agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-02 | [This text should be read in romana] |
– Doamnă Uca Marinescu, sunteți o femeie puternică, o exploratoare temerară, care a străbătut cele 5 continente, aplecându-se cu înțelegere și evlavie asupra naturii și asupra oamenilor.
– Sunt formată la È™coala muntelui, m-am născut la Gheorghieni – judeÈ›ul Harghita, în zona frigului È™i a zăpezilor, È™i încă de la vârsta de 5 ani făceam, împreună cu părinÈ›ii, excursii în HășmaÈ™u Mare, iar la 11 ani urcam pe Vârful Moldoveanu, fără ca acest lucru să mi se pară un efort deosebit. Eram supranumită „micuÈ›a capră neagră“, într-atât mă cățăram pe toate stâncile ca să văd florile de colÈ› È™i orice ocazie era bună pentru a mă ataÈ™a unui grup ca să ies în natură, să văd muntele; copilăria mi-a imprimat această dragoste față de puritatea zăpezii È™i a frigului. – AÈ›i urmat, desigur, o facultate care să corespundă vocaÈ›iei dumneavoastră. – Am absolvit Facultatea de EducaÈ›ie Fizică din BucureÈ™ti, specialitatea atletism, considerându-l un sport complex, care îți asigură în mod special o pregătire fizică foarte bună. Apoi, timp de 12 ani, am avut o activitate în domeniul sportului de performanță, tot în atletism; după aceea am fost profesor de educaÈ›ie fizică la Liceul „I. L. Caragiale“ (aveam 20 de ani). ÃŽn acest timp am călăuzit paÈ™ii tinerelor generaÈ›ii spre natură, organizând prin cercul de turism È™colar „Temerarii“ expediÈ›ii È™i tabere de schi timp de peste 30 de ani. Perioada de maximă activitate a fost prin anii ’68 –’72; după prima expediÈ›ie la care participau, elevii se autoselectau. Cu ei am avut acÈ›iuni de documentare în È›ară: erau È™i trasee alpine, de încercare a puterii, de învingere a limitelor fizice, de a ajunge pe un vârf, de a dormi în cort, de a-È›i face singur de mâncare. Era o educaÈ›ie a muntelui, pe care eu le-am imprimat-o, cuplată cu o cunoaÈ™tere a istoriei locurilor, a românilor. Acum, foÈ™tii elevi, actualmente părinÈ›i, își aduc copiii È™i acest cerc există în continuare, sediul său fiind muntele. – De abia după 1990 aÈ›i putut realiza uluitoarele performanÈ›e, făcând excursii solitare. – ÃŽn 1990 am străbătut China, ajungând până-n Tibet, apoi între 1991 – 1996 am fost în India, Nepal È™i Sikkim, unde am descoperit profunzimea filosofiei È™i istoria acestui spaÈ›iu mistic; în ’96, am traversat Canada de la est la vest, ajungând până la regiunea Yukon, la Oceanul Arctic, în ultimele aÈ™ezări ale eschimoÈ™ilor. Tot în ’96, am escaladat Alpii, Pirineii, MunÈ›ii ScoÈ›iei È™i MunÈ›ii Caucaz. ÃŽn anii ’97 – ’98 am parcurs drumul străbătut de expediÈ›ia „Belgica“ (pentru a comemora „Centenarul Belgica“), în care a participat omul de È™tiință român Emil Racoviță, traversând Patagonia È™i Þara de Foc. Am înmânat două plăci comemorative din partea Academiei Române, una StaÈ›iei de Cercetări ȘtiinÈ›ifice „Almirante Brown“ din Antarctica, cealaltă Centrului Antarctic din Punta Arenas –Þara de Foc. – SunteÈ›i prima femeie din România care a ajuns în Antarctica, cea mai rece regiune a lumii. – Da, iar la întoarcere, am străbătut locuri care stau mărturie unor vechi civilizaÈ›ii: Yuca – Chile, Bolivia, Perú È™i Ecuador; am ajuns în Insula PaÈ™telui – Rapa Nui. ÃŽn 1999 am traversat, tot solitar, Africa de la sud la nord, străbătând 11 țări (Africa de Sud, Namibia, Botswana, Malawi, Zimbabwe, Tanzania, Kenya, Sudan, Etiopia, Egipt È™i Tunisia), descoperind unicitatea civilizaÈ›iei. ÃŽn anul 2000 am parcurs vechile drumuri maritime europene în căutarea vikingilor. Traversând oceanul, m-am oprit pentru o vreme în Insulele Shetland È™i Faroe; în Islanda, am studiat flora È™i fauna, în timp ce în Groenlanda, care e cea mai mare insulă a planetei, am explorat partea de sud, în căutarea urmelor lăsate de vikingi. Cu această