tot la 2
de-aia au bec / miroase a mici de la gică

am o treaptă cu anunțuri la 3 / spăl automat
pedichiură manichiură tuns mașină electrică
printez scanez fumez dau găuri în pereți
caut loc băiat 0724109468 / mereu mă gîndesc
să notez / aș pleca

pe ușa palierului o bucată de hîrtie:


n-am înțeles nimic / de obicei nu ridic din umeri
mi-am amintit de țupa / dacă tac nu înseamnă nimic / caut cheile nimeresc din prima /
noutate!!! / cam. 109 miroase a sex / e prea frig să deschid geamul / nu mai am nici cola nici ness
nu mi-e nici atît de sete cît să beau de la robinet
deschid peceul intru pe net iar se înjură janush cu unu
deschid un word tastez:

"eu sunt Căminul și...”





de 1 an poezie.ro


pe întîi martie 2005 eram în același cămin în regie
doar că stăteam la 4 în oficiu și aveam bucătărie
și hol / stăteam perete în perete cu margareta
- femeia de servici - și nu făceam scandal decît
prin vecini pentru că margareta avea toane / uneori
ne bătea în ușă la 7 dimineața să ne întrebe dacă
avem cafea / la ce te plîngi bă? îmi spunea
femeia asta are o voce foarte groasă / zgrumțuroasă
ce? tu nu trebuia să te trezești? n-ai seminarii?
pe întîi martie la 7 dimineața am băut cafeaua cu margareta
am pălăvrăgit diverse / margareta mai are un singur sîn /
are în schimb doi copii / sunt studenți amîndoi /
margareta fumează viceroy și tu? tu ce spui?
eu scriu poezie i-am spus margaretei care își ridică
ochelarii pe nas cu un deget aprobînd ușor din cap
a bolborosit ceva despre "șteo iosif" și despre nichita
că l-ar fi văzut o dată la piață și că era foarte gras

margareta a plecat pe la 8 / am auzit-o pînă pe la 12
prin cămin înjurînd pe unul sau pe altul că știe ea că
a flegmat pe hol că a aruncat ciorba de perișoare la wc
și de-aia s-a-nfundat că de ce arunci bă chiștoacele
pe jos? așa faci și la mă-ta acasă? măgarule!

e ca într-a șasea cînd colega mea de bancă
își băga capse în degete la ora de biologie
și rînjea ca proasta văzînd că mă înverzesc

sau ca în curtea școlii cînd mă băgau în poartă
și luam urechi

asta am scris dimineață și pe după-amiază
mi-am făcut cont pe poezie.ro pentru că mi-a trimis
cineva un link la o poezie de-a silviei caloianu care
spunea ceva fabulos / nimic nu e tragic. numai
pămîntul se preface uneori că se rotește în jurul nostru

(sau ceva în genul ăsta)

de-atunci ăștia mă strigă DESPOT în cămin

cu silvia
caloianu m-am certat
și m-am împăcat
de două ori de-atunci




despre cum trebuie să dezbraci o femeie foarte frumoasă


o femeie frumoasă trebuie dezbrăcată așa
cum la 13 ani desfaci un cadou frumos
împachetat / mîngîi mai întîi funda
roșie cîntărești cutia în palme o
scuturi ușor pui urechea miroși
nu e bine să te grăbești vrei să te
bucuri cu totul să tragi ușor de un
capăt al fundei și cînd odată cu buclele
ai închide și ochii ai încleșta dinții
inima parcă îți împinge transpirație
în vene

cînd desfaci un cadou la 13 ani
îți miști degetele înghețat de frică
tremuri puțin îți vine să plîngi
ai remușcări pentru că la 13 ani
e important să știi / să simți
că meriți




Ești grasă!


ochii aceștia sunt singurii ochi pe care îi am
în balamucul ăsta erotic cu gust de iarbă putredă
iubirea noastră e patrupedă se scarpină după ureche
cu piciorul din spate și lasă bale și roade papuci
ochii ăștia sunt ultimii ochi pe care îi mai am
îmi zgîrii privirea cu umărul stîng
urnește-l greoi și murdar și stîngaci
de pe marginea patului
și eu care voiam să te iau de nevastă
să facem copii să se facă mari și să ne facă nepoți
să murim în pat amîndoi pe la 5 cu ochelarii pe nas
să ne dea la ziar și poate la televizor
"au murit amîndoi... ce romantic!"

și tu...

tu... te-ai făcut cît o vacă!




