Un ‘reply’ la un e-mail recent, de pe grupul automatica99, cu ‘subject’: “Re: Romania 2009. Șansa Johannis. Stop generațiilor de sacrificiu”. Și ‘conținut’: “Eu mă uit (iar) pe B1 și am toate motivele să beau în cinstea Președintelui Băsescu!”.

Cele mai bune posturi (cu posibilitatea de accentuare pe silaba a doua) : B1 și OTV. Aici a făcut revoluție Băsescu, ca pedagog al națiunii de la care să aflăm adevărul, dar și Laura Andreșan ca "profesoara de sex" (la B1 emisiunea ei e bomboana concretă de pe tort, dacă te uiți cumva acolo după miezul nopții). Ce putem face altceva decât să bem pentru câștigătorul "categoric"? Dacă am bea cu portretul lui pe perete ar fi si mai osmotică atmosfera.

Mă raportez la termenul de "Băsescu" mai mult ca la un tip și nu ca la o persoană. Cred în valorile creștinismului și nu pot anatemiza nicio persoană. Admit că persoana T. Băsescu ar putea fi unora chiar simpatică dacă nu ar avea mania dominării altora, dacă nu ar fi paranoic (nu mă joc cu aceste cuvinte). Spun "unora" pentru că eu nu prea am afinități cu oamenii fundamental vulgari, autosuficienți (nu cenzurez simpatii, dar nu pot fi de acord cu orice simpatii, “asemănări și adunări”, chiar dacă ele există). Deci persoana nu există pentru mine. Băsescu există din perspectiva interfeței și a haloului / impactului, a ceea ce emană în domeniul public din fruntea țării. Comentez un domeniu care este și al meu. Îmi place să cred ca discuția / mărturisirea se ridică la nivel ideatic. N-am pretenția să fiu științific... îmi doresc sa fiu uman. Și până la urmă Băsescu este reprezentativ pentru români. Continuăm să trăim bine într-o atmosferă funambulească de suspiciune. Atmosferă de profit pentru “gurnaliști”, cărora le oferă din plin subiecte senzaționale. Petarde și fumigene. Cu trecerea de la militărie la smiorcăială, de la agresiunea reporterei și “suie-te pe masă să-ți arăt cum se face” la "să respectăm femeile" și la defilarea cu ele de parcă ar fi masculul dominant al neamului. Halucinant! Atât de halucinant că personajul a reușit să se facă iubit de un om mort?! Căci "defunctul Florin Călinescu" îi este susținător. Atât de susținător încât în această calitate îl categorisește pe Mircea Dinescu, cel care a fost unul dintre puțini disidenți și care vrea să își “recapete pălăria” (stima de sine) dând jos ceea ce înainte a promovat – l-a susținut pe Băsescu - , drept "nerușinat la bătrânețe".

O atmosferă a excitației ce face din om neom (să ne amintim și de fatalul “nu te-aș fi căutat, dacă nu te-aș fi găsit demult”). Horia-Roman Patapievici, PREȘEDINTELE INSTITUTULUI CULTURAL ROMÂN, este un justițiar de primă mărime când dezvăluie, ca probă a onestității băsesciene, că președintele țării a avut o casetă cu un Geoană de compromis…"primind sex oral". Afirmația în sine, în pragul alegerilor recente, merită o demisie. Chiar dacă autorul ei i-a retras "oralitatea". În emisiuni televizate pentru toată țara ajungem să punem problema conținutului acelei casete: să fie sunat bloggerul Zoso… persoana care a văzut caseta! Ce problematizare!!! Oamenii cu resurse reale de onestitate, dar comozi se jenează să apuce golănia de coarne… sau de coadă; ca să începi o curățenie trebuie să ai determinare și curaj ca să intri în arealul mizeriei. Dacă fugim de mirosuri (ceva ne “pute a…” ) se chemă că ne merităm mizeria. Caz personal relevant: la mine la bloc, nimeni nu se “bagă” să fie administrator. Afară de un găinar (a fost descoperit că fura gaz de la instalația comună) cu inițiative (inițiativă a fost chiar și in ziua votului, informându-mă: “păi n-ai văzut ca aștia e vorbiți cu neamțu’ să fure?”). Cine poate fi tras la răspundere? Desigur ceilalți, chiar și eu. Care nu avem timp sa administrăm, ne jenăm să intrăm la subsol, la țevi etc... Cam așa ceva se întâmplă la scara țării.

