M-am dezbrăcat de tine, Cuvânt.Acum folosesc Gândul, deoarece agilitatea și repeziciunea lui îmi sunt comune, îmi sunt mâini , picioare și buze.
M-am întrebat, cine oare mai citește gândurile astăzi, căci nu mai sunt nici magi,nici vrăjitori.. suntem doar eu și Universul. Dar vezi tu.. nu e așa banal, există aștrii,niște corpuri mari, mici, ce se mișcă într-o parte-n alta în așa fel încât avem timp să evoluăm.Sunt alcătuiți din fraze complexe, greu de deslușit, numai o ființă aflată într-o stare de agonie totală reușește. Sincer, am încercat și eu, dar am realizat că e greu fără tine Cuvânt.. câtă goliciune... când mă gândesc că mi-au luat ani să te aflu, mă apucă teama.. și realizez că e mai bine să mă domini decât să fiu senza parole.
Nimeni nu știe că tu ești fundamentul întregii lor vieții, că existența lor între ceilalți e posibilă datorită ție. Până și gângurirea unui prunc tot ție ți se datorează; în acel moment te naști odată cu el și crești pentru a-ți întinde brațele-ți firave ca să îmbrățișezi lumea. Ești trup; cântec de leagăn pentru cei neîmpliniți; ești ”eu”-ul fiecăruia dintre noi.
Omul este ca o frază alcătuită din tine căci limba sa e compusă din particule minuscule de la ”A” la ”Z”.Uneori se întâmplă să mai sară pe unele, pentru a te face să pari gingaș și fără eroare. Când cineva te rostește, simte că viața îi e atunci eternă și că înțelepciunea îî este impregnată în piele și implantată în suflet.
Zi după zi, ani după ani, tu te străduiești să rămâi ceea ce ai fost dintotdeauna, dar stăruința ta este imposibilă pentru că sunt alții care-ți schimbă veșmintele sfinte,dragul meu Cuvânt.În fiecare secunda,cineva,undeva, îți pune o altă mască pe fața ta pură și te transformă în agonia nebunului sau hrana fericitului, schimbând cu o vorbă destine, a face sau nu un pas în față.

M-am dedicat grăirii tale, am scris sfânt testament numai pentru tine. Ți-am cuprins în suflet toate sensurile ascunse și le-am împărtășit și celorlalți.Eu sunt ceea ce sunt datorită ție.Mi-ai insuflat lectură și dar, încât acum , scopul meu suprem este sa te scriu,sa te citesc și să te vorbesc. Datorită ție, lumea e așa cum e : iubitoare prin viu grai, înțeleaptă căci eu îi aparțin și ajut pe toți ca mine să te ducă mai departe.
Testamentul îl las lumii întregi, pentru a te respecta în vecii vecilor:
” Eu, Cuvântătoarea , îți las ție , poporul meu, voroava. Sfințește-o, căci fără de aceasta, nu va exista înțelegere între voi, iubește-o pentru ca uneori îți va fi alinare atunci când greul te va doborî, păzește-o și ocrotește-o pentru ca ea să nu se piardă în timp. Din păcate, pentru cei ce cred ca avuția e mai presus de orice, aceasta este singura mea comoară.O împart cu voi. Eu am avut onoarea de a mă bucura atâta timp și de a mă hrăni intelectual. E rândul vostru. Să nu lăsați Cuvântul să piară! ”
Și aceasta sunt eu,luptând pentru a păstra arta în primele rânduri ale acestei piese de teatru dramatice și pentru a schimba cursul lucrurilor. Din acest moment, se așteaptă decizia finală, drag Cuvânt, nu se mai poate face nimic, decât să ne uităm în stânga și-n dreapta după cei potriviți pentru a te duce mai departe.
Eu nu mai merit acum să te dețin în totalitate, ci voi lăsa și pe alții în noaptea albă ca să te scrie și rescrie, până o capodoperă se va naște unică prin claritatea sa și să împartă lumii literele tale jucăușe ce te compun într-o strângere formidabilă de linii drepte și curbe.

Voroavă, tu ești ceea ce ești și nimic nu va fi vreodată!