Contra credintei

Credinta este criminalul istoriei. Oamenii din trecut nu se luptau pentru bani, se luptau pentru “Dumnezeu”. Atatea razboaie au izbucnit din cauza diferitelor credinte, culte care propovaduiau doar interesul clerului. Misionarii au ucis milioane de oameni, inchizitia a ars pe rug alte mii. Si totusi oamenii inca mai cred… Pot sa afirme cu tarie ca biserica este o institutie demna de incredere. Chiar daca s-a dovedit ca legile morale propuse de “cartile sfinte” nu ajuta cu nimic la guvernarea unui stat!
Oamenii cred, pentru ca se tem. Sunt inca incorsetati in vechile superstitii, cred inca in rau si bine. Le este teama sa infrunte viata, si astfel adopta fara probleme “ajutoarele” care iau forma “ingerasilor”, creatorilor, zeilor. Da, este placut sa iti imaginezi ca fiinte supranaturale exista si se preocupa de tine, dar a crede in ceva fara a putea aduce dovezi este ca si cum ai alege de buna voie sa fii surd si orb. Mintea noastra nu poate alege argumentele subiective, precum credinta, mintea noastra poate intelege doar argumentele firesti, naturale. Iar nici un cuvant, nici o actiune divina nu poate argumenta fanatismul religios!
Toate religiile si cultele din aceasta lume admit existenta supranaturalului, divinului. Dumnezeu, Allah, Shiva, Iahve, Odhin, toti acesti asa-zisi creatori sunt de fapt fiinte supranaturale, asa sunt ei descrisi in numeroasele “carti sacre”. Si totusi, oamenii, dupa ce afirma ca aceste ipotetice fiinte sunt supranaturale, le caracterizeaza si le atribuie calitati pur omenesti, astfel negand insusi principiul fundamental: supranaturalul. Nu poti sa spui nimic despre necunoscut, de aceea, a pretinde ca Biblia, Coranul, Torra, Avesta sunt create de divinitate este ca si cum ai spune ca un om orb poate sa descrie exact un tablou! Daca exista ceva supranatural, atunci nici o minte naturala nu poate intelege acel lucru. A pretinde ca putem stii ceva despre supranatural este a nega insasi existenta acestuia. Asta fac toti acei “martiri” care indoctrineaza oamenii si ii fac sa se complaca intr-o stare de “papusica” in mainile unui “absurd papusar”! Omul trebuie sa creada in el, pentru ca predestinarea nu exista, iar supranaturalul, chiar daca ar exista, nu poate fi inteles. Renuntati la a asculta si a crede toate acele “povestioare” interesante si priviti in oglinda: aceea este adevarata putere!


Tsumani

Este trist… Oamenii moderni se “infioara” la fiecare mic cutremur, la fiecare ploaie mai puternica. Un torent de vaiete, de tanguieli se inalta catre divinitatile care i-au tradat. Natura este atat de des gratulata cu epitete, care de care mai spectaculoase. “Natura dezlantuita, stihiile naturii, natura isi cere tributul, marea ucigasa, pamantul se revolta”! Atatea cuvinte care evoca cruzimea naturii. Oamenii uita ca in natura binele si raul se intrepatrund si formeaza firescul, Tao!
In luna decembrie a anului 2004 natura si-a urmat cursul firesc. Cutremurul din Oceanul Indian a fost firesc, intocmai ca si cutremurul care a zguduit cateva luni mai devreme Romania. Dar oamenii din lumea intreaga, au transformat un fenomen geologic firesc intr-un eveniment mondial. Se spune ca oamenii se strang laolalta in fata dezastrului pentru a se lupta cu natura dezlantuita! Acest lucru nu dovedeste decat ca oamenii gandesc intarziat si incearca prin niste gesturi gratuite sa rascumpere greselile!
Banii care curg acum din toata lumea catre Asia nu ajuta la nimic, sunt doar “cadouri” care sa calmeze mintea zbuciumata a ofertantilor. Mai bine previi decat sa vindeci ranile! Oamenii ofera sumele si apoi se simt bine, pentru ca au impresia ca au ajutat, au facut ceva bun. Se complac intr-o absurda stare de bine, o stare care insa nu dureaza prea mult, si atunci trebuie sa faca din nou astfel de gesturi.
Dar oricate gesturi ar face, tot nu se vor simti bine, pentru ca aceste gesturi sunt fortate, ele sunt contrare firescului. Omul simte nevoia sa iubeasca si sa ocroteasca fiintele apropiate, oamenii pe care ii iubeste. Acestora poate omul sa le ofere dragostea sa, fara nici un fel de menajamente. Dar oamenii se forteaza, incearca sa isi induca anumite stari (compasiune, mila, suparare) cand acestea nu pot fi firesti. Nu poti si nu trebuie sa fii impresionat de moartea unei persoane pe care nu ai cunoscut-o, pentru nu este firesc. Natura nu se impresioneaza, pentru ca ea este fireasca, dar noi oamenii cautam de multe ori sa ne depasim natura, si de aici apare angoasa, frica, teama. Te temi pentru ca iti este frica sa accepti concluzia: nu iti pasa de acei oameni care au murit. Asa este firesc, pentru ca nu poti tine la toti semenii tai, dragostea ta nu poate fi decat limitata la un anumit numar de persoane. Asa ca nu mai incercati sa va impotriviti modului firesc si renuntati la actele gratuite! Ele nu va vor face sa dormiti mai linistit! Traiti firesc si va veti bucura la fel de firesc!