Eu cred că vom continua să fim generații de sacrificiu atâta timp cât avem mentalitate de sacrificați, dacă putem crede ca toate jocurile au fost făcute de moguli, de americani, de Moscova etc... Nu e evident oare că această criză economică vine din America, că Rusia a avut mari probleme, că Băsescu nu poate fi considerat în mod clar un câștigător? Că nu trebuie neapărat să ne vină totul "de la ei". M-am săturat de discurs negativist local: la noi nu e, nu se poate etc... Să ne mobilizăm să facem fiecare cât de multe și mai ales "beneficiente" (benefice + eficiente) valuri poate în jurul lui. Ce dacă rămân "penibil" în fața multora?! Să ne inspirăm din credință, din Don Quijote (un personaj foarte lucid), să nu ne împiedicăm de impresii, politically correct și alte forme, diversiuni... până la urmă. FONDUL ESTE CÃ DACÃ NOI NU FACEM ÎN JURUL NOSTRU, NU SE VA INTÂMPLA NIMIC ȘI NE MERITÃM SOARTA.

În cazul acestor alegeri am mai multe motive pentru care propun refacerea lor. În plus, am înțeles că nu s-ar pune problema unor însemnate costuri suplimentare, din moment ce, oricum, mai trebuie un referendum pentru modificarea constituției (referendum-ul de la primul tur a fost incomplet).

a) diferența este f.f. mică. Știu că sunt alegeri (cred că este vorba de referendum) unde nu se validează dacă nu se obține un număr minim de procente. Așa ar trebui făcut și aici; nu se poate ca jumătate din țară să aibă un președinte pe care nu l-a votat.

b) 1,4% din voturi au fost anulate față de 0.7% din voturi cât este diferența între candidați;

c) PDL a organizat alegerile. Să fim realiști, nu puritanii: au “furat” și PSD și alții pentru Geoană. Dar este de bănuit că cei din jurul lui Băsescu au "reușit" să o facă mai eficient, mai cu sistem;

d) Băsescu a luat voturi "decisive" nu numai de la diaspora; peste 90% din moldoveni l-au votat… devin posibile ca și cauze nu atât "emaniciparea", cât acordarea de vize și alte metode care se bazeză pe sărăcie;

e) fraudele deja dovedite. Unele sfidează legile fizicii: votul celor 3740 de persoane de la Paris. Au fost de 4-5 ori mai eficienți decât cei din țară. În condițiile în care la secțiile speciale de vot de la Gara de Nord și de la Facultatea de Drept au votat 700 respectiv 900 de persoane. 3700 de persoane… ne imaginăm ce coadă era în Paris. Deși un experiment la îndemâna oricui arată ca îți trebuie cel puțin 90 de secunde să votezi, după experimentul Paris, fără a pune întârzierile și inevitabilele nesincronizări perfecte, ar trebui sa putem vota într-un minut, Vorba filmului "Dispari în în 60 de secunde". Nu mai vorbim de CNP-uri de oameni morti, inexistenți, bebeluși. Dar și legile onestității suferă mutații genetice. Mai ales când președintele declară că ar trebui reluate alegerile chiar și în condițiile în care s-a fraudat cu "numai un vot". N-ar fi frumos din partea dânsului să ne arate că este clar "peste" Geoană?;

