Se spune ca iubirea este pentru cei slabi, la fel ca si religia si credinta in ceva... in orice. Daca ai credinta cica nu esti stapan pe tine insuti si cauti ceva mai presus decat tine ca sa te ridice. Aici parca as mai fi de acord cu argumentele care se aduc,dar faza cu iubirea e pentru cei slabi... nu prea. Nu inteleg de ce baietii, ma rog sexul masculin e asa de indiferent... cel putin 90% din baieti atunci cand dau papucii unei fete sunt atat de senini, incat nici nu-ti dai seama daca iti spun "Vai ce bine m-am simtit astazi" sau "Stii... as vrea sa ramanem prieteni!". Oricum nu mai dezbat acest subiect ca doare. Ma simt inutila, toata lumea se uita la mine cu mila de parca ar fii ziua mea, am invitati dar nici unul nu mi-a cumparat nimic. Asta e sentimentul. Un sentiment de goliciune interioara, fara nici un pic de esenta sau macar un strop de culoare. Am zis ca o sa exclud aceste zile din viata mea si ca senzatiile astea promit, jur si etc ca nu o sa le mai simt. Lumea mi se pare atat de mica pentru dorintele si planurile mele. Atunci cand placi pe cineva il lasi liber, atunci cand te place cineva il ranesti. Momentan as prefera sa fiu un robot, cred ca ii este atat de usor sa traiasca. Nu simte nimic nici durere exterioara, nici interioara dar pe de alta parte nici nu se poate bucura de unele momente din viata. Nu stiu sa lupt,daca mi s-a rupt o unnghie dezertez si ma inchid in pestera din mine plina cu lilieci. Acum e intuneric bezna. E primavara si totusi e rece! Sunt rece! Si raman pentru unii sau pentru altii o figurina care a trecut prin era glaciara si mi-a ramas imaginea fetei sculptata in tristete...