„Nu am avut un premergător care să mă fi influențat, ci m-am inspirat din situația pe dos care există în țară. Am pornit din politic, social și treptat am ajuns la literatură, artă, filosofie, chiar știință.
Prin experimente bazate pe contradicții s-au adus termeni noi în literatură, artă, filosofie, știință, chiar și noi proceduri, metode, algoritmi de creație.
Pașii de început
Pe 10 decembrie 1954, în Bălcești (Vâlcea) venea pe lume Florentin Smarandache, cel care, peste aproape o jumătate de veac, are să devină pentru străinătate unul dintre cei mai cunoscuți români din domeniul literaturii, matematicii și fizicii. A absolvit Școala Generală din Bălcești (1961-1969), apoi Liceul Pedagogic (1969-1972 la Craiova, continuând la Râmnicu Vâlcea, 1972-1974) și Facultatea de Științe, secția informatică, a Universității din Craiova (1975-1979) ca șef de promoție. Obține doctoratul în matematică (Teoria Numerelor) la Universitatea de Stat din Chișinău (1995-1997). În Statele Unite ale Americii urmează studii de perfecționare în matematică, informatică și educație la Arizona State University - Tempe (1991), Pima Community College - Tucson (1995), University of Phoenix - Tucson (1996). Tot în S.U.A. obține și un masterat în informatică. Continuă cu studii postdoctorale la New Mexico State University - Las Cruces (1998), University of New Mexico - Gallup (1998, 1999), National Science Foundation (Chautauqua Program, University of Texas, Austin) (1999) și Los Alamos National Laboratory (Educational Networking Support Program) - Gallup (1999).
Un tânăr neliniștit
Cel puțin până acum, Florentin și-a trăit viața ca un leu. Nu s-a împăcat niciodată cu jumătățile de măsură. A pregătit și selecționat echipa elevilor marocani pentru Olimpiada Internațională de Matematică din Paris (1983). A fost programator la Întreprinderea de Utilaj Greu din Craiova (1979-1981), apoi profesor de matematică la Liceul „Petrache Poenaru“ din Bălcești (1981-1982). În perioada 1982-1984 este profesor cooperant în Maroc, unde predă matematicile în limba franceză („Lycée Sidi El Hassan Lyoussi“ din Sefrou). Revine în țară, continuând activitatea didactică: profesor la Liceul „Nicolae Bălcescu“ din Craiova (1984-1985), profesor la Școala Generală din Dragotești, Dolj (1985-1986). În anul 1986 nu i se acordă viza de ieșire din țară pentru a participa la Congresul Internațional al Matematicienilor de la Universitatea din Berkeley (California) și face greva foamei, un gest ieșit din comun la vremea respectivă. Ba, mai mult, publică și o scrisoare de protest în „Notices of the American Mathematical Society“ (Providence, RI) în care solicită libertatea de circulație a oamenilor de știință. De soarta sa se va interesa dr. Olof G. Tandberg, secretar la Academia de Științe din Suedia, care îi va telefona din București. În perioada anilor 1986-1988, povestește Florentin în mesajele electronice pe care mi le-a trimis, Inspectoratul Școlar Județean Dolj nu-i va mai acorda post, din motive politice, fiind obligat să supraviețuiască din meditații. Ulterior va fi profesor la Școala Generală nr. 32 din Craiova (1988). În toamna anului 1988 obține cu greutate un pașaport de turist pentru Bulgaria. Va fi pentru el un pas uriaș. De aici va trece în Turcia, unde va cere azil politic. A fost deținut în lagărele de refugiați din Istanbul și Ankara (1988-1990). Ajuns în Statele Unite ale Americii, va lucra ca inginer de software la corporația Honeywell în Phoenix (Arizona), specializată în calculatoare (1990-1995), și la Pima Community College din Tucson (1995-1997), ca profesor adjunct de matematică. Din 1997 este asistent universitar de matematică la University of New Mexico în Gallup. În 2003 devine conferențiar universitar.
