Sâmbătă, 25 noiembrie 2006, la ora 14.00, Cenaclul Agonia va continua în același decor al „artei boierești”. Invitatul special din această sâmbătă va fi… Șerban Axinte, care își lansează volumul său de poezii, Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut (Editura Vinea), sâmbătă la ora 14.00, Târgul de Carte “Gaudeamus”, volum ce va fi prezentat la ora 16.00 și în Cenaclul nostru de către Cosmin Dragomir și Paul Bogdan.

Întâlnirea va fi moderată – cu vot editorial unanim - tot de Felix Nicolau, iar cronica cenaclului va fi scrisă de Raul Huluban sau/și Traian Rotărescu.

Autorii care se vor supune criticii, cronicii și chiar fotografierilor vor fi: Andrei Ruse, care s-a bucurat deja de prima experiență a lecturii în Cenaclu și dorește... RA reloaded, și Mihai Tița, care ne va permite să re-deschidem poezia iubirii, fără să evite a scrie despre sentiment și fără să ignore, totodată, rațiunea, într-un echilibru aproape stabil în discurs.

Dar să lăsăm să vorbească textele autorilor, noi ne vom pregăti instrumentele de analiză și vă așteptăm impresiile, comentariile, părerile în spațiul alocat comentariilor, sau pe adresa [email protected], dar mai ales sâmbătă, cu noi, la Cafe Deko.

Tot pe aceeași adresă puteți trimite textele dumneavoastră care vor fi prezentate în următoarele ediții ale cenaclului.


***

Mihai Tița



[titlu]

raluca
mi-am dat seama că
poezia mea nu are titlu
păsările uneori nu mai zboară și
se odihnesc în iarbă
dumnezeu parcă ține tot ce e mai bun pentru sfîrșit
cuvintele ne vor lăsa în pace la un moment dat și
nu va mai trebui să
încerc să-ți spun
te iubesc



[afterglow]

poate că n-ai să pleci și
copilul nostru care încă ne așteaptă
va zîmbi într-o zi fără bani
iar îți spun pe nume
raluca
și îmi car cuvintele ca pe o cruce de trandafiri
trăiesc în inerția ta luminoasă
și poate că




[Mangalia]

vara asta
apusul ne-a surprins
într-o zi pe podul de la Mangalia
tu cu dorul de maică-ta
eu ars de soare pe tălpi
(un soare crîncen între niște nori aiurea)
seara aia s-a terminat
fără cuvinte în plus
iar noi doi eram
atît de speriați să nu pierdem momentul
(acum îmi dau seama)
încît am adormit
fără să facem dragoste



[supermarket]

am fost la supermarket
să-ți cumperi un pulover
dar multă vreme ne-am uitat la frigidere
îmi plac la nebunie lucrurile menite să
păstreze carne fragedă
am ieșit din magazinul plin
de plastic și pămînt
cu o pungă de orez pentru maică-ta și
o sticlă de apă fără să ne facem griji
în privința zilei de mîine




[IMGB]

trebuia să mă văd cu tine
abia peste o oră
așa că am intrat la metrou
să mă plimb pe sub oameni
am ajuns la imgb doar eu
din tot orașul
aici zăpada supraviețuiește
Chris Rea parcă își trage gulerul la palton și
fumează alături de mine
pe scaunele roșii
I'm standing by a river
but the water doesn't flow
metroul meu a deschis ușile toate
doar pentru mine
m-a anunțat ce stație urmează și
m-a lăsat să rîd singur fără să îl jenez
metroul meu însă începea să se umple iarăși cu oameni




[can we..?]

m-am trezit devreme
toate sînt la locul lor
nici măcar patul nu m-a dus
în altă cameră
primesc un mesaj
de la tine:
a zis mama
să nu mă iei în seamă
+
așa că
mă urc pe trotuarul rulant
aștept un prieten din sens opus
fără niciun rost aparent
vreau
să
mă
simt
în siguranță
mă așez lîngă tnb
central
în ruine
plin de nisipul care mă obsedează
încă din copilărie
vroiam să fiu un marinar
care nu se lasă salvat
printre pești de aur de plastic
+
mother why can't we just rewind?
+
mă întorc
spre casa noastră
adun ultimele lucruri
lăsate de tine într-un oraș de căcat
unde copii sunt ținuți captivi
în hoteluri cu stele

de cîtă ură or mai avea nevoie
oamenii
ca să se autodistrugă?
+
te iubesc
e prima și
ultima oară cînd ți-o spun
ca să ții minte




[poezie caldă]

atunci cînd sînt trist
părinții mei încearcă
să facă dragoste
la ei în cameră
eu sînt doar în sufragerie
unde este întuneric
atunci cînd sînt trist
am impresia că nu m-am schimbat deloc
chiar dacă tu așa îmi spui
+
nu putem scăpa de aici din cauza uitării
atunci cînd sînt trist
picioarele mele se dezbracă
amorțite se întorc spre mine și
mă îmbrățișez




[visele nu înseamnă nimic]

într-o dimineață
m-am trezit
singur în patul tău
visasem o fostă iubită
făceai mîncare
eu stăteam la fereastră și
nu știam de unde vine soarele
la tine în curte
*
te-am sunat să ne întîlnim
mi-ai spus că ai trei farfurii de spălat
fiecare cu o gaură în mijloc și
că nu știi dacă
apoi toată ziua
am așteptat ca fraierul
să vină mîine cînd am să te sun și
poate o să ai mai mult
chef de mine
*
cînd maică-mea a plîns
și tu ai luat-o în brațe
eu m-am născut iar
de data asta fără frică
*
viața este un fel de femeie care
nu vrea să-ți spună
dacă e virgină sau nu
*
am atîtea lumi pe cap
încît nu pot să stau drept



***


Andrei Ruse




• rolex

o să-mi iau un ceas pe comandă

cu orele mai mari
și zilele puțin călduroase

un rolex personalizat
care să mă întoarcă la ce amintire vreau
în brațele oricui
și să mă aducă înapoi
ca și cum aș fuma un joint de dimineață

să am rotițe pentru a fi copil
rotițe pentru îmbătrânire prematură

și butoane ca tu să crezi
toate secundele pe care eu le număr
în direcții aiurea
și anotimpuri ciudate

să-mi arate cât și unde pierd timp
și mai ales
cât mai am


• ...

uneori
dimineața înainte să plec
las luminile aprinse
în cameră
pe hol
în baie

/ atunci când mă întorc
să am impresia că cineva
e acasă





• popcorn

frumusețea poate sta
sub sânul unei țigănci care alăptează
într-un troleu
sufocat de oameni plictisitori
întorcându-se goi acasă
idei mărunte
planuri
și alte lucruri foarte importante pentru umanitate

m-am simțit vinovat
că m-am excitat din cauza ei
/ dar atât am putut să fac

sfârcul ei groaznic
brun
muls de un copil minunat
se mărea cu cât îl priveam / obsedat
se umfla în tot felul de forme ciudate

și se-auzea ca floricelele de porumb
făcute acasă
pocnind în tuci
de nerăbdare sau de durere


• ...

peste tot terase unde se pariază posibilități
/ destine

plouă cu J.B uneori
mai ales seara
când singurul tramvai
cu o singură ușă
un singur loc
și un singur călător
se retrage la hollywood





• vs. Labiș

mi-am îngropat câinele azi

nu m-am grăbit
m-am dus la 5 la non stop să-mi iau un kent
pe stradă nu era nimeni
primul tramvai se târa din depou și mirosea a fier
semafoarele mergeau degeaba

prietenul meu zăcea liniștit
aproape zâmbea
era atât de țeapăn că-mi tremurau mie dinții de viață
și-mi doream să-i miros moartea
dar era prea frig
și abia-mi simțeam aburii respirației sau fumul
pe față

l-am tras în spatele curții cum aș fi cărat un bețiv
într-un loc unde să-i fie bine

am luat lopata / mi-am aprins o țigară
și-am început să sap
să-i povestesc tot felul de lucruri neinteresante
ca să nu se plictisească

toți dormeau
și eu intram adânc în pământ
dacă mă opream să-mi șterg transpirația de pe frunte
simțeam că prind rădăcini
iar prietenul meu mi-era tot mai străin
și nu m-ajuta cu nimic

mă tot întrebam dacă așa cuminte o să fiu și eu
când îmi vor săpa groapa
și prividu-l
liniștea lui era mai puternică decât fericirea
sau orice răspuns de care voi avea nevoie cu disperare

nu știam niciun ritual
niciun obicei de-al nostru
l-am tras în groapă ca pe-un obiect vechi
la care ai ținut odată și când îl arunci în coș
ai totuși grijă să nu se spargă sau să se zgârie pe undeva

l-am așezat bine
să nu fie înghesuit
mi-am aprins altă țigară
și-am început s-arunc pământul înapoi





• ex.love

fostele iubite
arată toate ca niște blocuri comuniste
apartamente îngrămădite unele în altele
pline de graffitiuri ieftine
neinteresante
/ idei peste idei
și nicio dorință vie
care să pâlpâie
sau să miroasă a ceva
niciun mușchi încordat
sau măcar o furnicătură
chiar și degetul mic e complet relaxat
sau mort

toate pozele lor sau întâlnirile întâmplătoare
sunt un fel de țintirim
pe care nu-l vizitează nimeni
nici măcar de sâmbăta morților
sau la post-aniversări oricum uitate

dacă s-ar aduna toate
ar fi
un muzeu de exponate diverse
împăiate
mirosind puternic a naftalină de după geam
bilet ieftin și cu reducere pentru bărbați dotați




• despre jos #1

articulez în cap vocale
le țip
le răcnesc
până când nu mai aud nimic afară

mă concentrez pe durere
ca pe ultimul lucru pe care îl simt respirând

și ruperea din mine chiar gâfâie
/ transpiră
tot ce iubesc devine un străin
care mă urmărește obsedat

de ce și cum am ajuns aici ?
care aici ?
atât de fragil
încât îmi urăsc fiecare por
care pute a vină fără cauză
and more and more nonsense

gândul că voi pleca iar dimineața
din alt dormitor
al altei tâmpite
și același gust de pământ printre dinți
mă salvează

fiecare loc devine un sanatoriu
de unde vreau să plec
și plec




• c.ocaine #7

să nu jucăm șah azi, să jucăm table
să ne învârtim soarta pe numere
pe degete
să alergăm timpul dintr-o parte a mesei la cealaltă
până moartea va paria pe unul dintre noi
o miză riscantă
o bere ieftină și-o gagică de-o noapte cu care te voi înșela

doar tu și eu
în mijlocul parcului
o masă de lemn de cireș vechi
cu un singur picior
două scaune joase
să stăm aplecați unul spre celălalt
să ne doară puțin spatele
să ne uităm unul la altul
fix
să ne dorim o clipă și să nu ne putem avea

totul e decisiv oricând
orice regret ne poate da de gol
și doar unul dintre noi se va ridica

asta-i viața și moartea în ochii noștri plângăcioși
că nu ne-am iubit destul
că n-am făcut copii
și n-am stat să ne gândim ce nume să le punem



• ...

trecutul se răsucește odată cu cheia

casa rămâne
cu jaluzelele trase
ferestrele sigilate
uși din fostul proiect blocate cu scânduri

ultimul lucru viu
un mic panou de lemn, în cădere
For Sale




• all you need is love

dacă azi tatăl tău te va lovi să nu încerci să uiți sau să ierți
nici chiar să înțelegi
- este mica și umila ta copilărie -
toată vina o vei găsi aici
în iepurașul de pluș cu urechea ruptă din care vei deveni surd
în pistolașul cu bile cumpărat ieri de la târg pe care ți-l vei lipi de tâmple
pentru că ți-o doreai pe maică-ta de la prima poveste citită seara
înainte să-ți iei păpușile în brațe și să le violezi

vezi, om mic cu șobolani și lupi ?
ai tot timpul să găsești motive pentru
schimbarea de sex de mai târziu