agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 667 .



Nu simt nimic.
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [candace ]

2010-06-06  |     | 



Oamenii…fiinte superioare, inteligente, capabile sa lege rationamente , sentimente, amintiri de sufletul lor…Suntem diferiti, pragmatici, emotivi, sensibili si cruzi.
La baza tuturor senzatiilor si trairilor noastre stau sentimente… De dragoste, de ura, de vinovatie, de apartenenta, felurite sentimente pe care uneori nu stim nici macar ce reprezinta sau de unde provin…
Ma intreb daca oare este posibil sa nu simti nimic?!
Sa inspiri aerul curat al primaverii, caldura plapanda si mirosul scanteiator de lilieci si cu toate astea sa fii doar parte dintr-o picture abstracta si nimic sa nu te impresioneze. Sa privesc in jurul meu constienta de tot ce ma inconjoara dar sa apartin acelui loc, ca o molecula de hidrogen intr-un ocean infinit. Sa stiu ca sunt prezenta dar nici miscari, valuri, furtuni sa nu-mi schimbe locul.
E oare un sentiment acela cand nu simti nimic? In ce masura sunt om si in ce masura un simplu organism daca nimic nu-mi strabate gandurile si inima?
As putea sa fiu trista, sa plang, sa sufar…caci am si motive.
Iubesc, dar urasc in acelasi timp aceeasi persoana. Uit dar port in suflet aceeasi imagine omniprezenta in fiecare clipa a existentei mele.
Poate toate acestea ma fac neutra in fata gandurilor si a sentimentelor.
Sau poate contrastul ametitor intre iubirea imensa, eterna, poate nu absoluta caci nu este implinita, si intre suferinta data de dezamagiri si negare, poate cele doua sentimente, membre ale aceluiasi cuplet, poate ele in imensitatea lor neutralizeaza toata simtirea si fiinta mea…
Dar nu-mi doresc altceva, chiar daca e dezolanta lumea in universal meu mort si rece.
De ce nu-mi doresc altceva? Ce rost ar avea… din moment ce nu simt nimic.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!