Traian Băsescu trebuie controlat psihiatric. Emil Boc trebuie controlat psihiatric. În locul lui Băsescu sau Boc puteam să zic X sau Y, nu vreau să personalizez problema; sunt doar vremelnici deținători de funcții.
Într-o țară care merge precum căruța pusă înaintea boilor, unde suferința s-a adâncit până la insuportabilitate, unde nu există categorie socială mulțumită cât de cât și doar moartea a scăpat, până acum, de foamea unora de-a pune impozite, dar nu-i timpul pierdut, ideile crețe și surprinzătoare apar când nu te aștepți, n-ai cum să nu te întrebi care sunt cauzele situației în care s-a ajuns. De multe ori guvernanții seamănă cu pasagerii de la clasa I-a de pe Titanic, care dansau când vaporul începea să se scufunde, neștiind ce-i așteaptă. Și cu căpitanul Titanicului, care n-a conștientizat inițial amploarea dezastrului. Oare este deplasat să compari România cu Titanicul la această oră, deși alăturarea este mai exactă decât originală? Nu cred. Din păcate, pe Titanicul României suntem și noi, nu numai ei. Însă ei decid, iar noi stăm închiși, tot ca pe Titanic, în compartimentele de clasa a II-a și a III-a ca să nu le conturbăm distracția indecentă. Și apa va ajunge prima dată la noi. A pune toate neajunsurile pe seama crizei și a guvernărilor anterioare este o imensă și ticăloasă manipulare.
Discuții despre necesitatea controlului psihiatric în cazul politicienilor am mai întâlnit pe net, dar argumentele erau de pe calapodul „ba pe-a mă-tii”, într-o bolboroseală isterizată, partizană politic, fără bătaie pe termen lung, redusă stric la persoanele care au acum vizibilitate publică. Fiind mai delicată la o abordare rapidă, puțini intelectuali s-au încumetat s-o analizeze. Acest text se vrea o mănușă aruncată celor care n-au obosit încă să gândească, anesteziați de conformism și îmbrăcați, din pricini pecuniare, în toboșari de partid.
Traian Băsescu trebuie controlat psihiatric. Emil Boc trebuie controlat psihiatric. Dacă suntem cum suntem, măcar trebuie să avem certitudinea că suntem conduși de niște oameni cu toți neuronii în regulă. Nu afirm că aceștia au vreo problemă de domeniul patologiei cu capul, însă noi nu avem nici o certitudine. Și merităm această certitudine, ca plătitori de impozite, măcar să fim siguri că marasmul economic și social, precum și lipsa perspectivelor de relansare, au doar ca și rădăcini nepriceperea și încăpățânarea lor în stupizenii. Prin urmare, mă gândesc la necesitatea întocmirii unui proiect de lege care să impună controlul psihiatric, dar și al stării generale de sănătate, politicienilor din funcțiile majore ale statului, fiind știut că orice boală gravă distorsionează comportamentul uman. Iar rezultatele să fie făcute publice. Un asemenea proiect de lege ar însemna și un semn de respect pentru români, nu doar o piedică pentru proliferarea aberațiilor.
*Text publicat pe Agentia de Carte