Fie și numai pentru a-l asculta pe Andrei Pleșu cum își justifică apariția unei cărți despre obscenitate, după ce în toamnă, la Gaudeamus, își lansa culegerea de prelegeri despre îngeri, și tot merită să mergi și anul acesta la Bookarest-ul de la etajele trei și patru ale Teatrului Național. Chiar atunci cînd Gabriel Liiceanu îl asemuia pe bunul său prieten cu marele Caragiale, Pleșu se răcorea cu un pahar de apă minerală turnat de unul dintre organizatori. „Monșer! te superi dacă te-oi ruga pentru un pahar de apă?... Teribil mi-e de sete!” pare să-i fi spus filosoful și cine ar fi putut avea inima să-l refuze? „Obscenitatea publică” este o culegere din publicistica răspîndită prin Dilema, Plai cu Boi, Dilema Veche sau Jurnalul Național. Fermecătoare ca orice carte a lui Andrei Pleșu, editată de Humanitas-ul lui Gabriel Liiceanu.

Ileana Mălăncioiu însoțită de Vlad Zografi, Radu Bogdan felicitîndu-l pe Andrei Pleșu, Octavian Paler dînd autografe pe o „Autobiografie într-o oglindă spartă”, Nicolae Manolescu scrutînd mulțimea în căutarea familiei...

„Blazoanele anatomiei feminine – Poeți francezi ai Renașterii în traducerea lui Șerban Foarță”, apărută la aceeași editură Humanitas, este așa cum spunea și Ioana Pârvulescu una dintre cele mai frumoase cărți din ultima vreme. Șerban Foarță tălmăcește într-o impecabilă limbă românească bijuterii literare ale Evului Mediu, compunînd un adevărat atlas al frumuseții feminine. Condițiile grafice deosebite în care a fost tipărită cartea se adaugă bucuriei cititorului, ascuțindu-i simțurile și îndemnîndu-l să o ocrotească ca pe o femeie. Este o carte care trebuie nu doar citită, ci mîngîiată, adulmecată și hrănită cu dragoste bibliofilă.

Ca și eleganta „Arta seducției”, antologia poetei Floarea Þuțuianu apărută încă din 2002 la Editura Vinea, dar pe care abia acum am reușit s-o aduc în bibliotecă. Tot la Vinea, publică poezie de cea mai bună calitate Vasile Gârneț (Cîmpia Borges), Lidia Lazu (Balansoarul Umbrei), Leo Butnaru (Sfinxul itinerant), Dumitru Crudu (Poooooooooate). Colecția de ediții definitive întregește profilul unei instituții de poezie contemporană românească. Directorul Nicolae Þone și redactorul șef Ion Lazu (prezent la tîrg cu romanul autobiografic „Veneticii”), doi oameni de cultură adevărată. Tot aici este găzduit și Iulian Tănase cu „Sora exactă” de la Editura Icare.

Horia Roman Patapievici mereu tînăr, Constanța Buzea trăindu-și „netrăitele”, Mihai Șora și cei 88 de ani ai săi (o parte i-a lăsat acasă, arată de cel mult 70), Barbu Cioculescu și Romul Munteanu, senectuțe și rafinament...

Editura optzeciștilor, Paralela 45 care trece literar prin Pitești, a avut din nou o prezență impunătoare prin numărul și calitatea aparițiilor. Antologia din poezia lui Matei Vișniec (Orașul cu un singur locuitor), unul dintre cei mai mari dramaturgi europeni, dar și un poet remarcabil. Volume mai vechi din creația lui Gheorghe Iova (Călare pe mușcătură) sau Marius Oprea (Solo de tamburină), literatură străină. Atrași de toate acestea Stelian Tănase, precum și o echipă de filmare de la TVR, singura pe care am văzut-o. Vizavi, cărți-perne pe rafturile Observatorului Cultural. Și un poster al facultății de Litere: Numele mari se formează cu litere.

Florin Iaru alături de delicata Denisa Comănescu, Tudor Octavian la Curtea Veche, Marin Moraru și bonomia sa, Pavel Șușară admirînd arta expozanților, Mihai Stănescu și fiica lui Daiana prezentă în celebrele fotografii de la vîrste diferite și purtînd aceeași rochie. Ultima nu a mai fost făcută la Neptun-Olimp, ci la Londra și o înfățișează gravidă. Alături, rochia sfîșiată...

Anul acesta, tîrgul și-a scos capul și pe fereastra terasei „La Motoare”, unde standurile de cărți și obiecte de artă, anticariatele, se simțeau ca la ele acasă. L-am zărit pe Alexandru Condeescu și cred că i-ar fi plăcut pentru Muzeul Literaturii pe care îl conduce vechea mașină de scris expusă acolo. Trecerea spre ediția de anul viitor a făcut-o Editura Economică, prin oferta generoasă de cărți la prețul de un leu greu.

Au lipsit oamenii politici (irealități cum îi numea Andrei Pleșu), în ciuda faptului că intrarea a fost gratuită. Un semn că un public educat, așa cum este cel care participă la un salon de carte, nu prezintă nici un interes din punct de vedere electoral. Am regretat în schimb absența lui Paul Daian și a trompetei sale. Sper să îi reîntîlnesc în noiembrie la Gaudeamus.