Pe tine te iubesc ca pe o rană,
În care-am fost complice și chirurg,
Pe tine te iubesc ca pe-un amurg,
Sau ca pe-o jefuire de icoană.
Cât apele spre mări încă mai curg
Și ochii stau în cuiburi de sprânceană,
Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană,
Și ca pe-o remușcare de chirurg.
Tu nu ești rana ta, ești rana mea
Atâta doar ca trupul tău o poartă.
Pe tine te iubesc ca pe o poartă
Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra.
Iar restul cât se poate întâmpla
Sunt ciorne la o operă de artă.
Preluată pentru că mi-a plăcut mult din biografia Dianei Slavu.
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests.