O anumită muzică poate îmbolnăvi. Un alt gen muzical poate vindeca. Muzica lui Gheorghe Iovu face bine sufletelor, fie ele sănătoase, ori bolnave. Și în timp ce unii fac averi uriașe zăpăcind mințile tinerilor cu o muzică îndoielnică. Gheorghe Iovu este invitat să cânte la biserici, spitale de psihiatrie sau cămine de bătrâni din Timișoara, Karlsruhe, Chicago, Lausanne, Los Angeles etc. Iar de câștigat câștigă atât cât să poată trăi decent.
Primele note
Pe 23 iunie 1952, în orășelul bănățean Deta, vede lumina zilei Gheorghe Iovu, un copil hărăzit să vindece sufletele oamenilor prin muzică. La vârsta de 23 de ani, tânărul Ghiță se înscrie la secțiile de canto și chitară ale Școlii Populare de Artă din Timișoara. În paralel, lucrează într-o meserie de care puțini dintre noi au auzit: scafandru pentru tancuri petroliere. Altfel spus, cu un costum de protecție și cu o mască de gaze pe figură, Ghiță a tot coborât vreme de 31 de ani din viață în rezervoarele de benzină ale “Petrom”-ului până s-a îmbolnăvit și s-a pensionat de boală. Tot în 1975 înființează o formație de muzică ușoară care s-a numit “KIMO”, după inițialele componenților acesteia, și unde a evoluat în calitate de solist vocal și chitarist. Repertoriul lui “KIMO” era format aproape sută la sută din cântece compuse de el. De câteva ori la rând, compozitorul și interpretul Gheorghe Iovu va fi laureat al Festivalului de muzică ușoară “Timișoara, floare rară”. În 1990, și-a cumpărat primul instrument cu clape, o orgă mică. La aceasta a încercat să-și lucreze multe din melodiile pe care le avea în minte și în suflet de mai mulți ani de zile. Abia în 1994 și-a cumpărat un “Roland”, sintetizator de sunet, performant.

De ce, terapeutică ?
De ce, muzică terapeutică? Termenul nu-i aparține lui. Însă răspunsul este limpede : muzica sa este “o muzică ce se apropie de partea sufletească a omului și caută să facă ordine în suflet”. Cel care ascultă creațiile lui Gheorghe Iovu doar ca fond muzical, fiind concentrat la alte lucruri, va ajunge repede la concluzia falsă că piesele seamănă una cu alta, adică un fel de variațiuni pe aceeași temă. Dar cel care se va așeza comod, într-un fotoliu sau într-un pat, va lăsa la o parte grijile cotidiene și se va lăsa pradă sunetelor, va constata după câteva secunde că muzica lui Iovu îl poartă printre astre, îl apropie de ceea ce se numește comuniune cu Universul. După chiar și numai zece minute de ascultare, va constata că i s-a schimbat în (mai) bine atitudinea față de viață, de oameni, de propria sa persoană.

“Nopți în Arizona”
Hotărârea de a se dedica muzicii terapeutice a luat-o după ce a cântat la un moment dat la Colegiul Medicilor din Timișoara și unde l-a avut ca spectator și pe șeful Clinicii de Psihiatrie. Acesta a selectat câțiva pacienți cu forme mai ușoare de afecțiuni psihice cărora Iovu le-a cântat de mai multe ori, iar rezultatele au fost extraordinare. În situații de stres, nevroze, insomnii etc., Iovu le recomandă celor în cauză câte o oră pe zi de muzică realizată de... Iovu, preț de două săptămâni. El însuși se culcă și adoarme ascultând propria sa muzică. Aceeași muzică a scăpat de la moarte și un... filodendron. Cititorii știu, desigur, despre efectul pe care îl are muzica asupra plantelor. În camera de bloc în care compune Iovu există un filodendron. La un moment dat, compozitorul s-a aflat într-un turneu în S.U.A. Când s-a întors acasă, planta sa preferată trăgea să moară, probabil lipsindu-i exact muzica în care crescuse. Iovu i-a interpretat două-trei ore pe zi, câteva zile la rând, o compoziție “născută” pe vremea peregrinărilor sale prin orășelele deșertului american Arizona și care se numește “Nopți în Arizona”. Filodendronul și-a revenit rapid și frunzele au început din nou să-i crească.

Inspirația vine din ceruri
Lui Ghiță, cum îi spun prietenii, îi plac drumețiile, îndeosebi cele pe bicicletă. Nu o dată a fost, de exemplu, cu velocipedul său până la Arad și înapoi în aceeași zi. Însă, în mod evident, cel mai mult îi place să stea în fața sintetizatorului de sunete și să cânte. Când ți se spune că Iovu este compozitor, ți-l închipui stând la un pian, cu o mână plimbându-și degetele pe clape, și cu cealaltă scriind cu patimă notele pe portativ. Nu e decât un clișeu mental rămas de prin filmele de epocă. Astăzi muzica se compune pe calculator. Numai că Iovu nu face nici una, nici alta. El poartă melodiile în minte. Melodiile sale, spune, îi vin parcă de la Dumnezeu, iar el se simte doar un simplu executant, care poate și trebuie să ajute oamenii să-și vindece sufletele