***



Daniel D. Marin




fir logic

dacă ar fi
să mă nasc altceva
(ipotetic vorbind)
m-aș naște poem
dacă ar fi
să iubesc altceva
(ipotetic vorbind)
m-aș iubi ca poem

aș renega astfel trebuința de oameni




revelația prenatalului (I)


...1...

aș fi putut rămâne acolo o veșnicie
din crăpătura peretelui
să-mi urmăresc
clipa de răzvrătire

...2...

la survolul amintirilor
praful
își începea
dispariția
simțeam
umbra
cum trece
în fruct

...3...

se tăiau copacii
nimic mai profund
ciupercile tinere
la început
de convorbire
cu soarele

...31...

sub un copac
am văzut
prima oară
cum se reneagă
aburul

...32...

sub acel copac
luasem
locul
frunzelor
înscenându-mi
reapariția

...4...

simțeam clipele
permutând veșnicia
în somn
unde să așez lumea
să mă nasc

...5...

nu aș fi vrut
să mă nasc
credeam că
se dărâmă
veșnicia

...55...

eu și timpul
nu avem
dușmani comuni
eu când râd
de inutilitate
o fac
în împăcarea
cu Timpul

...555...

ar fi trebuit
să ni se dea
timp de vindecare
mugurele n-ar trebui
să se schimbe
în fruct

...6...

am făcut din statuile singure
complicele
părăsirii
credeam că
mi se dăruiau
pașii
aș fi putut
ignora
depărtarea

...66...

probabil că n-aș putea fi
un bun conducător
nu m-aș îndoi
niciodată
de puritatea
renunțărilor

...707...

eu de la început
eram prea
bătrân
aș fi vrut
să învăț
indiferența
culorii

...701...

când număram invers
începea
o joacă
de inele
și zaruri
așa am avut
revelația Prenatalului

...700...

numai în Prenatal
există
o Cale Lactee
a recuperărilor

...7000...

dacă aș privi înapoiul inversului
numărătoarea
și-ar pierde sensul

...70 000...

nu aș mai lua-o
de la capăt
aș ajunge
la mine

...8...

spun că există
partea nevăzută
e ca o încercare mântuitoare

...9...

am obosit
la intersecția
cu razele soarelui
încercînd
a-mi privi umbra

...99...

la trecerea umbrei
aveam viziunea
evadării din sălbăticie
de fapt asistam la înscenările corpului

...zero...

dacă nu ar exista posibilitatea morții
amintirile despre viață
ar fi vagi

...unu...

nu am nimic în comun
cu întâlnirile întâmplătoare
veșnicia
începe în noapte

...usprezece...

dacă nu aș ști că exist
probabil că nu aș exista

...o mie o sută unsprezece...

de unde vin stelele
nu au fost și ele
oameni

...punct de pornire...

priveam circumspect
ajustările corpului
în Prenatal
era altfel




revelatia prenatalului (II)

…
cineva răpea rupturile spațiilor
pentru ca eu să mă regăsesc
în totalitatea
decojirilor premature

…
studiind suișurile și coborâșurile
propriilor riduri
căutam a mă descoperi
în propria minte

…
de acolo îmi tăiam brațele
încheieturile
eliberam organele interne
pentru a rarefia
dinadinsul adăpostului de carne

…
ochiul poate mișca
până și cele mai ascunse
învelișuri
ale moleculelor
nu aș fi avut de ce să învăț
locuirea lucrurilor



…
lucrurile își au ca unic destin
inventarea matematicilor

…
când spațiul exterior dispare
viața se dilată în Viață

…
de cine să te ascunzi
în afara încăperilor imaginare
nu era nici o dramă
că mi se refuzau pașii

…
traseul
asemeni
marginilor golurilor
mișcării marginilor golurilor
lumii mișcării marginilor golurilor

pozițiile clișeu
locul de a nu fi


…
sângeram când mi-am dat seama
că pașii erau cei care mă chinuiau cel mai tare

sufeream enorm
așa că am înaintat
renunțând la povara
propriilor pași

…
ceea ce refuzam conștient
spațiul
lipsa de cotidian

acolo am înmormântat
simultan
mâinile timpul și
celelalte lanțuri
dintre mine și noi

…
când m-am surprins pe furiș
nu știam ce e dincolo
gestul de a zgâria panoul
îl salva de niște influențe
ca niște
oracole în mișcare

…
panoul cu secvențe uriașe
ca un ritual
întotdeauna dincolo
toate indicau
decojirile vârfului până la subteran

…
căutam în nisip
pentru a le remarca
drama mea dintr-o altă viață
straturile lipsă
ca un efect halucinogen
niște atingeri
rebele de la naștere

…
m-am gândit mult
cum să scriu un poem
ceea ce mă uimea
orizontalul
niciodată altfel
sufeream că nu mă pot vedea
din afara
propriului joc de oglinzi




ars poetica

am scris cuvinte
ca să-mi pot abandona
înțelesul
numai așa
m-am putut strivi
până la capăt
ca într-un ritual
unde fiecare strivire
e o nouă
plecare