agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-02 | [This text should be read in romana] |
Tănăsescu Nicolae Constantin
a chemat vântul sa spulbere norii de aprilie si mult te-a iubit tu n-ai stiut ai vrut lumina neînceputa neatinsa în drum tipând te-ai separat de taceri probând rochite albe strivind cu îndrazneala botoseilor roz kilometrul zero te-ai întors vreodata acolo? fiindca eu îmi caut motiv sa trec si-ti aud pasii primul mi reusit în game armonice lacrimile de bucurie mugurii de miere si-ti soptesc de fiecare data ca si acum la multi ani Loredana Bulgăr - imaginea preluată din albumul Rada Marin prefă-te că vâsleÈ™ti numară în gând nisipul pescăruÈ™ii ajută văzduhul să zboare căluÈ›ul de lemn încă se leagană se învârte în cerc tot mai cerc ...am obosit tulburând cu pietre undele desenate de copil învăț pasul 1 2 3, 1 2 3 pe umbre de val, început negândit al unei trăiri când tu iÈ›i taci amintirile, ca un nor sub povara libertății lasă nasturii valurilor neîncheiaÈ›i astăzi lasă-le să alunece cu hainele lăbărÈ›ate preÈ› de câteva gânduri să nu mai fie marea-n năruire să poată învăța È™i el...È™i alÈ›ii tăcerea. la multi ani! cu drag, Lore Bogdan Groza urca în primul curcubeu si vino la mine aici e bine, dureros de bine te voi astepta ca o penelopa contemporana cu amintiri înca jilave pe care desfac arome sarate ce leagana… urca în primul curcubeu si vino la mine unde sentimentele s-au regasit spate în spate mai am câteva cute ale primaverilor îndreptate si o îmbratisare de zile mari pentru tine urca în primul curcubeu si vino la mine ce stii tu despre primaveri? am pregatit un dar pentru tine si vântul mi-a fost aliatul mesager. urca-n primul curcubeu si vino la mine… Daniela Luca Curcubeul poemelor tale peste codrii de ani ÃŽntre noduri È™i semne topeÈ™ti zăpezile la fiecare secol È™i ceva acrobat anodin al poemelor frânte prin primăvară olfactivă tu tot pleci uneori toamnă o clipă de liniÈ™te în translucidul ludic să vii cu primul curcubeu din dimineÈ›ile torturate ale unui zbor haÈ™urat trup silabisit de copac visător nici un anotimp presat pe rimelul cu ochi de tei nu poate imobiliza de dor răsărirea pe strada cu colaje a anilor tăi Dumitru Cioaca-Genuneanu Din cauza Codrinei au pierit nu È™tiu câte curcubeee... motto: "Sa-mi vi cu primul curcubeu" (Titlul unui poem-invitaÈ›ie de Codrina VerdeÈ™) săracului curcubeu care zace deÈ™elat eu ii zic că toată vina nu o port eu ci Codrina căci să-mi pun tonajul greu pe el ea m-a ațâțat! Comentariile mele filozofice dupa un mai aprofundat studiu acordat poetesi Codrina VerdeÈ™. Codrina Verdes văzută de un epigramist…eu, un epigramist pățit m-am apropiat cu mare atenÈ›ie... motto: "atat de cald deschide-ti fereastra deschideti-mi si camasa sau mai bine desfaceti cumva sufletul statuii pe langa care trec zilnic" ("Intre noduri si semne") pe-afară Codrina noastră e calmă ca un ocean dar de te uiÈ›i pe fereastră înlauntru... ce vulcan! aÈ™a reuÈ™ind să găsesc în unele poeme lucruri care ar putea sa-mi îndulceasca viaÈ›a de zi cu zi, daca poeta ar scrie mai concret... motto: "si- seara asta jinduiesc la pijamaua ta sa-mi rastignesc singuratatea mea" ("Singuratatea mea si-a ta) Codrina m-ai ajuta de-ai scrie mai omeneÈ™te cum e acea pijama că-È›i spun drept, după a mea nimeni nu prea jinduieÈ™te lucru care mă face să mă simt dator ca să o ajut cu sfatul meu foarte interesat când ea vrea să ia decizii grele... motto: "inima-i devenise scorbura" ("El") tu o fată-aÈ™a de Verde... Codrina te rog frumos scapă, că nu ai ce pierde, de-acel tip cam scorburos mai ales ca unele versuri de ale Codrinei par inspirate din propria mea experiență... motto: "ochii cu miros de pamant" ("Toamna olfactiva") nu miros ei a pamant dar ochii mi-s pamântii fiindcă ieri după cum È™tii au fost prinÈ™i călcând cam strâmb deÈ™i trebuie să mărturisesc că eu È™i Codrina nu suntem tot timpul de acord... motto: "mi-e dor de tine neintamplat-o" ("O portie de luciditate") când Codrina îmi citeÈ™te în ochii dorul dup-o faptă imediat mă răcoreÈ™te c-un...-"s-o lasam neîntâmplată!" Multi, multi ani fericiti Codrina si multe poezii de calibrul celor cu care ne-ai obisnuit! Carmen Andreea Anghelina ÃŽntre noduri È™i semne, făcând piruete cu timpul uite, cum apele vin cum apele trec "cuvinte cu noduri" se curg È™i se-ntrec "striveÈ™te tăcerea" cu strigătu-È›i mut "plăcute dureri" te greu sub sărut în trupul tău câmp de maci despletiÈ›i prin "visuri desculÈ›e" de dor istoviÈ›i tu È™i timpul mai faceÈ›i piruete… As vrea sa ma-nfasori in cuvinte, Sa-mi legi mainile cu strune de vioara, Talpile sa mi le saruti cu roua diminetii, Parul sa mi-l mangai cu frunzele cazute de vant ceea ce nu este începe să existe È™i viaÈ›a merge mai departe te vreau pe verde pe-albastru È™i pe galben verde pentru iubire albastru stelele prelinse È™i galben mi se rupe-o costă ca un boboc înconjurat cu piele È™i inimă se cheamă în care din când în când mai picur o altă lacrimă fior Te-am asteptat pana ce vantul mi-a impletit parul in crengile copacilor pana ce soarele mi-a decolorat irisul pana ce genele mi-au acoperit ochii sa nu-ti mai zaresc arcusul stangaci al iubirii ce-mi rascolea scancetul. privesc îngândurată È™i sângele nu minte la umbra serii topesc cuvinte în închipuita-mi iubire È›es pe marginile zării fluier de ierburi cântec de noapte tu nu È™tii greutatea sărutului tău mi-a fisurat umărul ochiul drept se deschide ramuri mă-ndeamnă să iubim legănate de umbra potopului vindecate de ninsori pe drumuri târzii ca bruma prin vii tăcere È™i mister triunghiuri tăiate în zbor o rotire o clipă ca oricare alta nimic neobiÈ™nuit tu cu o cola eu cu un ceai verde două ferestre deschise mult prea departe una de cealaltă răcoare doar o prezență insolită își făcea loc din când în când printre noi tăcerea care ne ajungea până în vârful degetelor de la o vreme ciocănitoarea își poartă valiza de la un tei lăcuit la un plop obtuz poartă în ea mesajul inimii imi numără valurile mă mângâie vântul mă dor versurile sunt o ființă chinuită de simÈ›uri NopÈ›ile È™i-au pierdut conturul de când glasul meu te cheamă, primul fulg È™i-a topit sentimentele mirosind a verde pe buzele tale. Clipa ne umple de gânduri naïve de culoare È™i de speranÈ›e că va mai fi un mâine, un an ,un secol… De cealalată parte a lumii fecioarele îngenuncheau să strângă din nisipuri buzele noastre înverzind lumina zilei în inundaÈ›ii de curcubeu. Cineva ne strângea simÈ›urile de È™oapte în cuvinte uÈ™or indecente, aÈ™ezându-le cu indiferență sub umbra norilor curcubeu... |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy