Suferinta=durere fizica sau morala….
Eu as spune ca suferinta este o cicatrice ce nu se vindeca niciodata.
De multe ori m-am intrebat ce este mai suportabil :durerea fizica sau morala ?Ce as prefera sa ma doara :sufletul sau vreun organ ?un raspuns perfect ar fi :nici una dintre suferinte nu ar trebui sa existe,idee sau mai bine zis raspuns cu care nu sunt de acord…Avem nevoie de suferinta sau cel putin am nevoie de suferinta,fara acest lucru detestat de majoritatea oamenilor nu as sti ce inseamna fericirea,placerea,as trai intr-o blazare totala,fara noapte nu as iubi ziua si invers.
Cu suferinta te poti obisnui,poti convietui cu ea(fericirea si durerea=o pereche de invidiat),chiar poti ajunge sa o iubesti,sa faca parte din tine si nu te mai simti acelasi fara ea…
Suferinta fizica…este oarecum palpabila sau explicabila din punct de vedere stiintific…exista cauza si exista vindecare(in cazurile fericite)…Aceasta trezeste anumite trairi afective :iritabilitate,nervozitate.Mai exista si fobia de durere.Eu sunt bolnava de asa ceva..mi-e frica de durere,de suferinta,incep sa ma atacuri de panica.
Suferinta morala este cea mai complexa si mai periculoasa .De cate ori nu am spus ‘’ma doare..’’ ?De cate ori nu am vrut sa plang ,sa tip sperand ca voi scoate durerea din suflet ?De multe ori,de mult prea multe ori.Suferim din cauza multor lucruri :cel mai adesea din vina noastra,din cauza mortii celor dragi,din cauza indiferentei celorlalti,a reprosurilor parintilor,a infatuarii copilului,a zambetului ce stii ca niciodata nu va fi al tau,a acelui NU ce parca te transforma in cele din urma in cioburi ,pe care toata lumea le calca cu nonsalanta,te calca pe tine,iti calca si iti striveste gandurile si sentimentele,din cauza frustrarii celui care te jigneste,din cauza cuvantului ce doare mai mult decat o palma,a singuratatii(ne nastem si murim singuri),a interiorizarii tale.E un cerc inchis de suferinta…pur si simplu reprezinta conditia umana :nu poti scapa de gheara suferintei.
Cum imi imaginez eu suferinta ?Ca fiind ceva antagonic,jumatate lumina,jumatate intuneric :lumina ne face sa scriem si intunericul ne face sa plangem.Precum spunea Montaigne :’’scrisul nu reprezinta cauza suferintei,el se naste din suferinta’’Pe plan psihologic,fiind sublimarea.Aceasta suferinta mai are radacini bine implementate in creierul nostru,cu ramuri ce contin fructe otravitoare si florile cu parfumul lor ce ne atrage si ne face sa devenim dependenti de ea.
Suferinta e un sentiment ce pe noi,oamenii,ne distruge,ne slabeste.Un alt caz ce reprezinta suferinta sau nevoia de suferinta ar fi cazul celor care-si doresc sa se sinucida, sau care isi creaza durere. :taindu-se,lovindu-se…Pur si simplu ei simt o durere pe care n-o pot explica,uneori n-o pot intelege,de natura spirituala ce devine de nesuportat si aleg sa-si faca rau,crezand k daca durerea morala se transforma in durere fizica se vor simti eliberati,usurati.Din cauza suferintei se ajunge la dependenta de droguri,de alcool…la sinucideri..sau poate din cauza slabiciunii ???Nu ne nastem puternici,trebuie sa invatam sa suportam,sa traim constienti fiind de faptul ca uneori viata te loveste, uneori te simti
prabusit , in fata ta se afla o prapastie care te cheama si-ti sopteste sa te arunci si spate ai trecutul si prezentul,ambele pline de tristeti si dezamagiri.Oare care e mai atragator ?
Nu exista persoana care sa nu fi suferit…a suferi este uman…


‘’DACA NU AI SUFERIT NICIODATA,INSEAMNA CA NU AI FOST BINECUVANTAT.’’EDGAR ALLAN POE