f)* Impresia mea clară de scenariu, după ce am urmărit începând de la orele 21 până în noapte acțiunile lui Băsescu & co:
1) orele 21: T.Băsescu se declară cu precizie învingător și spune (!) că "alegerile nu pot fi fraudate". Nu cumva să contestați ceea ce urmează să facem! Figura lui plouată (ca și a celor din jur) îl "adoarme" pe Geoană care se grăbește inocent la șampanie.
2) PDL începe numărătoarea paralelă. În nici 40 de minute numără aproape 30% din voturi. Începe mascarada: Băsescu e mereu foarte puțin în față, dar în față... ni se strecoară în subliminal că sondajele nu sunt bune. Sondaje verificate până acum la toate alegerile... se știe că primele exit-poll-uri au fost organizate de americani în țări din America de Sud tocmai pentru a împiedica fraudarea alegerilor.
3) 1 noaptea: PDL anunță rezultatele numărării a 95% din voturi. Lovitură de teatru (poate de aceea ne spunea d-na Udrea că Grivco vrea sa dea lovitură de stat): Geoană e în față cu vreo 0.3%. Camera arată fața omului lui Băsescu (un consilier pe nume Preda) care SE FACE CÃ ÎNGHITE ÎN SEC, TIMORAT de posibilitatea ca Băsescu să nu iasă președinte. Nici nu am mai stat. Am intuit că în următoarea zi se va anunța că diaspora a întors rezultatele. ASTA POATE FI LECÞIE MODEL ÎNTR-UN MANUAL SECURISTIC. NU MAI POT INGHIÞI AȘA CEVA. A doua zi văd la televizor alt om al lui Băsescu (prefer această exprimare pentru că țin la fondul problemei… ce este până la urmă așa-zis-ul partid PDL decât o "mare adunare națională" cu o "unitate de monolit" în jurul lui T. Băsescu?) ce invocă pe post de argument acel moment de șoc, cu introducerea încă a unui filtru pentru a se pierde și mai bine urma: "reprezentantul PSD se lumina la față".

Am spus că diaspora este mai puțin îndreptățită să decidă și pentru cei din țară (mă refer la votul decisiv al diasporei în cazul scorului strâns al acestor alegeri) un președinte, din motive că nu știe treburile țării din interior și că, în ipoteza probabilă în care diaspora rămâne în afara țării, decide pentru alții. Și am fost infierat ca sunt antidemocratic, că vreau să le iau dreptul de a vota… așa s-a interpretat. Nu am spus tâmpenia asta, ci că, repet, rolul ei hotărâtor, în condițiile date, nu este 100% drept. Este o nuanță fină. Devin însă categoric în fața izmenelii dihotomice (cu valențe moralizator-demonizatoare): tinerii inteligenți vs. bătrânii rablagiți; diaspora trăitoare inteligentă, relaxată și cunoscătoare vs. târâitoarii sau trăiții din țară stresați și cu căciula pe ochi; orășenii evoluați vs. țăranii rudimentari; ajutoarele plecaților vs. săracia pe toate planurile din țară; ardeleni civilizați și morali vs. regățeni de nimic. Această antiteză îmi “pute” și într-un sens, și în celălalt… Vorba ceea: veni un fost prieten în țară, că în apus fuse criză, și strașnic mai injură "Romanika".

g) prin inducție bănuiesc că au fost fraudate meșteșugit alegerile. Vezi tradițiile comuniste. Să remarcăm o mică nuanță: pe vremea lui Năstase s-a putut face schimbarea președintelui, la o și mai mică diferență de voturi după evaluarea exit-poll-urilor, deși chiar viitorul președinte clama frauda și cerea "arestarea softului". Iar acum, veșnicul agitator, ne îndeamnă la calm… e bine.

În concluzie, bănuiesc că s-a fraudat cu un algoritm top-down (a ieșit mai mult cu exact cât trebuia să iasă... și nu în țară, ci peste hotare, ca să se piardă urma). S-a fraudat și impotriva lui Băsescu. Dar înclin să cred că regia securistică a lucrat mai meșteșugit. Mai “FINUÞ”. Ca stil de lucru, în interior observăm o lucrătura cât de "finuță" făcută să nu se vadă, în exterior o înfierare ("cu mânie proletară") facută să ia ochii.