Teoreticianul
A generalizat logicile fuzzy, intuitivă, paraconsistentă, multi-valentă și logica dialetheistă la „logica neutrosofică“ (în „Dictionary of Computing“ de Denis Howe numită și „Logica Smarandache“). În mod similar a generalizat mulțimea fuzzy la „mulțime neutrosofică“. A propus extinderea probabilităților clasice și imprecise la „probabilitate neutrosofică“, ca un vector tridimensional ale cărui componente sunt submulțimi ale intervalului ne-standard ]-0, 1+[. Din anul 2002, împreună cu dr. Jean Dezert de la Office National de Recherches Aeronautiques din Paris, se ocupă de fuziunea informației, extinzând Teoria Dempster-Shafer la o nouă teorie de fuzionare a informației plauzibile și paradoxiste (numită Teoria Dezert-Smarandache). În fizică a emis ipoteza că nu există nici o barieră a vitezei în univers, adică viteza poate fi infinită (Ipoteza Smarandache în „Dictionary of Physics“ de Eric Weisstein). În filozofie a introdus conceptul de „neutrosofie“, ca o generalizare a dialecticii lui Hegel, care stă la baza cercetărilor sale în matematică și economie, precum „logica neutrosofică“, „mulțime neutrosofică“, „probabilitate neutrosofică“, „statistica neutrosofică“.
Avangardistul
„Paradoxismul“, îmi scria Florentin, „este o mișcare internațională de avangardă în literatură, artă, filosofie, chiar și știință, bazată pe folosirea excesivă de antiteze, antinomii, contradicții, oximorone, parabole, paradoxuri în creație, urmărind lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii, în special creație în contra-timp, contra-sens. Paradoxismul a pornit ca un protest antitotalitar împotriva unei societăți închise, România anilor 1980, unde întreaga cultură era manipulată de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalți, nu puteam publica aproape nimic. Și-atunci am zis: hai să facem literatură... fără a face literatură! Să scriem... fără să scriem nimic“.
Florentin Smarandache a introdus „distihul paradoxist“, „distihul tautologic“, „distihul dual“. Experimente literare a realizat și în drama sa „Patria de Animale“, unde nu există nici un dialog, iar în „O Lume Întoarsă pe Dos“ scenele sunt permutate, dând naștere la un miliard de miliarde de piese de teatru distincte! Piesele lui s-au jucat în România (Teatrul „I.D. Sârbu“ din Petroșani, Teatrul „Thespis“ din Timișoara), Germania (la Karlsruhe) și Maroc (la Casablanca, unde „Patria de Animale“ a obținut Premiul Special al Juriului Internațional).
La bibliotecile de la Arizona State University din Tempe și University of Texas din Austin există două colecții speciale denumite „The Florentin Smarandache Papers“, care cuprind manuscrise, reviste, cărți, fotografii, casete, videocasete privind activitatea creativă a lui Florentin Smarandache. De altfel, el este un autor prolific, coautor și editor a 62 de cărți și 87 de articole și note în matematică (teoria numerelor, geometrie neeuclidiană, logică), fizică, filozofie, literatură (poeme, nuvele, povestiri, un roman, piese de teatru, eseuri, traduceri, interviuri), rebus (careuri, enigmistică) și artă (experimente în desene, picturi, colaje, fotografii, artă pe computer) în română, franceză și engleză.
Recunoaștere
Florentin Smarandache este membru al următoarelor organizații: Societatea de Științe Matematice din România (1980); Mathematical Association of America (1983-1990); American Mathematical Society (1992); Academia Oamenilor de Știință Români (1993); A.R.A. (1999); Poetry Society of America; Uniunea Scriitorilor Români; International Poets Academy (India); La Société Les Amis de la Poésie (Franța); Association „La Licorne“ (Franța); Académie Francophone (Franța); Societatea Română de Haiku; Academy of American Poets; Modern Languages Association (S.U.A.); Centre d’Études et de Recherches Poétiques Aquitaines (Franța); International Writers and Artist Association (USA); World Union of Free Romanians (Anglia); Free Romanian Writer Association (Franța); World Academy of Arts and Culture (SUA); Liga Culturală Oltenia; East and West Literary Foundation (SUA); World Poetry Society (India); World Poetry Research Institute (Coreea de Sud); Societatea „Mihai Eminescu“ (Australia). De asemenea, este referent la Zentralblatt für Mathematik (Germania, 1985). A obținut 16 premii literare, dintre care amintim: Premiul special la proză, Concursul Național „Marin Preda“, Alexandria (1982); International Eminent Poet, Madras, (India, 1991); Diplôme d’Honneur en poésie fantaisiste, L’Académie des Lettres et des Arts du Périgord, (Franța, 1992); Grand Prix, 4~ Edizione del Premio Internazionale di Poesia e di Narrativa Goccia di Luna, Bastremoli (Italia, 1993); Premiul „Podul lui Traian“, la Festivalul Internațional „Drumuri de spice“, Uzdin (Iugoslavia, 2000).


