agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romānesti - Romanian Poetry

poezii


 

Lorena Popa[passionpourchocolat]

 
 A copia de la o persoana este plagiat. A copia de la mai multe inseamna cercetare. passionpourchocolat

City of Residence: Bradford
Has default language Has default language


Biography Lorena Popa

Personal Webpage Lorena Popa


 
Use this address to access this author page : 

Authorship & Copyright Protection (beta):
 Active compilations of this author::

These are the most recent texts:

All (0)

These are the most recent texts:

Comments:

Texts submited to the virtual library:






Biography Lorena Popa

M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte.
Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu aveam nici o tresarire a faptului in sine. Era caligrafie chinuita, cuvinte agatate disperat pe blancuri si fara nici o noima. Fara o noima a mea. Acum, te-am descoperit. As vrea sa fie celebra aceasta carte, as vrea sa particip cu aceasta creatie la minunate simpozioane de arta si cultura. Sa fie tradusa in cel putin cinci limbi, dar limba mea este de ajuns. Si ceea ce scriu acum este suficient ca sa ma inteleg in continuare. Nu m-am hotarat la un subiect anume, pentru ca m-as speria de studiul aprofundat pe care ar trebui sa-l fac asupra amintirilor mele. Nu vreau sa ma mai intorc la ele. Tot ce am trait vreau sa ramana ingropat in trecut, oricat de frumoase si agitate ar fi fost aceste amintiri. Vreau sa scriu despre ACEST prezent, si despre ACEL viitor. Un viitor care ma asteapta si un prezent care imi este alaturi.
Nici nu stiu cum sa incep. Ar fi banal cu "Era o dimineata insorita de toamna", ar fi un basm daca as incepe cu "A fost odata". Asa ca practic nu voi incepe deloc. Poate ma voi amesteca printre ciudatenii ale limbajului, dar acum chiar nu pot improviza nimic. Pana la urma, o carte ar fi frumos sa inceapa asa cum incepe si viata noastra. Dar de unde incepe ea? De nicaieri. Si se termina tot acolo. Cum pot sti eu cand am existat pentru prima oara? Nu, nu ma refer la reincarnare, nici gand! Ci doar la simpla noastra experienta a priori. Totul are anterioritate si totul se succede. Nimic nu incepe si nimic nu se termina. Doar ceea ce vedem noi pentru prima data poate fi inceputul si ceea ce vedem pentru ultima data, sfarsitul. La fel si aceasta carte. Iata, deja am inceput. Am scris ceva, chiar cand credeam ca nu am pic de imaginatie si chemare. Asa se intampla si cu viata noastra: traim fiecare zi fara sa ne dam seama cum trece, tocmai pentru ca suntem prea ocupati si patrunsi pentru a mai privi inapoi si pentru a realiza cat de mult si cat de multe am lasat in urma.
Eu am lasat multe in urma mea... Oameni, ganduri, idei, vise, iubiri. Insa nimic nu ramane etern acolo. Mereu voi putea sa redescopar alti oameni, sa imi construiesc alte ganduri, sa am alte idei, alte vise si mereu voi putea sa iubesc prin alte iubiri. Iata de ce nu pot stabili cand incepe si cand se termina viata noastra. Mereu ne putem regasi in propriul nostru interior, care poate fi imens, infinit. Asa cum proprietatile fizice spun ca solidele se dilata la calduri foarte mari, asa si un suflet, fie el de neclintit. Cand intalneste o caldura foarte mare, se mareste si treptat stapanul sau incepe sa-l caute. Cateodata il gaseste prea tarziu si-atunci uita sa il mai pretuiasca, uita de zilele cand avea nevoie de el. Cateodata il gaseste prea devreme si se sperie atat de mult de enormitatea lui, incat fuge de propriul sau suflet. Ferice insa de cei ce il gasesc exact atunci cand au nevoie de el! Acesti alesi ai sortii nici macar nu realizeaza peste ce comoara au dat! Este mai mult decat Piatra Filosofala, mai mult decat preschimbarea metalului in aur. Nu e vorba de nici o alchimie, este cea mai nepretuita si mai aproape comoara pe care omul o poate gasi.


poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!