Cu atăt mai mare este sfidarea pentru un om care ține la demnitatea lui (cultura, inteligența, râsul și alte lucruri care ne diferențiază de animale). În ce mă privește, dacă un cartofor în stil “mare”, mizează pe jena sau lehamitea mea se înșală. E atât de fină lucrătura, atât de compactă, că îmi luminează o vorbă a lui Nicolae Steinhardt: “Nu-mi pun semnătura alături de drac nici macar pentru 2+2=4”. Sau de o vorba a lui C.T.Popescu (a nu se înțelege însă că sunt un “fan” total al acestuia, nefiind de acord cu un oarecare “gust pentru înfierare”, dar apreciindu-i inteligența): “T.Băsescu minte chiar și atunci când spune adevărul”. Sau ironia fină și extrem de eficientă a lui Johannis: “Am discutat cu d-l Băsescu lucruri simple și clare. Domnia sa mi-a spus că nu din cauza mea s-a opus desemnării lui Johannis ca premier”. Și mai simplu și clar: “Cu domnul Băsescu președinte nu voi accepta să fiu premier”

Oricum nu se poate spune răspicat că Băsescu merită să fie președinte. Să se reia alegerile. Să fie și mai multe confruntări directe cu Geoană: să-l “termine” Băsescu, dacă Geoană e chiar așa de papă-lapte. S-ar putea ca Geoana, neînvățat (poate și prin excesul diplomației sale, calitate dealtfel esențială pentru un președinte, ca reprezentant personal al țării între alte țări) să trateze cu golanii, s-a intimidat în primă instanță. A se reține și reacția acelui ardelean - cantautorul Mircea Rusu - care imediat după "dezbatere" a ieșit public pentru a-și retrage cântecul, imnul PDL... lucru de care nu au ținut cont oamenii lui Băsescu. Vreau să văd O DIFERENÞÃ DE FOND SEMNIFICATIVÃ în favoarea lui Băsescu înainte să îl POT accepta (în forul meu interior) ca președinte al țării. Chiar îi trebuie lui Băsescu atâtea ape tulburi (neclarități), valuri artificiale ca sa iasă președinte (vezi și alegerile anterioare)??? El, al cărui refren preferat, i.e. de departe cel mai frecvent cuvânt pe care îl folosește în public, este “românii” ?

Pare că suntem condamnați să trăim în mrejele comuniștilor. Întâi a fost activistul cu maximum posibil: Iliescu cu trei mandate și zece ani de împărățit. Acum securistul, cu încă (i-am dat o șansă… în 2005) cinci ani? Când spun "securistul" mă refer mai ales la tradiționalele metode de lucru prin demonizare: chiaburii sunt acum moguli. Nu am în vedere un grad în SRI, sau în fosta Securitate, ci îi atribui un sens mai degrabă antropologic: un mod de a regiza bazat pe cultivarea urii, intimidare, lovituri scurte sub centură. Nu numai că înghițim toate variantele golano-comuniste (chestia cu "mai bine golan decât comunist" este un nonsens), dar, în plus, nu dăm posibilitatea unui guvern Johannis și unei șanse istorice, sau mai bine zis de Istorie majoră? Istorie căci, după cum observa Lucian Blaga, boicotând istoria sau copleșiți de istorie, românii nu au avut prea multe răgazuri de a se afirma la scara unei culturi majore: câteva veacuri înaintea lui Ștefan cel Mare și un veac înainte de comunism. De curând, Herta Müller spunea într-un interviu că starea societății românești este așa cum este pentru că intelectualii din Romania "nu își fac treaba, nu discută, nu dezbat, nu se implică". Altă dată se mira cum Adrian Păunescu mai poate sa aibă apreciere în zilele noastre, încurajat fiind chiar de ICR (unde președinte era d-l Patapievici, cel care cu câțiva ani în urmă vedea la “radiografierea spațiului mioritic” o “fecală”; se poate remarca în general că răstignirea într-o funcție bună, vezi și cazul dublului director Andrei Pleșu, îmbunează omul, adică îl face mai bun, mai “urmaș al lui Traian”). Nu există nimic în jurul căruia să putem reconstrui, să ieșim din cloacă??? Klaus Johannis nu numai ca nu a emigrat, dar s-a implicat serios în această societate. Istoria a verificat că prezența unor oameni de naționalitate germanică a fost benefică – filosoful din Lancrăm vorbește de o influență germană catalitică, reformatoare, de regăsire - pentru Romania. Dar cred că nu numai intelectualii nu-și fac treaba, dacă înțelegem prin intelectuali pe cei care scriu articole, cărți etc... Se naște o întrebare: Este mai "radiant" T.Băsescu cu a sa școală a vieții trăită întru securitate? Nu cred, ideatic vorbind, el este un "chior în țara orbilor".

Dar românii uită și nu iartă… Din start, contrar performanțelor sale, "Johannis e o marionetă". Am dreptul să afirm că aceasta este o rea credință fără rest și fără ieșire, etanșă în îngustimea ei, cu care poti pierde timp și energie dacă "dezbați". În justiție există termenul de "prezumție de nevinovăție". Mai observ cum oamenii pleacă înjurând "Romanika" în Vest, primesc bani de la rude din Vest, dar sunt convinși că "Johannis e o marionetă". Dar mai ținem minte scena cu plânsu'??? Cu mangafaua de serviciu pe nume Stolojan? Cică Stolojan s-a retras din cursa prezidențială (la ski in Elveția) pentru că era șantajat și avea probleme de sănătate. Păi dacă era șantajabil, nu era prea bine... dar de ce să fim inumani, lipsiți de afecțiune? Nu-i mai interesanta linia melodică: "Departe de strâmbele maluri,/ Corabia-n goană trecea,/ Cântau înspumatele valuri,/ Plângeau și matrozii pe ea!" Câtă măreție! Mangafaua avea să fie reloaded în cursa prim-ministerială din 2008.
Trebuie să ne scuturăm de orbirea asta. Geoană a dovedit că poate învăța. Cine îl vede în Geoană pe Iliescu este pur și simplu bolnav. La aceste alegeri, în spatele lui Geoană eu văd mai degrabă guvernul Johannis. Păi Iliescu nu l-a facut la nervi – cum altfel ar fi reușit altfel decât la nervi, vorbitorul de decenii al unui limbaj de lemn ultraperfecționat să emită un asemenea cuvânt colorat - "prostănac"? Culmea argumentării contra lui Iliescu devine să citezi din Iliescu! Să observăm și că acest termen pare că nu îi mai poate fi luat lui Geoană, într-atât de “profund” a lucrat vorba vechiului activist, până la urmă scos la pensie din fruntea partidului de ascensiunea, e drept nespectaculoasă, a lui Geoană. Geoană care a evoluat totuși într-un mediu ostil. Crin Antonescu – pe care eu l-am ales în primul tur - s-a maturizat ca personalitate într-un partid MAI (ideea de vot, de a compara, idee centrală a alegerilor și a democrației văzută ca "cel mai mic rău") liber... Ce replică i-ar fi dat el golanului în dezbatere?! Pe intimidări și manipulări meștesugite să câștige din nou golanul???

