Parfum și țepi

Fii puternic atunci când te doare mai tare, se spune și, este cel mai plauzibil dicton, care te ferește de meschinărie, ridicol și umilință.
Floarea de cactus este cea mai frumoasă și mai delicată dintre flori. Strălucirea ei stă în culori armonizate, în seva încărcată de putere din ordinea veșnică a celor cosmice, în așteptarea îndelungată pentru înflorire. Parfumul său suav atrage simțirea dar te ține la distanță cu țepii care o înconjoară. Dorește doar să-ți arate cu emfază cât de posibilă este puterea de contopirea a țepilor cu farmecul său. Ce legătură infailibilă există între frumusețe și duritate, cât de suav este parfumul după ce țeapa și-a jucat rolul.
Când simți nevoia de închistare în propriu-ți univers, oprește parfumul pentru ca ideile tale să nu mai strălucească între lumină și întuneric. Nu poți aprecia lumina dacă nu ai trăit în întuneric.
Lumina și întunericul, în mod și timp variabil sunt de fapt ceea ce ne reprezintă. Distanța dintre lumină și întuneric măsoară doar un prag insesizabil. Lumini orbitoare sugerează mai mult decat orice altceva, că frumusețea și emoția se regăsesc până și în cele mai sordide, cenușii si reci dintre lumi dar te pot opri cu un simpul țep.
Un ochi zâmbitor strălucește năucit de zbaterea culorilor predominante.
Cu toate astea, parfumul florii de cactus, greu accesibil deșii provoacă durere nu poate fi uitat cu ușurință. Savoarea lui atrage priviri devoratoare, dorințe ce sunt legate de esența amintirilor ei.