Cazuri și necazuri
Cei mai mulți dintre cei care și-au vindecat sufletul și chiar trupul ascultând muzica lui Iovu preferă să păstreze tăcerea, fiindcă în societatea noastră orice dezechilibru de ordin psihic poate duce ușor la izolarea, total neindicată, a celui în cauză. Sunt însă destui și din cei care își exprimă bucuria și mulțumirile chiar prin mass-media. “Prin muzica d-lui Gheorghe Iovu mi-am găsit pacea și liniștea”, scria în “Formula As” o doamnă din Giarmata, căreia diferitele afecțiuni fizice i-au provocat insomnii. Înființarea Centrului de Meloterapie la Casa Oamenilor de Știință din Timișoara, unic în țară, a fost posibilă și datorită faptului că directorul instituției, aflat la un moment dat aproape de moarte, și-a revenit rapid și grație muzicii lui Iovu. Iar exemplele sunt numeroase.

Un bar unde te vindeci
Gheorghe Iovu cântă live în fiecare joi, de la ora 17, la Casa Universitarilor Timișoara, str. Eminescu nr. 11. Deseori barul, fiindcă acolo se petrec evenimentele, este arhiplin. Și fiindcă intrarea e liberă, la ședințele de meloterapie vin oameni și oameni, cu studii mai puține sau mai multe. La aceasta contribuie poate și faptul că una e să asculți o piesă muzicală pe un casetofon, de pildă, și alta este să urmărești “pe viu” interpretarea acesteia de către însuși compozitorul sau interpretul.
Cei care nu pot să vină până la Timișoara, ori nu au timp să meargă să-l vadă și să-l asculte pe Iovu la C.U.T., au la dispoziție un număr de telefon prin care pot comanda, contra ramburs, audiocasetele și CD-urile sale : 0722-611 872.

Casete și CD-uri
Prima casetă audio semnată Gheorghe Iovu a apărut în 1995, se intitula “Muzică terapeutică” și a fost lansată la magazinul “Muzica” din București. Succesul l-a determinat pe compozitorul timișorean să continue munca de creație, astfel că, un an mai târziu, în 1996, scoate pe piață caseta audio “Ora speranței”. În 1997 urmează cea de-a treia casetă audio, aceasta cuprinzând piese muzicale sub genericul “Ediție specială”. În același an, cu prilejul participării la Conferința Internațională pentru Terapii Complementare din România (ANATECOR) de la Arad, va realiza un prim compact disc, acesta fiind intitulat “Revelație ANATECOR”. “Rază de soare” se va numi caseta audio editată în 1998, an în care le oferă melomanilor și CD-ul “Infoenergetica”. Moartea fiicei sale Diana îl va marca profund pe compozitor, astfel că următoarea casetă audio și următorul CD, purtând același titlu: “Trecerea timpului” vor apărea abia în 2000 și vor fi dedicate memoriei fiicei sale. În 2001 urmează o a doua dubletă de casete și CD-uri cu același titlu: “Trepte de lumină”. Una dintre compozițiile sale va figura, alături de lucrările altor compozitori români din România și străinătate, în CD-ul “Noua Românie”, editat în Statele Unite ale Americii de către “Earhtone Records” din cadrul lui “Sonic Image Records” din West Hollywood. În același an, șocat de evenimentele de la 11 septembrie de la New York și Washington, va edita CD-ul “No more tears”“, dedicat președintelui american George Bush.

Solistul, peste hotare
Despre lansările de audiocasete și CD-uri semnate de Gheorghe Iovu am scris în “Agenda“ încă din 1996. Gheorghe Iovu pare a fi un răsfățat al mass-media, lui fiindu-i deja dedicate pagini întregi în diverse publicații de mare tiraj din România. Cei care și-au vindecat sufletele ascultând muzica lui Iovu nu au ezitat să-i mulțumească inclusiv prin ziare. Vestea doctorului de suflete a ajuns repede și peste hotare. În 2000, Gheorghe Iovu a fost invitat în Statele Unite ale Americii. A cântat la sintetizatorul său de sunete la căminul de bătrâni și la biserica ortodoxă română din Los Angeles, precum și la biserica penticostală din Philadelphia. A cântat la un spital neuropsihiatric din orașul elvețian Lausanne. A făcut furori printre medicii și pacienții spitalului de psihiatrie din orașul german Karlsruhe, localitate înfrățită cu Timișoara. O impresie excelentă a lăsat și melomanilor prezenți într-o seară din 2002 la Centrul Cultural Român din Viena, unde a evoluat în calitate de invitat al Ambasadei României în capitala austriacă. În acest context, trebuie amintite și evoluțiile sale muzicale în cadrul a două manifestări de amploare : Conferința Internațională pentru Terapii Complementare din România - Arad, 1997 și, respectiv, Congresul Internațional de Medicină Complementară - Oradea, 2001 (organizat de către Facultatea de Kinetoterapie din cadrul Universității Oradea).


„Agenda“ nr. 40/5 octombrie 2002, Timișoara