Aș avea o întrebare către admiratorii "la nemurire" ai lui Băsescu. Întrebare pusă fără autosuficiență : am aflat pe propria piele că pe când inteligența este intermitentă, opusul ei este compact. Și știu că și între ei pot fi oameni cu judecata limpede. Pe aceștia îi întreb: dacă prețuiți scenariile, până la a anula total un om pe baza acestora, v-ați gândit vreodată că Băsescu poate chiar are înțelegeri secrete cu Vântu? Și fac pe dușmanii de ochii lumii? Că poate l-a atras în cursă pe Geoană ca să îi dea "marea lovitură" (cea care, știa el, că o să aibă efectul cel mai mare la vulg)? Că poza demascatoare a întâlnirii a apărut într-un ziar din trustul lui Vântu? Chiar nu se puteau întâlni în secret Geoană și Vântu dacă vroiau? Ca apoi sa apară Vântu să declare că e "prieten" cu Geoană? Adică să "dea" și mai tare în el? Mogulii de orice culoare politică nu au dus-o oare (mai) bine în vremea "Salvatorului"? Vântu, care se dădea prieten cu Geoană și potrivnic lui Băsescu, nu a apărut nici după trei zile de la data promisă cu "dezvăluiri". Să-l iau de om serios? Ba chiar se repede să accepte într-un interviu lăturalnic: “A câștigat Băsescu. Sper din toata inima să aibă înțelepciunea să fi câștigat pentru toată nația romană, nu doar pentru el. Sper din toata inima să înțeleagă că e nevoie de o reconciliere națională.” Halucinant să regăsim aici și refrenul pentru “reconciliere” al lui Iliescu! Și “din toată inima […] pentru toată nația romană”! “Malefic” și “turbulent”? Ar face orice pentru bani, pentru a simți puterea de a manipula oameni? Nu cumva oamenii ăștia sunt banali? “Banalitatea răului” se intitula un volum scris de Marius Oprea, un istoric ce studiază poliția politică din perioada comunistă. Banalitatea limitării, a egocentrismului, ca definiție a maleficului.

Mircea Diaconu, apreciat ca actor al normalității firești, se arăta uluit de modul în care se face audiență la public, fiind de părere că se joacă în “tușe groase”. REACÞIA lui după confruntarea directă între Băsescu si Geoană : “Îmi pare rău că se termină campania electorală. Căci eu sunt un băiat supărat de la țară și Băsescu ar fi meritat să i se răspundă pe măsură”. Sper ca, până la urmă, tehnicile de cultivare a urii, modul acesta de a face politică de la brâu în jos, toate acestea se vor intoarce ca un bumerang împotriva Micului regizor.

"Agenturili străine"… a lăsat cu limbă de moarte Ceaușescu. Când nu suntem cotropiți de imperii comuniste sau consumiste, ne pierdem în istorie excitați de bârfe, bătăi de joc (și nu umor, căci acesta este înțelegător) și ură. Măcar de am "ajunge" la bunul simț al acelui Moromete interbelic care spunea "după facultăți" și nu "după agenturi". Ne pierdem "lucrați" de golani. Nu îmi place să fiu terfelit și nici să contribui la terfeleală. În plus, când mai avem noi conjunctura, șansa unui guvern Johannis?

Nu mai am de ales, trebuie schimbat ceva (sunt foarte conștient că nu va fi ușor, dar TREBUIE)! Trebuie să ne manifestăm cumva! SÃ NU CÃDEM ÎN DIVERSIUNI, să fim eficienți! Unui "om care se simte bine" (citat din manelistul Guță) fără a fi interesat de întâmplări de la brâu în sus, nu ai ce să îi spui… nu de acolo poate veni vreo schimbare… oboseală cu siguranță. Dați mai departe... faceți ce vreți! Eu nu pot altfel! Fără disperare! Este o chestie de supraviețuire, de strategie a supraviețuirii în momente importante. Paradoxul: pot decide un ingredient determinant a cinci ani din viață într-un timp foarte scurt. Dau întâietate priorităților: amân cititul despre folclor când vad că la Muzeul Þăranului Roman există uniforma portocalie (acestă uniformă de "om nou" de la MÞR, chiar dacă am văzut-o, o folosesc doar ca METAFORÃ… cred în cunoașterea metaforică). Recunosc… mă fascinează omul cultivat cu reacție justă și eficientă, ÎN TIMP REAL, trăitor în prezent. Un fel de arte marțiale în domeniul intelectual, poate că singurul domeniu care nu poate fi luat niciodată definiv omului.


P.S. Urâtă ieșirea imediată din hrube a lui Tăriceanu, Cioroianu și alții din umbră, înainte de a se finaliza aceste alegeri.

Notă) Scriu când se umple ceva in mine. Scriu în primul rând pentru limpezirea mea. Dacă emit îndemnuri, ele sunt în primul rând autoîndemnuri. Pentru ceilalți: posibile sugestii, invitații facultative la părere... mai ales "mișcare".