ocazie, am escaladat È™i gheÈ›arii, stăpânii acestor locuri. – Noul mileniu înseamnă pentru dumneavoastră realizări supreme. – Pe 28 aprilie 2001, ora 13.40, am ajuns la Polul Nord, plecând din Siberia; am străbătut pe schiuri, timp de 7 zile, 86 de km; a fost o expediÈ›ie internaÈ›ională cu 11 persoane, eu fiind singura femeie. La sfârÈ™itul anului, în ajunul Crăciunului, am atins, tot pe schiuri, È™i Polul Sud, într-o expediÈ›ie internaÈ›ională compusă din 6 persoane: 2 americani, un german, o sud-africană, eu È™i ghidul. Din cauza vremii nefavorabile, a trebuit să petrec 8 zile în cort, după 9 zile È™i 120 km de marÈ™ pe schiuri la -40°C È™i viscol. – SunteÈ›i primul român È™i cea de a treia femeie din toate timpurile – fiind È™i prima femeie ca vârstă – care a ajuns la Polul Nord È™i Polul Sud pe schiuri. Ce instructaje vi s-au făcut? – Pentru Polul Nord, ruÈ™ii ne-au făcut instructaj timp de 3 zile È™i 6 ore pe zi, la baza Hatanga din Siberia; ne-au dat echipament, îmbrăcăminte, pungi de plastic colorate diferit pentru cele 3 mese: roz, albastru, verde. Era suficient să introduci macaroanele sau orezul în apa obÈ›inută prin topirea zăpezii. – ÃŽn anul 2003, aÈ›i explorat È™i ultimul continent pe care nu-l aveaÈ›i în palmares: Australia – Oceania. – Da, Tasmania, Papua – Noua Guinee, Noua Zeelandă, o zonă mirifică, un adevărat Eden, în care oamenii se bucură deplin că există; ar trebui să învățăm mult de la ei, căci aceÈ™ti „sălbatici“ sunt de o mie de ori mai fericiÈ›i decât oamenii moderni. ÃŽn lumea noastră, în spaÈ›iile urbane, noÈ›iunea de familie, de societate, adică latura umană, se estompează tot mai mult, datorită degradării spirituale accentuate È™i a pierderii simÈ›ului comuniunii cu natura, din cauza distrugerilor masive ale mediului înconjurător. – Faptul că noi circulăm numai cu mijloace mecanizate duce la o viață sedentară, iar înlocuirea mersului pe jos în mijlocul naturii cu folosirea aparatelor de „fitness“ în spaÈ›ii închise nu aduce prea mari foloase. Dar să revenim la anul 2004; ce zone polare aÈ›i mai atins? – Alaska, cu acele comunități native din îndepărtata regiune nordică È™i nord-vestică: Barow, Kobuk, Kina, Kotzebue, Gambell, Little Diomede, Point Hope, Nome È™i Arhipeleagul Aleutinelor. Am escaladat gheÈ›arii Kennicot È™i Ruth din masivul Denali – Mc Kinley È™i masivul Wrangel – St. Elias. – Peste tot pe unde aÈ›i călătorit aÈ›i fost în contact direct cu populaÈ›iile. – Călătoriile mele sunt ale cunoaÈ™terii, ale descoperirii specificului È™i spiritului unor locuri. Am preferat să mă cazez eventual la o familie băștinașă È™i să mă deplasez cu autobuze locale, amestecându-mă printre localnici. AÈ™ călători tot timpul cu rucsacul în spate, cu pauze pentru revenirea acasă, unde-mi încarc bateriile È™i-mi potolesc dorul de România. Acasă înseamnă pentru mine România, cu MunÈ›ii Ceahlău È™i HășmaÈ™, cu Dobrogea, cu zona Rodnei È™i obcinele Bucovinei. Cu toate că mereu simt intens dorinÈ›a de a pleca în expediÈ›ii È™i călătorii, după 3-4 săptămâni mă apucă un dor irezistibil de È›ară. Rădăcinile mele sunt aici. Dar este adevărat că în multe zone ale lumii, Tibet, Insula PaÈ™telui (denumită astfel pentru că a fost descoperită într‑o zi de PaÈ™ti), Etiopia, am simÈ›it sufletul acelor locuri, încât aveam senzaÈ›ia de „acasă“, È™i oricând aÈ™ vrea să revin acolo. – Unde aÈ›i fost în anul 2005? – ÃŽn lunile iulie – august 2005 am fost în Mongolia È™i Siberia, solitară. ÃŽn anul 2006 se împlinesc 800 de ani de existență a Statului Mongol creat de Gingis Han, È™i la nivel mondial se organizează diverse acÈ›iuni È™i prin UNESCO. Mongolia e o È›ară unică prin existenÈ›a unei naturi generoase; au o viață modestă, 80% fiind nomazi, sunt oameni care È™i-au păstrat tradiÈ›iile. Se ajunge greu cu maÈ™ini de teren cu ghizi; a trebuit să