"Când dragostea cânta pâna si zeii tac" este una din celebrele replici ale lui W.Shakespeare.
Tuturora ne este dat sa iubim,puțini știm cum să o facem.Îmcercând să explicăm acest sentiment vom ridica mai multe întrebări decât cele cu care pornim la drum.Totuși nu vom incerca să abordăm acest subiect prin prisma întrebarilor ci prin prisma trăirilor.Nu există cineva care să nu fi iubit vreodată.Imaginați-vă pentru cinci minute o lume fără iubire,o lume aridă,o lume indiferentă.
Dragostea in formele pe care le ia este o necesitate spirituală a fiecărui individ.De asta nu exista o definiție a iubirii.Pentru unii iubirea este calea spre desavârșire,pentru alții dragostea este imboldul sacrificiului pe care urmează să îl facă,alții văd în iubire renașterea lor spirituală,salvarea dintr-o stare în care au decăzut.
Observăm până acum flexibilitatea si omniprezența acestui sentiment in viața cotidiană.Numiți o definiție proprie a iubirii și aceasta este corectă.
Până și Biblia,cartea de căpătâi a creștinilor ortodocși,ne spune despre dragoste:
"De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător.
Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.
Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.-Corinteni,cap.13,epistola I"
Chintesența umană este dragoste.Rodul dragostei suntem noi.Artistul creează cu dragoste,soldatul luptă cu dragoste pentru patria mamă,preoții învață în biserici cu dragoste.Cine nu iubește nu se poate numi om și nici animal,că până și animalele iubesc puii lor.
Dragostea nu merită discutată,ea merită trăită.Dincolo de monstrul rațiunii se află acest sentiment cald și mângâietor ce se numește dragoste,dincolo de cel mai intangibil om se află un om cald și blând.Oricât ne-am chinui să ascundem acest sentiment infaibil acesta există.Iubire din iubire să oferim și noi...dragostea este nimic fără fapte...