Am vizionat de curând, un film neobișnuit, “I am Dina”. Vă scriu despre filmul acesta ca să îmi potolesc impresiile contradictorii și să verific dacă asupra dumneavoastră va avea același efect.
Din raft, am ales o melodramă a regizorului danez Ole Bornedal, produsă de Nordisk Danemarca în colaborare cu Northern Lights (Norvegia), Felicia Film (Suedia), ApolloMedia și Gemini Film (Germania) și Mandarin Film (Franța). Știam că filmul este bazat pe romanul Dinas Bok (Cartea Dinei), prima parte a trilogiei scrisă în 1989 de poetul și romancierul norvegian Herbjorg Wassmo, și că acțiunea se plasează temporal în anul 1860 și spațial undeva în Scandinavia. Nu cunoșteam decât un singur artist din distribuție, pe Gerard Depardieu. Urma să țin minte un nume de care se va mai auzi cu siguranță, Maria Bonnevie.
Mă pregăteam de un film ușor, poate chiar plicticos. Nicidecum nu bănuiam că ceea ce urma să văd nu se va înscrie în ceea ce numim “film de epocă”. După primele secvențe, costumele personajelor sau alte aspecte ce ar fi indicat secolul 19, au trecut pe ultimul plan și am văzut, cu mirare, cum o femeie poate fi la fel de lipsită de scrupule în afaceri și abuzivă în viața sentimentală și conjugală, precum un bărbat al vremurilor moderne. Spre deosebire de alte filme, a căror acțiune și intrigă cresc gradat în intensitate și tensiune, ca să se finalizeze apocaliptic, “I am Dina”, s-a năpustit pur și simplu asupra mea, m-a apucat de guler și m-a zguduit în rafale repetate până la sfârșitul filmului.
Pe Dina, ne este dat s-o cunoaștem în ultimul moment fericit al vieții ei, încercând apoi să își adapteze lumea la propriile angoase și năzuințe. Astfel, filmul debutează cu imaginea unei fetițe nevinovate ce își pierde mama în chinuri groaznice, accident de care este responsabilă fără intenție și de care este invinuită nerostit, de tatăl său. Această întâmplare tragică își va pune amprenta asupra vieții sale emoționale și Dina crește privată de afecțiunea tatălui, devenind o tânără cu un temperament impetuos, aproape sălbatec, rol admirabil interpretat de Maria Bonnevie, a cărei umanizare și integrare în societate se produce dificil, întreaga sa existență fiind dominată de spaima de a nu fi părăsită de cei dragi, decât în favoarea morții. Din acest motiv, cei ce vor cuteza a o dezamăgi vor trebui să sfârșească prin a părăsi, indirect ajutați sau direct împinși, lumea celor vii.
Filmul a fost turnat pe o insulă izolată, Kjerrinkoy, situată aproape de cercul polar, în plină vară, când lumina soarelui este vizibilă 24 de ore zilnic, ceea ce a îngreunat sarcina directorului de imagine al filmului, Dan Laustsent, care își propusese să folosească tonuri întunecate, crepusculare, care să sporească dramatismul scenelor și să creeze o atmosferă apăsătoare, de mizerie și disperare. Lucru greu de realizat pe o insulă a cărei peisaj este dominat de verde crud și albastru senin, într-o lumină solară variind permanent ca intensitate. Mai mult, vremea trecea neașteptat prin cele patru anotimpuri, în decursul unei singura zi! Astfel, în timp ce-l filmau pe Gerard Depardieu, cu o scenă foarte importantă, a început din senin să ningă!
Așadar, cel mai scump film vreodată realizat în țările scandinave, “I am Dina”, nu este nicidecum un film fantastic despre o femeie cu puteri paranormale, activate ca urmare a unui eveniment șocant din copilărie, ci este povestea unei femei ce reușește să supraviețuiască în “a man’s world”, supunând și epuizând subiectele afecțiunii sale ieșite din comun, într-o manieră mai aproape de psihologia vremurilor moderne decât a secolului 19. Deși nu este un film american, are scene de acțiune năucitoare și sexualitate picantă. Să nu vă așteptați să aibă și happy end! De fapt, despre finalul filmului, nici acum nu știu de ce parte a fericirii este. Aștept cu interes sentința voastră!