Cel mai popular și în egală măsură cel mai controversat concurs de literatură germană se desfășoară anual în luna iunie la Klagenfurt din Austria. Autori mai mult sau mai puțin cunoscuți citesc în fața unui juriu, constituit din critici literari, lectori de literatură și scriitori consacrați, în prezența unui public numeros în sală și cu cu mult mai mare în fața televizoarelor, lecturile și criticile membrilor juriului fiind transmise în direct de postul de televiziune 3sat.

Râvnitul premiu, decernat în cadrul „Zilelor Literaturii Germane“, poartă numele unei scriitoare foarte renumite din Klagenfurt: „Premiul-Ingeborg-Bachmann“. Anul acesta premiul a fost decernat studentului de medicină Uwe Tellkamp. El a citit povestea lirică „Somnul în ceasuri“ și s-a bucurat nu numai de aprecieri foarte elogioase ale juriului ci și de suma de 22.500 de Euro.

În ultimii cinci ani spectacolul literar din Klagenfurt a fost deschis de o „Cuvântare despre Literatură“. Anul acesta cuvântarea a fost ținută de autoarea berlineză Herta Müller care s-a născut în anul 1953 în satul bănățean Nițchidorf și și-a absolvit studiile de filologie (română – germană) la Timișoara, fiind la ora actuală una din cele mai cunoscute scriitoare de limbă germană. Textul ei poartă titlul „Utilizarea străzilor subțiri“ și se ocupă în mod reflexiv cu procesele de naștere complexe a operelor proprii.

Tematica creațiilor mülleriene își trage seva din controlul exercitat deopotrivă de statul totalitar și de comunitatea sătească asupra individului, control care poate să împingă un spirit critic la marginea societății (sătești & statale). Herta Müller a devenit deja în anul 1981 un personaj literar foarte controversat în rândul șvabilor bănățeni, când i-a apărut în ziarul timișorean de limba germană NEUE BANATER ZEITUNG textul social-critic „Baia șvăbească“.

Scriitoarea cu origini bănățene a rămas până astăzi traumatizată de interogatoriile securiste și de calomniile șvăbești. La Klagenfurt Herta Müller a împărtășit auditoriului: „Așa numiții compatrioți din Banat m-au acuzat de necinstirea căminului, m-au numit curvă și vrăjitoare, Securitatea m-a declarat dușman de stat. Ambele părți au asmuțit împotriva mea, au lucrat mână în mână, chiar dacă nu o știau. Nu le-au trebuit acorduri, fiindcă aveau aceleași motive: urau precizia. În privința ambelor atacuri m-am gândit: prin aceea că se opun, recunosc că se regăsesc în propozițiile (mele). Se dezlănțuie fiindcă nu vor să se accepte cum sunt, dar dacă nu erau așa, nu posedau furia pentru a se dezlănțui.“

Se pare că satul șvăbesc și dictatura comunistă, ambii din România, vor rămâne și în continuare principalele izvoare de inspirație pentru scrierile Hertei Müller, cu toate că și una și alta au dispărut demult din peisajul geografic și social-politic al acestei țări din sudestul Europei.

Ceea ce va rămâne vor fi discuțiile pro și contra manifestației literare de la Klagenfurt. Câștigătoarea concursului din anul 1990 și fosta membră a juriului, Birgit Vanderbeke, își justifică părăsirea locului de juror cu respingerea candidatului prezentat de ea pentru concursul anului trecut de ceilalți membrii ai juriului. (La concurs se poate prezenta numai cine a fost invitat de un juror.) Favoritul ei a fost un scriitor român, al cărui nume însă nu l-a dezvăluit într-un interviu cu revista „Brigitte“. Vanderbeke îi acuză pe foștii ei colegi din juriul anului 2003 de lipsă de „argumentații literar-critice convingătoare“.

În schimb Iris Radisch, actuala președintă a juriului pentru „Premiul-Ingeborg-Bachmann“, e convinsă de importanța acestui spectacol literar sui generis:
„Klagenfurt, cu toate neajunsurile sale, ar trebui pus sub protecția legii de ocrotire a speciilor rare. Nicăieri există ceva asemănător.“