Protest mut
„Să scriem… fără să scriem nimic“, spune Florentin. „Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei păsări‘, de pildă, reprezenta un «poem natural», care nu mai era nevoie să-l scrii, fiind mai palpabil și perceptibil decât niște semne așternute pe hârtie, care, în fond, ar fi constituit un «poem artificial»: deformat, rezultat printr-o traducere de către observant a observatului, iar orice traducere falsifică într-o anumită măsură. ‘Mașinile uruind pe străzi’ era un «poem citadin“, ‘țăranii cosind’ - un «poem semănătorist», ‘visul cu ochi deschiși’ un «poem suprarealist», ‘vorbirea în dodii’ un «poem dadaist», ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un «poem lettrist», ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme’ un «poem postmodernist» (inter-textualism). O clasificare pe verticală «poem vizual”, «poem sonor», «poem olfactiv», «poem gustativ», «poem tactil». Altă clasificare în diagonală: «poem fenomen (al naturii) », «poem stare sufletească», «poem obiect/lucru». În pictură, sculptura analog - toate existau în natură, de-a gata. Deci, un protest mut am făcut!“ - concluzionează Florentin.
Distihul paradoxist este format din două versuri, antitetice unul altuia, dar care împreună se contopesc în-tr-un întreg definind (sau făcând legătură cu) titlul. Dar iată și câteva distihuri paradoxiste cu semnătura lui Florentin Smarandache: Soluție S-a rezolvat/„Nu se poate“; Bir De unde n-ai/De-acolo să dai; Fleț Fură de la el/Și dă la alții; Ateu Credincios/În necredința sa; Leneș Când se scoală/Se culcă pe-o ureche; In-trus Invitat/Neinvitat; Pasiune Am iubit-o/Cu o pasiune nebună; Îndoctrinat/I se bagă-n cap de mic/Că el n-are cap.



Paradoxalul Smarandache
Florentin s-a făcut cunoscut în domeniul teoriei analitice a numerelor cu noțiuni care-i poartă numele, și anume: Funcții Smarandache, Secvențe Smarandache, Constante Smarandache, Paradoxuri Smarandache, acestea fiind incluse și în „CRC Concise Encyclopedia of Mathematics“ (1998) tipărită în America, datorită cărora s-a bucurat de o anumită popularitate internațională, deoarece matematicieni români, dar și străini din S.U.A., Canada, Japonia, Brazilia, Franța, China, Bangladesh, Italia, Bulgaria, Spania, Suedia, Australia, Rusia, Cehia, Olanda, Chile, India și Ungaria au scris 29 de cărți și câteva sute de articole, note și probleme propuse despre aceste noțiuni. Lucrările sale au fost periodic publicate de către Universitatea din Craiova împreună cu American Research Press sub forma unei reviste anuale - „Smarandache Function Journal“, ISSN 1053-4792, Vol. 1-6 (1990-1995), și „Smarandache Notions Journal“, ISSN 1084-2810, Vol. 7-11 (1996-). În 1997, la Universitatea din Craiova s-a organizat Prima Conferință Internațională asupra noțiunilor de tip Smarandache în Teoria Numerelor, cu participarea unor cercetători din țară, dar și din Suedia, Franța, Rusia și Spania.

Agenda nr. 3/17 ianuarie 2004, Timișoara