învăț după un ghid de conversaÈ›ie. – Toate aceste călătorii nu le-aÈ›i fi putut realiza dacă nu aÈ›i fi vorbit mai multe limbi străine. Câte? – Șase: franceza, engleza, rusa, chineza, spaniola, maghiara. – Cu papuaÈ™ii È™i cu aborigienii în ce limbă aÈ›i comunicat? – Contactele cu enclavele de civilizaÈ›ii care există în diverse locuri din lume le-am făcut învățând câteva cuvinte pentru conversaÈ›ie în dialectul specific lor. Toate aceste grupuri de populaÈ›ii sunt reticente față de contactul cu civilizaÈ›ia actuală È™i atunci, vorbindu-le folosind câteva cuvinte de-ale lor, m-au considerat prietenă È™i au căpătat încredere în mine. – Și în È›ară aÈ›i avut activități deosebite. – Am creat È™i sunt preÈ™edinta „Clubului Exploratorilor Români“, sub patronajul UNESCO, care are o bază de date cuprinzând materiale despre toate expediÈ›iile române È™i se află în legătură cu alte cluburi din lume având acelaÈ™i profil, iar din anul 1996 am organizat primul raliu internaÈ›ional pe schiuri în MunÈ›ii CarpaÈ›i. – Această activitate, cu totul ieÈ™ită din comun, v-a adus È™i satisfacÈ›ia recunoaÈ™terii meritelor. – ÃŽn 2002 am primit Ordinul de Merit în grad de OfiÈ›er; în februarie 2003, titlul de „Femeia Anului 2002“. – Pe toate meridianele globului sunteÈ›i primită cu toate onorurile; sunteÈ›i lector invitat al universităților Windhock (Namibia), Bizerte (Tunisia), Pune (India); Cetățean de onoare al oraÈ™elor Punta Arenas (Chile) ’98, Bizerte (Tunisia) 2000, White Horse (Yukon–Canada) ’96. AÈ›i conferenÈ›iat la diferite reuniuni È™tiinÈ›ifice internaÈ›ionale. AÈ›i primit Diplome de Excelență în 2000 (de la PreÈ™edintele României, din partea ANEFS – Academia NaÈ›ională de EducaÈ›ie Fizică È™i Sport, a Ministerului Tineretului È™i Sportului, a Comitetului InternaÈ›ional Olimpic, a Comitetului Olimpic Român). – Desigur, eu sunt un om modest È™i nu-mi doresc de la viață È™i de la guvernanÈ›i un sprijin aparte. M-aÈ™ fi aÈ™teptat însă la mai multă atenÈ›ie, aÈ™a cum mi se întâmplă din partea personalităților È™i oficialităților din țările pe unde am trecut cu expediÈ›iile mele. ÃŽn România, încă mai este posibil ca unii semeni să nu se bucure de performanÈ›ele tale, deÈ™i îi reprezinÈ›i într-un fel È™i pe ei atunci când ajungi în locuri greu accesibile; este un egoism feroce. Da, am fost decorată de doi preÈ™edinÈ›i (Emil Constantinescu È™i Ion Iliescu). Desigur, aÈ™ fi avut nevoie de un sprijin complex, inclusiv de ordin financiar, care să-mi permită să pun la îndemâna celor interesaÈ›i cunoÈ™tinÈ›ele dobândite în călătoriile mele È™i rezultatul cercetărilor mele. ÃŽncerc să-mi aduc contribuÈ›ia cum pot, fără să aÈ™tept mari recompense, deÈ™i, o dată cu trecerea timpului, aÈ™ vrea să pot duce o viață lipsită de griji. – Este păcat că noi, românii, nu È™tim să punem în valoare personalitățile pe care le avem. Dacă tot avem studiouri cinematografice care au alocate sume importante, s-ar putea face filme, aÈ™a cum fac, de exemplu, englezii; am văzut la „Pax“ viaÈ›a Janei Austen, romancieră, un film superb, cu vederi din locurile ei natale. S-ar putea realiza filme despre Emil Racoviță, cu care ocazie s-ar filma È™i fantasticele noastre peÈ™teri; Helmuth Ducadam, denumit de un ziar american „superman“; cu dumneavoastră, care sunteÈ›i o autentică „superwoman“ È™i nu cea din filmele americane cu trucaje de salturi imposibile È™i ridicole, care însă din nefericire aduc încasări uriaÈ™e, oamenii preferând să vadă lucruri fictive, pentru că aÈ™a au fost educaÈ›i de producători. Vă mulÈ›umesc pentru participarea la acest dialog È™i să sperăm că tineretul nostru va urma modelul dumneavoastră: entuziasmul È™i dorinÈ›a de cunoaÈ™tere, ducând o viață cât mai frumoasă în mijlocul naturii. „Plai străbun“ nr. 7/2007 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy